În vedem cu toții pe toate rețele sociale. Pe unii îi știm din viața de cu zi. Oameni care nu cred că pandemia există, cei care cred că ea există, dar că măsurile de combaterea lor sunt exagerate și au ca scop instaurarea unei dictaturi. Cei care cred că măștile chirurgicale îți reduc aportul de oxigen sau, mai rău, că sunt pline de viermi dacă le lași seara în apa. Cei care cred că vaccinurile ne modifică ADN-ul sau, mai rău, că ne vor implanta un chip cu care vom fi controlați de la distanță.
Teoriile conspiraționiste sunt multe. Conspiraționiștii sunt mai puțini, dar totuși mai mulți decât am crede.
Institutul Național de Sănătate Publică din Quebec (INSPQ) urmărește acest fenomen de ceva timp.
Concluzia: aproape 20% din populația Quebecului a aderat la o formă sau alta de teorie a complotului. Un procent care este constant de luni bune.
Graficul de mai sus prezintă opiniile respondenților cu privire la teoriile conspirației selectate. Respondenții care consideră că majoritatea acestor afirmații sunt „adevărate” (în medie de 7 sau mai mult pe o scară de la 0 la 10) pot fi caracterizați ca având o viziune asupra lumii „conspirativă” sau „complotistă”.
Studiile au arătat că o informație falsă se râspândește de șase ori mai repede pe web decât una adevărată, așa că fenomenul este greu de controlat.
Pandemia a condus la o creștere a numărului de adepți ai teoriilor conspirației, măsurile restrictive decretate de autorități și stresul generat de acestea conducând la o anxietate pronunțată pentru mulți oameni.
A crede în aceste teorii a fost pentru mulți un prilej de a-și recâștiga sentimentul de apartenență socială, sentiment pe care l-au pierdut din cauza izolării. De notat că acest lucru funcționează și în cazul invers, al celor care nu cred în teoriile conspirației.
Trebuie să mergem până în 1918 pentru a găsi o pandemie la fel de serioasă cum este cea pe care o trăim în prezent. Asta înseamnă că majoritatea populației, în special cei din țările occidentale, nu au mai fost în fața unei probleme atât de grave de sănătate publică. Este normal ca unii dintre ei să se simtă pierduți.
Avantajele unei conspirații. Cum funcționează știința?
Și mai este o problemă: conspirațiile au un alt avantaj față de știință: ele sunt simple și nu cunosc ezitări, nici cele mai absurde dintre ele.
Știința în schimb, prin natura ei, are ezitări. Noi date se adaugă pe masa cercetătorilor, noi descoperi sunt făcute, studii sunt publicate și toate acestea duc la o schimbare în discursul public. Este absolut normal, doar că unii oameni iau asta ca pe o dovadă de slăbiciune sau ca pe o tentativă de a ascunde ceva.
Știința a făcut progrese extrem de mari în ultimele decenii și dacă adăugăm la asta și analfabetismul funcțional (o realitate, din păcate, extrem de prezentă) realizăm că multor oameni le este greu să înțeleagă faptele științifice. Și că le este cu atât mai greu să le caute, să depună un efort conștient în această direcție.
Pandemia a fost, de asemenea, și o ocazie ca știința să iasă în față și să ocupe prim-planul vieții publice. Nu cred că vă amintiți vremuri în care la televizor sau în ziare să fie prezenți atâția medici, cercetători sau specialiști în sănătate publică. Nu înseamnă că ei nu existau până acum sau că modul lor de lucru era diferit de cel de azi – marcat de salturi rapide, replieri și rectificări. Cum am spus, așa merge știința.
Ce s-a schimbat: abia acum majoritatea dintre noi a văzut cum merge de fapt știința, că aceasta nu este un drum lin și drept ci unul cu multe curbe și ocoluri.
În plus, deși se laudă că gândește independent, adeptul conspirațiilor înghite de fapt teoriile vărsate pe net de alte persoane sau organizații, câteva chiar controlate politic, așa cum arată această anchetă.
Patronul Facebook, Mark Zuckerberg, declara recent că 12 conturi anti-vax din rețea sunt responsabile pentru 65% din conținutul împotriva vaccinării pe care-l regăsim pe Facebook.
Profilul conspiraționistului
Acum să nu credeți că majoritatea conspiraționiștilor sunt oameni lipsiți de educație. Sau că majoritatea sunt doar bărbați (o credință întâlnită destul de des). Nu în Quebec, cel puțin.
Conspirațiile atrag în egală măsură femei și bărbați. Pe oamenii din Montreal sau pe cei din afara sa.
Sunt două diferențe notabile.
Prima, așa cum era de așteptat, la nivel de educație. 24% dintre conspiraționiști au doar studii secundare sau mai puțin. 13% dintre ei au studii superioare.
A doua: grupa de vârstă 25-44 de ani este cea în care găsim cei mai mult adepți ai teoriilor conspirației.
Cum vorbim cu un adept al conspirațiilor?
În niciun caz prezentându-i dovezi științifice. Aceștia sunt imuni la acestea. Un amic se întreba de curând pe Facebook dacă există cineva care a convins un adept al teoriei că nu există COVID-19 că virusul este cu adevărat o amenințare. Nu găsise pe cineva care să răspundă pozitiv la această întrebare.
Centre de prévention de la radicalisation (care de altfel a spus că primește din ce în ce mai multe apeluri legate de cazuri de radicalizare pe subiecte precum COVID-19 sau vaccinurile) spune, într-un articol din L’Actualité, că trebuie să facem o distincție între persoană și ideile sale. Aceasta are nevoie să vadă că, dincolo de divergențe, suntem interesați sincer de ea.
Doar că deși pare simplu, acest lucru e greu de făcut. Mai ales că, de cele mai multe ori, demersul e unidirecțional.
