În mod evident, Theodor Paleologu nu-i Mihail Neamţu.
TP nu apreciază „fenomenul Trump”, a spus-o, cam pe şoptite, e drept, încă de la nefericita biruinţă în alegeri a impostorului planetar, în noiembrie 2016. MP a publicat un cărţoi hagiografic cu exact acest titlu, în 2017.
TP nu a fost un susţinător entuziast al referendumului „pentru familie” din 2018. Chiar dacă a militat pentru participarea la vot, el i-a contestat denumirea populistă şi a susţinut necesitatea legalizării parteneriatului civil. MP a fost unul dintre liderii Coaliţiei pentru Familie, organizatoare a referendumului.
TP nu face gargară pe tema întăririi rolului religiei şi al „tradiţiei”. MN, înainte de a fi pus pe tuşă de alegerea făcută de partidul lui Băsescu, îşi anunţase intenţia de a candida sub medievala şi neconstituţionala lozincă „Un președinte creștin, pentru o Românie creștină!”
Mai nou, TP a simţit nevoia să se distanţeze şi de stupida mantra trumpiană „global warming is a hoax” / „încălzirea globală e o escrocherie”.
În concluzie, mi-am spus că TP e un intelectual conservator care merită să vadă turul 2 al alegerilor prezidenţiale.
Aşa gândeam acum două săptămâni. Între timp, am citit postarea unui conservator ro-montrealez foarte harnic pe facebook, care îndeamnă lumea să voteze cu TP pentru a susţine tradiţia, euroscepticismul, religia etc. Un individ care, anul trecut, nu lăsa să treacă nicio ocazie / postare fără să „lovească” în George Soros, nederanjat de gândul că împărţea aceeaşi ţintă cu pesedimea.
Aşa că, bazându-mă pe mesaj şi pe susţinători, m-am hotărât să-l ajut pe Dan Barna să intre în turul 2, chiar dacă Theodor Paleologu pare cel mai competent dintre candidaţi.
***
Din discursul Vioricăi, alt aspirant la turul 2, şi anume cel indezirabil, după votul din Parlament care a trimis acasă guvernul pesedist.
„Iohannis a reuşit să cadă Guvernul”. (În stilul ei, ca să n-o uităm prea repede).
PSD-ul n-a stat „ascuns în turnul de fildeş de la Cotroceni.” (Regrete că n-au avut microfoane pe-acolo?)
„Eu nu abandonez această luptă și nu-mi plec capul în fața acestui președinte dictator”. (Aici sună a Scrisoarea III).
