Trăim în Kafka și Orwell. Marți, 8 octombrie, la prima ora a dimineții, cinci persoane dotate cu kituri de escaladă au urcat pe scheletul metalic al podului Jacques-Cartier.
Ei sunt membrii organizației Extinction Rebellion, o nouă invenție a activiștilor climatici. Această nouă sectă chiar nu mai are timp de pierdut.
Față de Greta Thunberg care ne tot pune să ascultăm de știință și nu propune nimic, ER,născută în Anglia, cheamă la nesupunere civică și acțiuni de sabotaj, pacifiste și non-violente (în opinia lor). Cei cinci cățărători au reușit să blocheze tot podul și să creeze un haos pentru mii de oameni care plecau la muncă.
Cu o zi înainte se petrecuse același lucru la Halifax plus în alte orașe din lume. Intenția acestor luptători ai carbonului este clară și declarată. În primul de a se face cunoscuți. Publicitatea le-ar aduce mai mulți adepți.
Misiune reușită cu brio. Mass-media din Montreal a reacționat exact cum se așteptau acești zăpăugi. Le-a dat publicitate maximă.
Interviuri peste interviuri, prezențe în studiouri, toată ziua a fost acaparată de părerile celor cinci alpiniști și 10 vocali de la baza podului. Ei au avut toate canalele de comunicare deschise ca să ne spună marele nimic: lumea se pregătește de moarte datorită încălzirii globale și că trebuie să acționăm (cum nu se știe) să aducem emisiunile de gaze la nivelul zero până în 2025. Nici măcar Macron sau prietenul lui Trudeau n-au avansat o asemenea aberație.
Acum vreo 20 ani o sectă din SUA convingea adepții slabi de minte că lumea moare și trebuie să se sinucidă. Ceea ce au și făcut.
Sunt mulți nebuni care au blocat poduri sau autostrăzi din diferite motive, dar niciodată nu am văzut că o mișcare minusculă declarată în stare de război să primească atât de mult credit de imagine.
La meciurile în direct de la televizor, oricare ar fi ele, există o întârziere de cel puțin 15 secunde între acțiune și retransmisie. Este o măsură impusă televiziunilor tocmai în scopul de a evita un nebun gol pușcă care sare pe teren și încearcă să-și câștige o clipă de glorie.
Ei bine în cazul Extinction Rebellion, presa canadiană nu numai că nu-și pune problema etică de a face publicitate unor infractori – de ce nu? – care blochează un oraș, dar le sunt chiar favorabili, îi prezintă că pe niște arhangheli ai binelui.
De fapt ei luptă pentru noi toți și ar trebui să fim fericiți. Am urmărit toate buletinele de știri ale zilei. În nicio secundă colegii din presă nu au dat microfonul și celor mulți, mii, care stăteau blocați în trafic sau a altor opinii care contraziceau aberațiile ER.
Din punctul meu de vedere, acest mod de a reflecta un eveniment este o trădare a interesului în numele căruia funcționează o instituție de presă. Sub nicio formă și sub niciun motiv niște infractori nu pot fi prezentați publicului drept eroi pe care eventual să-i și urmăm. Poliția i-a condus la audieri, așa a fost formularea, să nu pară că au fost arestați.
În seara aceleași zile alți membri ai ER au blocat un bulevard din centru, de dată această 41 au fost arestați, semn că poliția n-a dat chiar în boala eco-speriaților.
Toată ziua respectivă și următoarea am așteptat o luare de poziție oficială din partea primăriței Valerie Plante.
Această doamnă îmbătată de sine a fost invizibilă. Pentru primarul Montrealului un asemenea eveniment nu trebuie comentat.
Ecologista și biciclista Plante nu dă doi bani pe cei care au fost blocați în trafic și în general n-o interesează nimic din ce înseamnă adevăratele probleme ale orașului. Ea este preocupată doar de piste de biciclete, decorarea Gretei și cuvântări la ONU despre climat. Probabil că deja se crede o personalitate planetară iar Montreal i-a devenit prea mic.
Data viitoare ar fi bine să nu se mai ferească și să se urce și ea pe pod. Ținută de mână de Trudeau, alt personaj trăitor într-o lume care nu este sigur a noastră.
Autoritățile și presa au ratat cu brio ocazia de a reprezenta cetățeanul.
Această trădare nu este o întâmplare. Este o realitate a ultimilor cinci ani, cel puțin, de când orice mișcare a unei minorități, oricare ar fi ea, devine mai importantă și mai vizibilă decât orice opinie a majorității.
Încălzirea planetei, discriminarea minorităților sexuale, drepturile emigranților ilegali toate aceste subiecte ocupă agenda administrației și presei. Aș avea curajul să spun că aceste probleme nu sunt pe lista de priorități pentru 95% din cetățeni. Atunci pe cine reprezintă clasa politică și administrativă? Pe cine reprezintă presa?
Cât despe Extinction Rebellion le doresc confruntări adevărate în care să demonstreze că au cu ce, cum ar fi blocarea unui pod în China sau să se lege cu lipici de mașina lui Putin. Blocarea unui pod în Canada este pentru copii când ai de-a face cu politicieni ca Plante și Trudeau.
Foto: Extinction Rebellion – Facebook
