România trăiește o dramă incredibilă în aceste momente, după ce o fată de 15 ani a fost răpită și asasinată fără ca statul român, prin instituțiile sale, să o poată ajuta deși ea a făcut trei apeluri la numărul de urgență 112.
Un șir infernal de bălbâieli ale tuturor factorilor de decizie implicați în acest caz a condus la acest deznodământ care, pe lângă tristețe, te umple de furie.
Indiferent ce vinovați vor fi găsiți în acest caz, România ca țară și românii ca popor nu vor învăța ceea ce trebuie învățat: corupția ucide.
E atât de simplu și asta e tot. Și aceasta e explicația. Ca și în cazul Colectiv, ca și în cazul Aura Ion și Adrian Ivan, morți în Apuseni și găsiți de niște ciobani, sau ca în cazul accidentului elicopterului Smurd din lacul Siutghiol, în 2014, ca și în cazul de la Caracal.
Avem, greșit, impresia că trebuie să ne ocupăm de corupție doar la nivel mare.
Între timp, șpaga ca cineva să ia bacalaureat, micile servicii (o mână spală pe alta, nu-i așa?) ca să intre și X profesor la Academia de Poliție sau să aibă și Y un job la dispeceratul de urgență, că se plătește bine, sau W care intră și el în ministerul de Interne, că tatăl lui e om de treabă, chiar dacă el o lepră și nu poate să scrie procedurile alea așa cum ar trebui, politicianul ăla pe care-l votăm fără să știm de ce, toate acestea conduc la un sistem total disfuncțional care te omoară deși ai putea să trăiești.
România va face încă o anchetă. Așa cum a făcut după toate cazurile menționate mai sus. Nu s-a schimbat nimic. Stăm cu un aer tâmp pe față așteptând mortul următor. Poate nu-l cunoști, poate va fi copilul tău, sau prietenul tău. Și atunci înjuri.
Că doar înjurătura îți rămâne într-o țară unde nimeni nu învață nimic. Nici chiar tu, ăla care înjuri.
