Vineri, după ce termin treaba la birou zic: hai să fac ceva cumpărături în drum spre casă că tot se anunță frumos și n-ar strica să-mi chem amicii la un grătar, așa mai de toamnă.
Urc în mașină, demarez și văd că acul de la benzină se apropie amenințător de zona roșie a cadranului. Asta înseamnă că ar fi timpul să fac plinul până nu-i prea târziu. În drum privesc prețurile afișate la stațiile de benzină pe lângă care trec.
Măi să fie, parcă acum vreo două zile prețurile erau măcar cu zece cenți mai mici. Ca un făcut, cum crește unul prețul într-un capăt al orașului, cum toate pompele din zona Montrealului se aliniază la mărire.
Dacă nu mă înșel, acum vreo doi ani justiția a reușit să condamne două lanțuri de magazine ce manipulau prețurile la pâine. Dar despre mișcările subterane în ce privește prețul benzinei, tăcere desăvârșită.
Decât să-mi mai fac sânge rău imi zic, hai mai bine la Costco că acolo o să găsesc de toate și au și benzină la un preț ceva mai rezonabil.
Mă învârt un pic în trafic și în sfârșit ajung la marele magazin din Laval. Cele cinci sau șase pompe aveau fiecare câte două rânduri destul de lungi, la care atât șoferii cât și mașinile lor așteptau răbdător să le vină rândul. Mă așez și eu la o coadă (ca pe vremea împușcatului când stăteam la coadă cu tot cu cartelă) și caut un post cu muzică de ascensor.
În stânga mea, cineva îmi făcea semne cu mâna. Mă uit mai bine, era prietenul Ionică, colegul meu de muncă și fost vecin în târgul de baștină.
Deschid geamul, când cu un zâmbet întins pe toată față amicul îmi strigă: „Salut Gigi, nu știam că și tu ești în mod economie.”
„Păi tu nu vezi cum iși bat petrolierele joc de noi, măcar aici te simți mai puțin înșelat”, zic eu, lăsând să-mi iasă frustrările la suprafață.
„Așa e, dar dacă tot suntem aici, hai să-ți dau o răcoritoare în magazin, că lucrăm noi împreună, dar nu ne vedem cu săptămânile”, continuă Ionică.
„Cu plăcere, că am și eu cumpărături de făcut.”
Bine instalați în zona cu mâncăruri rapide și mult mirositoare, continui pe ideea celor de la stațiile de benzină.
„Zi și tu Ionică, cum se face că valul de scumpiri la benzină urmează un calendar destul de previzibil, scuzele cu situația internațională fiind după părerea mea mai mult un praf în ochii celor de aici, pentru că dacă am înțeles eu bine, grosul petrolului vine tot din Canada.
Și în plus jocul asta cu prețurile se întâmplă doar în zona metropolitană, căci dacă te pierzi în provincie, prețurile sunt mereu inferioare. Ca să nu mai spun de comparația cu prețurile din Ontario, că mă apucă pandalia.”
„De ce, de ce, parcă vii de pe o altă planetă mai Gicule, ai uitat câte taxe speciale se adaugă la prețul de la pompă la Montreal ?”
„Bine, bine asta am mai auzit. Taxele ca taxele, dar mișcarea prețurilor la unison mai ales joia când mai toți se laudă că benzina supremă e cu trei cenți mai ieftină, dar ei scumpesc totul cu zece, asta cum vine ? Această sincronizare, ca să nu spunem altfel, oare nu dă de gândit guvernanților ?”
„Ba da”… și Ionică se apropie de mine continuând cu o voce conspirativă, „acest lucru se știe și dacă-ți amintești era chair mai evident pe timpul vechiului guvern. Acum s-ar părea că încearcă cât de cât să pară că ar fi o concurență.”
Concurență praf in ochi, nu mă pot eu abține. Cu vocea tot mai joasă Ionică continuă: „mi-a spus mie cineva de la servicii…”
„Ce servicii mă zburlesc eu, bați câmpii, doar nu suntem în…”
„Lasă vorba mai domoală, cum îți spun, mi-a spus mie unul de la servicii, că sunt la curent cu fenomenul de manipulare a prețurilor, dar încă nu au reușit să dovedească nimic.”
„Asta chiar că nu mai cred.”
„Crezi sau nu, se pare că toate mesajele între proprietarii de benzinării sunt făcute într-o limbă străină și aparent codate.”
„Codate sau nu, eu m-am cam săturat să fim tratați de oițe numai bune de tuns lâna de pe spate.”
