30 de ani de când România a renăscut

În decembrie 1989, zeci de mii de români au ieșit în stradă și peste 1000 de români au murit. Datorită curajului lor, România este acum altceva. Dezamăgirea față de ce s-a întâmplat după ianuarie 1990 este încă vie în rândul românilor. Dar este indiscutabil că Revoluția din Decembrie 1989 a schimbat, în bine, România.

Pentru foarte mulți dintre cei care citiți aceste rânduri, această cifră, 30, vi se pare neverosimilă. Parcă a fost ieri. Timișoara. Vuietul zvonurilor. Timișoara. Bruiajul de sub care răzbăteau Europa Liberă sau Vocea Americii. Timișoara. Timișoara. București. România. Ceaușescu nu mai e. Târgoviște. Iliescu.

Am ajuns la 30. 30 de ani de când s-a murit pentru libertate. 30 de ani de când comunismul a căzut în România și românii au tras în piept aerul, de multe ori prea tare, al libertății.

Nu a fost ușor și nu putem să ignorăm marile lipsuri economice aduse de ieșirea din comunism. Mineriadele care au fracturat grav societatea românească. Corupția. Exodul a milioane de români.

Dar chiar și așa, obiectiv vorbind, România iese pe plus. Suntem totuși o țară cu pluralism politic, cu alegeri libere de ceva timp. Membră în NATO și în Uniunea Europeană. O țară ai cărei cetățeni călătoresc liber, o țară din care frica a dispărut (și asta nu este puțin lucru). Salariile și nivelul de trai au crescut pentru majoritatea românilor. Nu, România nu e perfectă, dar ce țară este? Dar avem tot ce ne trebuie să construim. Responsabilitatea pentru nereușitele noastre, ca țară sau ca popor, e a noastră.

Nostalgia după comunism e ciudată, dar există. O văd, din ce în ce mai des și, suprinzător, o văd și în rândul unor români imigrați în Canada. E un lucru trist, dezamăgitor, dar normal spun unii istorici.

Care este lecția pe care au învățat-o oamenii din comunism?”, este întrebat istoricul Thierry Wolton într-un interviu acordat la începutul acestui an la Europa Liberă. Răspunsul său e sec și ne poate șoca: „Pentru moment, niciuna!”.

Istoricul ne explică și de ce.

„Pentru un motiv clar și simplu. Comunismul a reprezentat simultan o mare speranță a umanității și un dezastru. Am trecut de la iubire la deziluzie și, pentru oameni, acest lucru este de nesuportat. (…) Este ceea ce eu numesc perioada de doliu.

Comunismul a reprezentat o mare speranță și atunci cred că suntem în această perioadă.

Ușa s-a închis, știm că nu a fost bine, este clar. În mare, nu cred că mai este cineva care să spună că bilanțul comunismului este unul formidabil. Știm că a fost rău, dar nu vrem să ne gândim la acest lucru. În această etapă suntem acum. Dar sunt liniștit, cred că istoria este implacabilă. Istoria se va face, istoria va veni și în momentul în care vom stabili un adevărat bilanț al comunismului, o să ne dăm seama că a fost un rău absolut, pentru că eu sunt foarte convins că a fost un rău absolut.”

Nevoia de Justiție

Poate lucrul cel mai trist, la 30 de ani de la Revoluție, este că românii nu au făcut pace cu ei însăși și cu trecutul lor. Și pacea poate fi obținută doar dacă românii au sentimentul că s-a făcut dreptate pentru ce s-a întâmplat în acele zile de decembrie.

Lipsa acesteia stă la baza declarației recente a președintelui Iohannis. Acesta spunea, la Timișoara, orașul de unde Revoluția a pornit, că este copleşit de „un adânc sentiment de ruşine” pentru faptul că la 30 de ani de la Revoluţie, „cu câteva excepţii, călăii acelor zile se plimbă liberi”, iar cea mai mare „dezonoare” pentru istorie este că nu s-a aflat încă adevărul despre crimele comise atunci.

Președintele are dreptate când spune că „această datorie neîmplinită a Justiţiei din România trebuie reparată pentru victime şi pentru a restaura demnitatea unei naţiuni care în sfârşit şi-ar recupera integral momentul fondator al democraţiei sale”.

O aniversare tristă

România a avut parte de o aniversare tristă a cestor 30 de ani de la Revoluția din 1989.
Bucureștenii au petrecut zile întregi fără căldură, la fel ca în perioada comunistă. Dosarul Revoluției trenează și tot trenează.

O ședință solemnă în Parlament a fost prezidentă de Teodor Meleșcanu, un fost comunist aflat la vârful puterii înainte de 1989. Doar deputatul Iulian Bulai (USR) a protestat împotriva acestui lucru.

„Nicio revoluţie nu a fost abordată, de fapt, istoric, ci, în cea mai mare parte a timpului şi de către cea mai mare parte a societăţilor, timpul revoluţiilor a fost perceput ideologic, eventual moral şi totdeauna emoţional. Toate revoluţiile se scriu interesat şi se rescriu festiv; nici noi nu facem excepţie”, spune antropologul Vintilă Mihăilescu.

Și poate asta e de făcut: să ieșim din acest festivism care aduce mai degrabă a „epoca de aur” și să nu uităm că încă avem azi o datorie față de cei care au ieșit în stradă și au murit atunci. Sacrificiul lor ne-a schimbat radical viața. Trebuie să nu uităm: le datorăm atât de mult, le datorăm libertatea.

Foto extrasă din cartea „1989 Libertate Roumanie”, Denoel Paris

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Ultimele articole

Articole similare