Theodor Paleologu este unul din candidații aflați în cursa prezidențială din România. Prin ieșirile sale publice, domnul Paleologu nu a trecut neobservat. Vă invităm să-l descoperiți într-un interviu acordat lui Adrian Ardelean, de la Ora Românească, cu puțin timp înaintea încheierii campaniei electorale.

O întrebare dură, pe care vă rog să nu o ocoliți: Theodor sau Toader Paleologu?

[Râde] Theodor cu th în acte iar prietenii îmi spun Toader. Familia mi-a spus întotdeauna Toader. E o formulă moldovenească.

Păreți a fi un candidat făcut dintr-un cu totul și cu totul altfel de aluat, comparativ cu ceilalți candidați. Aș asemăna candidatura dumneavoastră cu un concert de muzică simfonică într-un cartier de manele, dacă-mi dați voie să fac această comparație…

Mă amuză foarte mult comparația dumneavoastră. La începutul anilor ‘90 era în Franța o publicitate pentru ciocolata Lindt care mi-a rămas în memorie (poate și compatrioții noștri din Quebec și-o amintesc) și formula era următoarea: „Un instant de finesse, dans un monde de bruts”. Cred că așa este într-adevăr și această campanie, una în care vorbesc mult despre clasici, despre cultură, despre educație, despre identitatea națională, identitatea europeană, despre Homer, despre Plutarh, despre Platon dar și despre creștinism, despre evanghelii. Pe unii îi supără acest lucru, îi supără că folosesc citate care li se par elitiste, deși nu văd de ce ar fi elitist să citezi din Evanghelia lui Matei, de pildă.

Eu voiam să vă întreb ce șanse vă dați în acest context în care sunteți un candidat altfel decât ceilalți…

Sunt ca nuca în perete, fără îndoială. Sunt conștient de acest lucru și cred că tocmai asta face diferența. Legat de șanse, în primul rând nu trebuie să pleci niciodată la drum într-o asemenea luptă cu gândul la șanse și la procentaje. Trebuie să ai ochii ațintiți asupra valorilor tale, asupra convingerilor tale.

Dincolo de acestă convingere profundă a mea, aș releva că alegerile prezidențiale vin cu suprize. Mai mici sau chiar foarte mari. Uitați-vă la noi în 2014, cine credea că o să câștige Iohannis? Cine și-ar fi imaginat în 2000 că o să ne trezim în turul doi cu Iliescu-Vadim. Sau în 2002, în Franța, Chirac-Le Pen, sau că în 2017 avea să câștige Macron sau în 2016 în SUA, Trump?

Alegerile prezidențiale sunt întotdeauna cu surprize pentru că e un factor personal extrem de important. Se mai prăbușește un candidat, crește altul foarte repede. Este exact ce se întâmplă în acest moment. Eu vă asigur că am perspective foarte bune de a intra în turul doi și oricine va fi cu mine în turul doi, trebuie să fie speriat de această perspectivă, mie nu mi-e frică de nimeni.

Nu aveți o părere foarte bună despre dumneavoastră? Ați avut cuvinte destul de acide cu privire la ceilalți candidați…

Nu, eu sunt convins că în țara asta, dintre zecile de milioane de români sunt alți mai buni decât mine, care știu mai multe, care au calități pe care nu le am.

Mă refeream la contracandidații dumneavoastră…

Uitați-vă la candidații aliniați la aceste alegeri și judecați și dumneavoastră. Părere foarte bună nu am cum să am pentru că dacă aș fi avut o părere foarte bună despre domnul Iohannis, sau despre domnul Barna, vă dați seama că nu aș fi candidat. Mi-aș fi văzut de ale mele. Eu am ce face, am o școală, sunt pasionat de ce fac, merge foarte bine această școală la care am avut aproape 6.000 de cursanți. Efectiv nu m-aș fi implicat într-o asemenea campanie.

Vă spun drept, o părere bună am: domnul Iohannis a fost un primar decent la Sibiu, a făcut treabă acolo. Despre domnul Barna nu știu ce să spun pentru că nu știu prea multe despre dânsul, dar nu am un motiv să-l desconsider.

