În urmă cu nouă ani încă mai exista speranţa că lucrurile se vor schimba în bine în România şi că marii infractori care au pus pe butuci societatea şi economia ţării vor fi traşi la răspundere. La acel moment am discutat câteva ore cu actualul procuror-şef european, Laura Codruţa Kovesi, despre starea justiţiei româneşti.

Întrebările pe care i le-am adresat atunci nu şi-au pierdut din valoare, şi nici răspunsurile pe care mi le-a oferit. Ba chiar au căpătat un sens nou, în contextul în care ţara este devorată de neîncredere, nepotism şi corupţie.

Guverne pline ochi de impostori s-au succedat la Palatul Victoria, mii de infractori periculoşi au fost eliberaţi din penitenciare în baza unei legi „cu dedicaţie”, iar campaniile electorale ce au urmat au scos la suprafaţă uscături la fel de mari ca şi cele cocoţate atunci în fruntea statului.

Dacă ai fi întrebat un român obişnuit, în anul 2010, cum va arăta ţara peste nouă ani, viziunea lui nu ar fi fost mai sumbră decât realitatea de azi. Iată de ce vă invit să priviţi o „fotografie” a unui moment ce ar fi putut reperezenta începutul schimbării în bine.

George Rădulescu: Credeţi că toată butaforia aceasta televizată făcută în jurul arestării unor persoane cu notorietate este benefică pentru justiţia românească?

Laura Codruţa Kovesi (iulie 2010): Ne uităm şi noi la televizor, citim şi noi ziarele, chiar monitorizăm tot ce apare în presă, însă aici este o chestiune delicată – noi nu putem împiedica persoanele cercetate să meargă la emisiuni televizate.

Am constatat că în foarte multe cazuri, mai ales în acelea în care sunt cercetate persoane care deţin funcţii publice, interesul mass-media este foarte mare. Atunci încercăm să păstrăm un echilibru, ca instituţie, între nevoia ziaristului de a cunoaşte cât mai mult şi de a informa opinia publică şi secretul urmăririi penale pe care noi trebuie să-l păstrăm pentru binele anchetei.

Sunt foarte multe situaţii în care persoanele cercetate sau care urmează a fi audiate anunţă presa că vor fi chemate la Parchet. Atunci, ziariştii stau în faţa sediilor, filmându-le când intră şi luându-le declaraţii.

Ce interes ar avea cel audiat să cheme presa atunci când se duce la Parchet?

Fiecare persoană reacţionează aşa cum crede că este mai bine. Dar de multe ori am văzut că persoanele care au plecat de la Parchet s-au dus imediat în studiourile unor televiziuni şi au comentat dosarul, au prezentat probe.

Este adevărat că au fost şi situaţii în care procurorii au dat pe surse astfel de informaţii din dosare. Încercând să rezolvăm situaţia, am dat un ordin potrivit căruia toată comunicarea publică trebuie să se facă prin intermediul Biroului de presă. Nu mi se pare normal ca anumiţi ziarişti să primească informaţii pe surse, în timp ce alţii nu. Am încercat să rezolvăm această problemă prin reglementarea activităţii de relaţii cu presa.

CITEȘTE ȘI:  Magda Popeanu, bilanț după doi ani de mandat: „Sunt foarte, foarte mândră. Am luat acest oraș și am făcut o mișcare la 180 de grade”

Există suspiciuni în ceea ce priveşte „ieşirea” unor informaţii din Parchete. Unii pun acest lucru pe seama unor influenţe politice – că trebuie să apară despre X sau despre Y anumite informaţii.

Exclud acest lucru. Exclud varianta asta, însă mai este un aspect: sunt foarte multe acte care se întocmesc în cursul urmăririi penale şi care se fac publice. Spre exemplu, la începerea urmăririi penale, actul în care se consemnează starea de fapt, probele, descrierea învinuirilor.

Acestea se comunică persoanelor cercetate. În posesia unui astfel de act intră şi avocatul, şi persoanele care sunt cercetate. Am văzut, de foarte multe ori, pasaje întregi din aceste documente întocmite de procuror publicate în presă.

Mai sunt situaţii în care apar în presă informaţii din dosare, după ce acestea ajung la instanţele de judecată. Procesele sunt publice şi la dosar are acces acela care face cerere la arhivă. Pe lângă situaţiile în care procurorii au dat pe surse, sunt şi aceste aspecte pe care vi le-am enumerat. Sunt chestiuni pe care noi nu le putem controla. Nu putem interzice unei persoane să dea un interviu sau să apară la televizor. Singurul lucru pe care-l putem face este să dăm soluţia legală cât mai rapid.

