Așa cum cere Constituția, românii își aleg în această toamnă omul pe care vor putea da vina în următorii cinci ani pentru toate neajunsurile.
Cum România este o republică semi-prezidențială, să vedem cine se lupta (cu șanse) pentru a-l înlocui pe actualul semi-președinte. Mai ales că iată, au apărut deja și primele sondaje. În plus, am făcut și noi ceva: am contactat direct echipele de campanie solicitându-le un interviu pentru ziar. Concluziile (preliminare desigur) în rândurile următoare.
Klaus Iohannis – PNL – 45%.
Actualul locatar de la Cotroceni, Iohannis tronează în vârf de sondaj la 45%, mult peste scorul partidului ce îl susține. Acuzat de mulți că a fost prea moale în lupta contra PSD și a corupției, că mai mult călătorește decât intervine și că nu a reușit în cinci ani de mandat să îi ducă pe liberali la guvernare nici o secundă, Iohannis beneficiază de noto-
rietate și de inerția electoratului.
Cum nu este un mare vorbăreț, echipa să îl protejează la maximum să evite confruntările directe cu publicul, cu presa sau cu adversarii. Printre altele, echipa să nu a dat nici o atenție cererii noastre de interviu, deși diaspora a contribuit decisiv la ultimele trei alegeri prezidențiale la desemnarea alesului.
Domnia sa vrea al doilea mandat. Pentru ce? Nu știe exact. Poate din obișnuință. Cum e fain să faci concediii cinci ani pe banii statului, de ce nu? Prietenii lui de pe la serviciile interne și externe îl preferă, pentru că nu îi deranjează prea tare, așa cum nici pe PSD-iști nu a reușit să îi scoata de la guvernare. Iohannis este preferat și pentru că este (încă) ilegal să pui o statuie în funcția prezidențială. Pe măsură ce campania se va intensifica, anticipez că procentele sale se vor mai topi, și că nu va intra în turul II cu mai mult de 35%.
Mircea Diaconu- independent – 17%
Nu știm exact cât de independent este, fiind susținut de vulpoii Ponta și de Tăriceanu.
Deși e slăbuț la conținut, actorul din Filantropica stă bine cu jucatul rolului de cetățean simplu aflat în conflict cu un stat absurd. Or se știe, non-verbalul joacă un rol important la impresia artistică. Multă lume nu reține prea mult din ce se spune, dar rămâne cu imaginea unui bonom care nu poate face rău nimănui. Diaconu culege așadar voios de pe partea stânga a drumului „merele roșii” scăpate pe jos, filantropic, de Scufița Viorica.
M-am uitat și pe interviurile sale recente. Limbajul corporal este foarte bun. Evita ușor confruntările, știind să eschiveze. Pare „iubibil”. Ar fi o eroare să fie subestimat. Iar în urma cererilor de interviu adresate de noi, a fost singurul de la care am primit răspuns rapid și politicos, la nici două ore de la solicitare. Așa că nu mai mă mir acum de ce Diaconu e pe locul II în sondaj. Omul nu e mare specialist în politică, dar se pare că echipa sa este profesionistă.
Ce urmăresc Ponta și Tăriceanu cu această candidatură este simplu: folosirea lui Diaconu pentru a-i tăia din voturile d-nei Dancilă, trimițând-o acasă pentru a putea prelua dânșii controlul PSD și al coaliției.
Dan Barna – USR PLUS – 15%
Dovadă că Barna nu crede nici el prea tare în reușita proprie este că și-a aranjat realegerea în USR înainte de campanie. Omul gospodar își face vara sanie… Altfel, dacă nu ar fi intrat în turul II, ar fi pierdut partidul. Așa măcar e înfipt acolo pe patru ani. De remarcat că scorul sau în sondaje este sensibil sub scorul cu care este creditat USR Plus.
Deși ar fi probabil mai bun ca Iohannis sau Dancilă (măcar pentru faptul că se mișcă, are puls și sânge cald și citește bine pe silabe), totuși nu are viziune, conținutul de idei este modest (să fie bine ca să nu fie rău), iar la jocul de scenă nu impresionează. Dacă Paleologu impresionează prin exactitatea limbajului academic și conținutul ideilor, iar Diaconu prin imaginea de „băiat de-al nostru”, Barna pare efectiv venit din Matrix sau ET.
Spre deosebire de Iohannis, Barna a început să dea atenție diasporei, plimbându-se prin America de Nord și Europa de Vest. Cu ce succes, vom vedea.
Viorica Dancilă – PSD – 12%
Vin nori negri pentru doamna prim-ministru! Pe lângă moțiunea de cenzură depusă de opoziție, dacă nu intră în turul II al prezidențialelor este clar că va pierde partidul, și implicit guvernul. Mai exact, partidul o va zbura direct la Videle.
Dacă intră în turul II, păstrează controlul PSD. Nu cred că o interesează cu adevărat să câștige președinția (și nici nu poate).
Mai ales că în republica noastră cea șchioapă, prim ministrul și șeful partidului de guvernământ au mai multă putere ca președintele. Tactica ei electorală a fost să tragă de timp cât mai mult pentru a arăta susținătorilor cât de tare lupta ea contra lui Iohannis.
Dar cum încă stă prost și cu cititul de pe foaie, gafele se țin lanț, iar doamna prim este și ea, ca și Barna, sub scorul partidului propriu. Greu de crezut că va supraviețui politic până la Crăciun!
Theodor Paleologu – PMP – 8%
Fiul lui Alexandru Paleologu, școlit la Sorbona, doctorat în științe politice, mi se pare cel mai bun la conținut. E singurul candidat care pune degetul pe rană în privința soluției contra corupției – legile sunt făcute prost, iar Constituția e șchioapă și permite abuzuri și disfuncționalități (imunitate parlamentară prost înteleasă, ordonanțe de urgență, imposiblitatea ca președintele să-l demită pe primul ministru etc). Toader știe bine materia de examen, dar mai are de lucru la conectarea emoțională cu electoratul (e prea rațional și se crede mereu în fața unui amfiteatru).
Spre deosebire de mulți alți candidați, chiar ar ști ce să facă odată ajuns la Cotroceni. Totul e să apuce să joace finala! Este, alături de Diaconu, printre candidații în ascensiune, care au scor peste cel al partidului care l-a propus.
Din păcate, scandalul recent privind posibila colaborare a lui Băsescu cu Securitatea nu îl ajută, mulți români judecând încă prin asociere. Are potențial de creștere și mulți prieteni între USR-iștii de stil vechi (generația lui Nicușor Dan), de la care spera să recolteze mai multe voturi.
Concluzii
Sondajele făcute cu 50 de zile înainte de alegeri sunt indicatoare mai degrabă ale unor tendințe, de aceea nu aș lua foarte în serios cifrele absolute.
Oamenii nu sunt încă conectați la mizele jocului. Dar unele observații putem face – cel mai probabil, Iohannis se îndreaptă spre o finală dificilă în care va avea de înfruntat unul dintre cei doi independenți în ascensiune (Diaconu pe stânga sau Paleologu pe dreapta).
Cum alegerile în zilele noastre nu se mai câștigă prin fapte și rațiune, ci prin emoții, după mine, va ajunge în turul II cel mai bun povestitor, care va fi capabil să spună cea mai credibilă poveste.
