Într-o proză scurtă de-a lui Charles Bukowski pe care am citit-o în mileniul trecut, aşa că s-ar putea să mi-o amintesc doar aproximativ, personajul narator Hank, alter ego al scriitorului, se află într-un fast-food când o bandă de motociclişti, de bikeri, îşi face apariţia, intimidându-i pe cei prezenţi.
Hank îşi termină hamburgerul, se ridică de la masă, se propteşte în faţa celui mai fioros dintre bikeri, o matahală cu multe belciuge, şi-i trage o directă zdravănă în abdomen. Justificarea pe care şi-o spune lui însuşi înainte de a suferi consecinţele actului său, unele uşor de imaginat dar neincluse în text, sună cam aşa: „Ca să simt că trăiesc, din când în când am nevoie să-i scuip diavolului drept în gură.”
Îmi amintesc de această povestire de fiecare dată când mă mănâncă să sar cu un comentariu la vreo postare de pe facebook, una a unui cunoscut, desigur, că eu rar latru la garduri străine, o postare de politică – şi ce nu e politic în zilele noastre? – care a strâns deja aprecieri mai multe decât primesc toate postările mele pe-o săptămână şi care dovedeşte, în mod evident, o judecată greşită.
Nu mă grăbesc să mă despart definitiv de o asemenea sursă de comentarii anapoda. Am mai dat block câtorva friends, iar acum le simt lipsa, comentariile lor neghioabe mă îndemnau să mă informez şi să îmi pun în ordine gândurile, mă stimulau intelectual. Unul dintre cei acum dispăruţi din câmpul meu vizual – el mi-a dat block! – mă asasina cu trimiteri la articole ale redacţiei de limba română a agenţiei Sputnik.
Ei, bine, acum mă duc singur pe site-ul Sputnik, în căutare de confirmări suplimentare, citite pe negativ, ale ştirilor despre politica din România. Punctul de vedere promovat acolo e al PSD-ului şi, când se impune o nuanţare, al aripii PSD cu suport de la Kremlin, altfel spus, al bandei lui Dragnea, care o fi ea decapitată, dar încă se zbate.
Titlurile articolelor au un umor înrudit cu miştocăreala lui Mircea Badea, nedezvoltatul de la Antena 3, cel bătut de două ori, la propria lui solicitare, de un biker. Asta ca să mă întorc la Bukowski. Titlurile care urmează erau pe site pe 20 iulie.
„Maria Grapini loveşte din nou! De data aceasta, direct în Macron.” Evident, e vorba de hămăiala ineptei Grapini la susţinerea oferită de Franţa lui Kovesi, pentru ocuparea funcţiei de procuror şef european.
„Recompensă pentru omul slab care a făcut praf PSD – devine ProstăNATO.” Înţeleg că Geoană, botezat cândva Prostănacul, dar diplomat cu şcoală şi exclus din PSD în 2011, este astăzi o alegere rezonabilă pentru funcţia primită, aceea de secretar general adjunct al NATO.
„Codrin Ștefănescu, incendiar: Tandemul Barna – Cioloș, ca să ne ia dracu pe toți.” E vorba de declaraţia unui apropiat al lui Dragnea (Vadim i-ar fi spus „cap de cauciuc”) despre anunţatul tandem preşedinte – premier pentru alegerile care vin. „Toţi” însemând „toţi pesediştii”, n-ar fi rău să se adeverească previziunea, însă eu aş fi mai încrezător în şansele de câştig ale unui tandem Iohannis – Cioloş.
Vorbind de prezidenţiabili, un friend „influencer” conservator a făcut să circule pe facebook, cu bucurie, o declaraţie a biroului de presă al PMP, partidul lui Băsescu, cu o listă de 5-6 nume luate în calcul de partid, unul fiind Mihail Neamţu. Preferatul lui. Exact asta îi lipseşte României, un trumpist la Cotroceni! M-am abţinut cu greu să nu sar cu un comentariu la abdomen.