Aţi resimţit vreodată presiuni politice?

Nu, presiune politică n-am resimţit. N-am fost sunată de politicieni. Nu mi s-a cerut să dau anumite soluţii. Poate că au fost presiuni asupra procurorilor de caz, în situaţiile în care s-au comentat foarte mult aceste dosare.

Au fost foarte multe cazuri dezbătute la televizor şi exista tentaţia de a intra în direct pentru a explica faptul că lucrurile nu stau aşa. Mie mi se pare ciudat să comentezi un dosar fără să-l fi citit – s-au făcut comentarii pe probe, pe starea de fapt, pe încadrarea juridică şi de fiecare dată mă întrebam: „Poţi să faci un astfel de comentariu dacă n-ai citit dosarul de la prima la ultima filă, ca să ai o părere obiectivă?”

Aţi constatat cumva o proliferare a fenomenului de constituire a unor grupări infracţionale pe teritoriul ţării?

Am constatat în ultima vreme o „modernizare” a grupărilor infracţionale. Din banii pe care îi obţin din săvârşirea de infracţiuni, fac afaceri aparent legale. Îşi angajează consilieri şi desfăşoară, pe un anumit palier, activităţi licite, iar pe un alt palier activităţi ilicite. Majoritatea activităţilor ilicite le fac prin persoane interpuse pentru a nu se ajunge la ei.

Dar din punct de vedere al crimei organizate, eu zic că România ţine lucrurile sub control.

CITEȘTE ȘI:  Proştii şi „dăştepţii”

În ce măsură puteţi trece de „oamenii paravan” care sunt dispuşi să facă puşcărie în locul altora, pentru o sumă oarecare de bani?

Avem situaţii de acest gen, mai ales la infracţiuni economico-financiare. Se înfiinţează societăţi comerciale pe numele unor persoane cu handicap sau care nu au lucrat niciodată şi care, în schimbul unor sume modice, sunt de acord să meargă la notar şi să semneze.

Dar sunt situaţii în care persoanele respective colaborează cu noi. Şi prin procedee probatorii moderne poţi dovedi o astfel de faptă. Mă refer la interceptări, la investigatori acoperiţi etc.

Se afirmă că „dosarele grele” ale procurorilor se bazează în special pe interceptări telefonice, mai ales în cazurile de corupţie…

Eu vă spun că nu este aşa. Faptul că anumite pasaje din interceptări sunt făcute publice, nu înseamnă acest lucru. Niciuna dintre probele pe care le administrezi în dosar nu este regina probelor. Orice dosar trebuie să aibă probe care să se coroboreze între ele.

Îţi trebuie declaraţii de martori, înscrisuri pentru a-ţi rezista dosarul în instanţă. Dar problema este că, în cursul urmăririi penale, învinuitul nu are acces la dosar decât într-o anumită fază, respectiv la prezentarea materialului de urmărire penală.

Pe parcursul anchetei, procurorul îi face cunoscute acele probe pe care le consideră necesare conform tacticii de anchetă pe care vrea să o adopte. De aceea auzim de multe ori că procurorul a avut numai interceptări telefonice, deşi sunt şi declaraţii de martori, şi înscrisuri, şi alte probe. În multe dosare interceptările oferă mai multe indicii… Este adevărat, dar acestea se coroborează cu celelalte probe. Nu sunt dosare care să se bazeze doar pe interceptări telefonice.

Carte de vizită

  • Laura Codruţa Kövesi s-a născut la 15 mai 1973, la Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.
  • A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1995).
  • De la încheierea studiilor universitare şi până în 2006 a lucrat ca procuror al Parchetelor de pe lângă Judecătoria şi Tribunalul Sibiu, precum şi ca procuror şef al Biroului Teritorial Sibiu – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
  • A devenit procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în octombrie 2006.
  • Negocierile între Parlamentul European și Consiliul European asupra noului procuror-șef al Parchetului UE au început în această primăvară; la sfârşitul lui septembrie s-a ajuns la un acord în privinţa numirii Laurei Codruţa Kovesi în această înaltă demnitate.
  • Parchetul European, ce va fi operaţional la sfârşitul anului viitor, va investiga infracțiuni legate de bugetul UE, cum ar fi corupția şi frauda transfrontalieră cu TVA de peste 10 milioane de euro.
Ad