De care dintre ei vă temeți în turul doi, cu care ați dori să fiți în turul doi?

CITEȘTE ȘI:  Viorica Dăncilă cere o dezbatere. Klaus Iohannis o refuză

De niciunul nu mi-e teamă. Mi-e absolut egal… Fiecare dintre ei fuge de dezbateri cu mine acum. În turul doi nu prea mai au cum să fugă, vor trebui să dea ochii cu mine și să se supună unei confruntări.

Mi se pare absolut lamentabil că nu avem dezbateri în această campanie electorală. Dumneavoastră știți ce înseamnă dezbaterile electorale într-o țară cu adevărat democratică. Ei bine, să știți cu toții că la noi în țară domnul președinte Iohannis fuge de dezbatere, nu acceptă să vorbească cu contracandidații, doamna prim-ministru Dăncilă, la fel. Și din păcate și domnul Barna, care ar fi trebuit să reprezinte ceva nou în politica românească, fuge de dezbateri. Și să știți că era vorba să am o dezbatere cu domnul Barna săptămâna trecută și s-a fofilat, din păcate.

O altă întrebare: ați declarat imediat după nominalizare că ALDE și Pro România nu au reușit să producă un candidat propriu valoros, mergând pe mâna unui candidat extern, Mircea Diaconu. Nu e o situație similară și la PMP?

Da, [sunt un candidat din] exterior, dar care-și asumă o identitate politică foarte clară, o doctrină politică. Sunt un om de dreapta, un conservator moderat, un liberal clasic și am o dimensiune, de asemenea, creștin-democrată. Sunt un om de dreapta asumat, nu umblu cu cioara vopsită, nu pretind că sunt un fel de OZN politic post-ideologic. Lumea mă știe, știe cine sunt.

Vreau să vă spune un lucru: știți legătura profundă dintre generalul de Gaulle și Quebec, cu celebra „Vive le Quebec libre”. Generalul de Gaulle nu a fost niciodată membru într-un partid. Este autorul constituției celei de-a Cincea Republici, iar constituția noastră este copiată după cea a generalului de Gaulle. Și cred că e în spiritul acestei constituții ca președintele să nu fie un om de partid. Eu nu sunt un om de partid. Nu voi fi un președinte șef de partid care să acapareze statul pentru partidul care l-a susținut.

În ceea ce-l privește pe domnul Diaconu e vorba de o totală nepotrivire. Sigur, e un actor celebru, dar așa cum spuneam e foarte bun în roluri de prost și nu-l văd deloc adecvat pentru rolul pe care vrea să-l joace acum.

Dealtminteri în cazul acestor două partide (ALDE și Pro România) e vorba de recunoașterea faptului că nici domnul Tăriceanu, nici domnul Ponta nu mai au vreo credibilitate în fața electoratului. E o recunoaștere a falimentului lor politic și moral. Partea proastă e că Victor Ponta continuă să tragă sfori în parlament și ne aflăm în situația degradantă ca, în 2019, constituirea guvernului Orban să depindă de Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu.

Apropos de valorile dumneavoastră conservatoare și de dreapta. Ați mai declarat, la un moment dat, că doriți să federați dreapta politică românească. V-aș întreba, în acest context, cine reprezintă dreapta politică românească în opinia dumneavoastră și cum reușiți să faceți asta când actualele partide se poartă precum racul, broasca și știuca din celebra fabulă…

Aveți dreptate, din păcate. Dreapta românească e într-adevăr divizată și mai e un alt aspect, electoratul de dreapta e mult mai volatil decât cel de stânga. E o realitate pe care o știu de mult. E vorba de efortul meu de a refonda, dacă vreți, dreapta și centru-dreapta din România, adunând la un loc aceste sensibilități variate: liberale, conservatorare, creștin-democrate, monarhiste. E vorba de a aduna în jurul unui proiect comun pe toți cei care nu se regăsesc în ideologia de stânga, în progresismul mai recent sau în stânga mai veche, de tip PSD.

Bun, în acest context s-a vorbit la un moment dat la o renunțare a candidatului USR, Dan Barna, în favoarea dumneavoastră. E viabilă o asemenea ipoteză?

