Domnul Găină este un pensionar din satul Pârcovaci, de unde izvorăște Bahluiul și o ia spre Iași ca să-l străbată. El a avut nesperata ocazie, anul acesta, de a vizita Japonia, de unde s-a întors cu numeroase învățături, principala fiind aceea că mai bine nu se ducea.
Povestea o știu de la nepoată-sa, Diana Găină, elevă la liceul „Mihai Eminescu” din Iași, care mi-a fost un fel de aghiontant desemnat de organizatori la Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT).
Așadar, domnul Găină, a spart la bătrânețe bariera dealurilor din Pârcovaci și a ajuns tocmai în Japonia.
Dar cum a ajuns domnul Găină în Japonia?
A zburat!
Trebuie să precizăm că în această frumoasă localitate cu aproape 3.000 de locuitori pe 2.000 și ceva îi cheamă Găină, iar pe restul Curcă. Desigur, există, așa cum îi stă bine oricărei localități moldovenești, și câteva excepții, gen Apostoaie, Amariei, Avasâlcăi, Agrigoroaie etc.
Demult, când domnul Petru Găină a fost strigat la recrutare, au ieșit în față șapte flăcăi cu același nume. Apoi au fost strigați și cu inițiala tatălui, au mai rămas cinci. Inițiala bunicului a mai cernut până la trei. Abia inițiala străbunicului l-a deosebit dintre ceilalți Petru Găină pe tânărul Petru C. Găină, al lui Constantin G. Găină, fiul lui Grigore V. Găină, al lui Vasile Găină. Glumele avicole nu sunt așadar neobișnuite în Pârcovaci și nimeni nu se supără.
Printr-o frumoasă întâmplare de rezonanță intercontinentală, una dintre fiicele domnului Petru Găină s-a căsătorit cu un japonez, pe care l-a cunoscut într-un muzeu românesc (ca să vedeți unde poate duce setea de cultură!), și s-a mutat la socri, în Japonia. Pentru că soțul ei nu agrea să vină din Tokio la Pârcovaci, fiica domnului Găină și-a invitat tatăl s-o viziteze. El n-a pregetat, bucurându-se ca un adevărat Găină că va merge în Țara Soarelui Răsare, de unde răsună primul cântat de cocoși pe pământ.
Având de ales să meargă în Japonia prin Moscova sau prin Dubai, domnul Găină, mânat de nostalgia tinereții petrecute sub steagul roșu, a ales Moscova. Acolo avea de așteptat 12 ore între avioane. Doamna Găină i-a pus la pachet o găina friptă și ouă fierte – ce altceva? –, că nu pleacă moldoveanul fără mâncare la el nici până la Ieși, darămite peste mări și țări. El și-a mai îndesat în buzunar și niște eugenii. Rudele i-au urat călătorie plăcută, cu nedisimulată invidie, și și-au luat rămas-bun fâlfâind din mâini.
În aeroportul din Moscova rușii s-au deovedit încă o dată dușmănoși cu românii.
Mirosul găinii fripte din bagajul de mână i-a alertat pe vameși. Au început să saliveze. Vă dați seama, nimeni nu gătește o găină mai bine decât cineva din neamul Găină din Pârcovaci. Sub pretextul că nu e voie să se introducă în Rusia carne de porc românesc, rusnacii i-au confiscat găina lui Găină, ignorând totala lipsă de asemănare dintre un porc și o pasăre. Ba mai mult, ca să nu se răspândească cine știe ce boală în Rusia, ori numai ca să-l umilească, ciolovecii au înfulecat găina în fața bietului român înfometat, spunând mereu harașo, harașo, bun porc, are gust de găină.
Domnul Găină a ronțăit niște eugenii și a reușit astfel să nu leșine de foame.
Când a aterizat în Japonia, lihnit, a scos din buzunar ultima eugenie, acest minunat produs românesc, atât de îndrăgit, care ține până la capătul lumii. A aruncat hârtia pe jos, în aeroport, sau pur și simplu i-a picat din neatenție, nu contează. În aceeași clipă doi agenți l-au înhățat de câte o aripă și au început să țipe la el ca în filmele cu samurai, o cotcodăceală pe care domnul Găină nu o înțelegea.
Peste câteva minute a sosit și fiica lui. A vorbit ceva cu polițiștii japonezi, a lăcrimat, a dat ochii peste cap, și-a frământat mâinile. În cele din urmă a semnat ceva, apoi i-a explicat tatălui său că la japonezi nu e de glumit cu aruncatul hârtiilor de Eugenia pe jos. Și că trebuie fie să plătească o căciulă de yeni, echivalentul unui fes de euro, bani pe care nici ea nu-i avea, fie să presteze muncă în folosul comunității. Evident, el a ales să muncească.
Până acasă la ginere (Hanamuko, în japoneză) a moțait în mașină, obosit cum era de atâta drum. Acasă a adormit imediat, lungit pe o saltea.
Când era somnul mai dulce, la primul cântat al cocoșilor, a venit un polițist micuț și foarte ager, ca un dihor, având pe braț trei salopete. „Ia vedeți care vi se potrivește”, i-a zis prin intermediul fetei (Musume, în japoneză).
Echipat cu o salopetă care-i venea perfect, domnul Găină a fost urcat într-o dubă alături de alți pedepsiți și dus la marginea orașului să sorteze gunoi.
Făcea tură dublă ca să execute toată pedeapsa în timpul scurt până la avionul de întoarcere, să nu-i mai rămână și ceva de plată, el având o pensie mică. Era dus dimineața la groapa de gunoi, seara era adus la Hanamuko al lui, unde cădea lat, dormea neîntors. N-a văzut nimic altceva cât a stat în Japonia, doar sticle, doze, plastic și carton.
Când a terminat pedeapsa, fata l-a dus direct la aeroport. De data asta a schimbat avionul în Dubai, a fost o reală încântare, căci era plin de români pe-acolo.
S-a întors în sat ca o vedetă. Cine din Pârcovaci mai văzuse Japonia? Găinii și Curcii din sat îl mai întreabă și azi, curioși, cum e în Japonia, iar el le spune că e frumos tare, apoi vorbește întruna, cu o atitudine zen, despre cât de important e să reciclăm deșeurile.
Photo by Mr Wabu 
