Ce exigenţi sunt trumpiştii cu Greta Thunberg, tânăra suedeză de 16 ani devenită activistă de mediu, care le vorbeşte politicienilor de riscurile asociate schimbărilor climatice!
Au sărit toţi pe ea cu gura şi cu tastatura. Cât a citit, cât a înţeles, ce competenţe are „în acest domeniu”… Dacă le are, de ce n-a dat un examen care să le certifice, că Suedia are universităţi bune şi i le-ar putea certifica… Dar pe Trump, care pretinde că ştie despre orice, inclusiv despre mediu, mai multe decât oricine, fără acoperirea vreunui certificat, l-ar asculta întruna.
Mai mult, cei mai „clarvăzători” dintre trumpişti spun că Greta ar fi un copil abuzat de părinţi şi niscai globalişti, care ar trebui toţi traşi la răspundere. Iar, nu-i duce mintea că şi Trump, care n-are doar o singură doagă sărită, poate fi perceput ca un adult cu personalitate fragilă, exploatat de o bandă de miliardari veroşi.
***
Vizita de toamnă a prim ministrei Viorica în SUA (22-29 septembrie). Prima intrare în agenda oficială a fost întâlnirea de luni, 23 septembrie, cu primarul din Jersey City.
Invitaţia a fost înaintată de Viorica, iar Steven Fulop a acceptat-o. Viorica l-a preferat pe Steven lui Bill de Blasio, primarul din mult mai marele oraş vecin New York City şi candidat democrat la prezidenţiale? Da, dar nu pentru că s-a temul de un refuz din partea lui Bill, cum am bănuit eu, ci pentru că Jersey City şi Bucureşti sunt oraşe înfrăţite (din august 2018).
Darul Vioricăi către Jersey City a fost rebotezarea unui parc bucureştean aflat lângă Grădina Zoologică, Parcul Băneasa devenind Parcul Jersey City. Ce-a spus primarul Fulop la anunţarea darului? În traducere liberă: Cu mii de persoane originare din România trăind în zonă, oraşul nostru va face un gest similar. Altfel spus, dacă n-ar exista un număr semnificativ de români pe-acolo, nici n-ar fi putut să ia în calcul posibilitatea de a întoarce frumosul gest, pentru că în SUA un parc orăşenesc îşi schimbă denumirea numai dacă există o presiune cetăţenească în această direcţie. Aşa a fost şi cazul cu Place de la Roumanie, de la Montreal, în 2004. Ceea ce m-a făcut să mă întreb câţi americani stabiliţi la Bucureşti au contat în decizia primăresei Firea de a semna rebotezarea parcului.
***
Reacţii din 19 septembrie, ziua în care Laura Codruţa Kovesi a fost votată de Consiliul European pentru funcţia de procuror şef al UE (Parlamentul o alesese din 27 februarie, alt vot nu-i mai trebuie, aşa că urmează să fie numită):
Mircea Badea, la Antena 3: „Kovesi va fi sluga perfectă a nemților și a francezilor, o măciucă folosită împotriva tuturor celorlalți”.
Sputnik Ro (titlu de ştire): „Secretele Codruței Kovesi: americanii au câștigat șefia Parchetului European!”
Nu înţeleg şi pace de ce China e neglijată.
***
În Statele Unite, pe 24 septembrie, democraţii au lansat acţiunea de suspendare a preşedintelui Trump. Motivul invocat, dacă mai era nevoie de încă unul, a fost solicitarea adresată de respectivul unei puteri străine (Ucraina) de a ancheta un membru al familiei lui Joe Biden, candidatul democrat cel mai proeminent în cursa pentru alegerile prezidenţiale din 2020.
În 2016, Trump nu s-a sfiit să accepte ajutorul prietenesc al Rusiei în înfruntarea cu Hilary Clinton. Iar pe 12 iunie 2019, într-un interviu dat lui George Stephanopoulos, de la reţeaua ABC, a spus că ar apela la astfel de ajutoare din nou.
Întrebat atunci ce ar face dacă o ţară străină i-ar oferi informaţii despre oponentul democrat în alegerile care vor veni, Trump a răspuns: „Eu cred că ai vrea să asculţi, nu-i nimic rău cu ascultatul. Dacă cineva sună dintr-o ţară, Norvegia, (şi-ţi spune) avem informaţii despre contracandidatul tău, oh, cred că aş vrea să le ascult!”
Răspunsul lui sincer m-a dus cu gândul la o scenă de film românesc („BD în acţiune”, 1970), mult circulată pe net. Ofiţerul de miliţie care se ocupă cu reeducarea puşcăriaşilor întreabă: „Ia sa vedem ce facem noi, ca cetăţeni cinstiţi, când găsim pe stradă un portofel c-o sumă de bani în el.” Infractorul Patraulea (interpretat de Jean Constantin) răspunde: „Dacă ne ajută Dumnezeu să găsim un portofel cu bani, c-o sumă de bani, pe stradă, mergem undeva şi-i numărăm, ca să vedem cât ne-a adus norocul.”