Eu nu am auzit de așa ceva în interiorul USR. Poate sunt unele filiale care își doresc acest lucru. Eu am spus recent că domnul Barna e cel mai eficient agent electoral al meu. A împins foarte multă lume dinspre USR către mine. Îi sunt recunoscător pentru acest lucru.

CITEȘTE ȘI:  Peste 76.000 de români din străinătate au votat deja

Vă referiți la ancheta Rise Project?

Nu e vorba doar despre asta. E vorba de călătoria fără rost în Statele Unite care ilustrează vorba lui Petru Țuțea despre „aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”, e vorba despre congresul organizat în așa fel încât să-și securizeze poziția de președinte a USR și alte lucruri, care nu mă privesc prea mult, dar în mod evident ele au un impact asupra membrilor, simpatizanților și votanților USR care se îndreaptă din ce în ce mai mulți către mine.

De altminteri, din acest motiv s-au intensificat atacurile la adresa mea din partea unor oameni ca Andrei Caramitru și ai altor susținători ai domnului Barna. Nici pe vremea suspendării președintelui Băsescu, în 2012, nu am fost atacat la Antena 3 așa cum sunt atacat acum de către acești oameni pe care-i priveam cu toată prietenia până nu demult.

Eu voi fi în continuare un partener loial al USR, al celor din Plus. Eu niciodată nu am criticat sau spus ceva de rău despre aceste partide. Consider că votanții USR și Plus sunt oameni educați și cu discernământ și am convingerea că vor ști să facă o alegere inteligentă, și anume că vor vota pe cineva care are șanse să intre în turul doi, care are șanse să-l învingă pe Iohannis și care în plus are pregătirea necesară pentru a reprezenta România și pentru a iniția reformele de care România are nevoie. Este vorba și despre experiență relevantă.

Eu nu am neapărat o părere foarte bună despre mine, dar știu totuși că am o experiență solidă în materie de relații internaționale, am o experiență internațională relevantă, am stat 19 ani în afara țării, trei ani în SUA, 10 ani în Franța, alți trei ani în Germania și încă trei ani în Danemarca. Sunt un om care a umblat prin lume și care cunoaște bine mentalitatea acestor parteneri atât de importanți pentru România.

În contextul atacurilor, cum vă afectează dezvăluirile apărute acum despre colaborarea cu poliția politică a lui Traian Băsescu, liderul informal al PMP?

În niciun fel. Sunt fiu de deținut politic, ăsta este mediul în care am crescut. Nu mă refer doar la tatăl meu, toți prietenii tatălui meu erau foști deținuți politici (oameni precum Steinhardt, Sergiu Al George, Constantin Noica). Nu am de primit lecții de anticomunism de la nimeni. Mi se pare o nerușinare să mă acuze unii de complezență cu aparatul represiv al regimului comunism. Am crescut și m-am format intelectual, moral și politic în preajma unor victime ale regimului comunist. E absolut indecent să fiu atacat pe acest subiect. Și de fapt nu mă afectează deloc, pentru că românii nu sunt proști, nu se lasă manipulați de asemenea mizerii securistice.

Ultima întrebare: ați declarat la scurt timp după nominalizare că nu vă interesează două mandate, ci doar unul. Vă mai mențineți acest punct de vedere?

Da. Mi-l mențin și nu ca să obțin voturi. Dintr-un alt motiv. Eu am convingerea că proiectul meu, și anume realizarea consensului de care România are nevoie, nu poate fi realizat dacă lumea mă suspectează că am de gând să candidez din nou. Dacă mă privesc ca pe un concurent potențial. De aceea am spus acest lucru.

Totul depinde de capacitatea mea și a partenerilor pe care-i voi avea în clasa politică pentru inițierea acelui proiect atât de important pentru următorii 20 de ani. Cel mai important lucru pe care vreau să-l fac este să inițiez un proces de definire a unui proiect de țară pe următorii 20 de ani, lucru care nu se poate face decât prin consens. Trebuie să stabilim care sunt prioritățile României și esențial apoi este să ne ținem de aceste obiective. Nu există dezvoltare fără continuitate și nu există continuitate fără consens.

Foto: Pagina Facebook a partidului Mișcarea Populară

Ad