Canada aniversează azi 50 de ani de când a decis ca multiculturalismul să fie o politică oficială.
Pe 8 octombrie 1971, prim-ministrul Pierre Elliott Trudeau a anunțat multiculturalismul ca politică oficială a guvernului – prima decizie de acest fel din lume.
„Diversitatea canadienilor este o caracteristică fundamentală a moștenirii și identității noastre. De generații, noii veniți din întreaga lume, din toate mediile, etniile, credințele, culturile și limbile, au venit în Canada cu speranța de a-și face din această țară un acasă.
Astăzi, pe lângă popoarele Primelor Națiuni, Métis și Inuit, oamenii din peste 250 de etnii numesc Canada acasă și își sărbătoresc moștenirea culturală cu mândrie. Ei sunt în centrul succesului nostru ca țară vibrantă, prosperă și progresistă”, a declarat premierul Justin Trudeau.
Modelul canadian a fost adoptat și de Australia, în 1973. Multiculturalismul a fost adoptat și de o serie de țări din Uniunea Europeană, dar aici, în ultima perioadă, au apărut voci critice legate de eficiența acestui model în integrarea imigranților.
Multiculturalismului i se reproșează și faptul că nu poate opri enclavizarea, comunitățile etnice tinzând să se aglutineze și să formeze enclave în interiorul cartierelor.
În Canada, provincia Quebec este cea mai vehementă contestatară a multiculturalismului. Quebec vede în acesta o amenințare directă la adresa culturii și limbii franceze și a propus interculturalismul ca alternativă.
Interculturalismul este, potrivit raportului Comisiei Taylor-Bouchard, „o politică sau un model care promovează relații culturale armonioase, bazate pe un schimb intensiv și axat pe un mod de integrare care nu urmărește abolirea diferențelor, promovând în același timp formarea unei identități comune”.
