În comunitatea românilor de la Montreal, când spui regie de teatru, ori doar teatru, spui Cristina Ioviță, se produce instantaneu o legătură în mintea interlocutorilor de genul arhitectură – Dan Hanganu, ori box – Lucian Bute.
Katilé Fuertes este absolventă de teatru de la Universitatea Concordia, promoția cea mai recentă, fostă studentă a Cristinei Ioviță. Are studiile făcute în limba engleză, pe care o stăpânește ca un „pro”, ne spune regizoarea, dar franceza ei e încă și mai bună. Poate și pentru că tânăra actriță e de origine din Haiti, îmi spun eu, când prind amănuntul.
Katilé își spune replicile pe toată gama de emoții ale unei femei care-și retrăiește în memorie viața, face pantomimă, dansează, cântă „Les feuilles mortes” cu o voce de juri că-i a lui Juliette Greco, se acompaniază la pianina electrică, este actorul total, la început de drum. Mi-a amintit de jocul unei tinere actrițe a Teatrului Mic de la începutul anilor ‘80, Rodica Negrea. Mi-a amintit ca nivel de profesionalism, vreau să zic, pentru că, fizic, Rodica de-atunci și Katilé de-acum sunt cât se poate de deosebite.
Acțiunea (din textul de afiș, tradus din franceză): Destinată uitării după căderea Troiei, frumoasa Elena vegetează în adâncurile palatului ei din Sparta, printre trofee de război și umbre ale eroilor pieriți în numele frumuseții ei, frumusețe care se topește, încet- încet, cu trecerea anilor. Supraviețuitoare a propriei legende, ea se agață de amintirile locurilor în care, pentru prima oară, s-a simțit cu adevărat liberă, ca o zeiță a iubirii și a morții.
Cristina Ioviță o vede și o construiește pe Elena din piesă ca pe un alter ego al ei în aceste vremuri de pandemie. Exasperarea de „lockdown” există, nostalgia vremurilor apuse există… Însă există și o deosebire majoră: ruina Troiei a fost permanentă, în timp ce pandemia va trece. Dar rețin ideea că piesa lui Yannis Ritsos (poet grec major, 1909 – 1990) este o parabolă a vieții oricărei femei, ba mai mult decât atât, a vieții oricăruia dintre noi. Bine, nu toți lăsăm în urmă o dâră de eroi, dar pe toți amintirile ne vor năpădi, mai devreme ori mai târziu.
În mica șuetă de după spectacol, Katilé a contrazis, oarecum, afirmația cuiva (well, a mea) cum că actrița ar fi de origine din Haiti, spunând că ea chiar e haitiancă. De fapt, ne-a spus Cristina, Katilé și-a repetat rolul, pentru vreo două luni, în Haiti, punând puțină distanță între ea și iarna montrealeză (he-he!).
***
HÉLÈNE, de YANNIS RITSOS. Regia de Cristina Ioviță. Cu Katilé Fuertes. Scenografia: Fruzsina Lanyi. Video et lumini: Pablo Pugliese. Afiș: Mélina Dupin-Girod. Reprezentări: 9-11 aprilie 2021 (La Porte Rouge, Studio 750 Mistral, Montréal).
