Trăim o perioadă fierbinte și extrem de obositoare. După doi ani de obsesii și politici paandemice care au exasperat întreaga lume până la o limită devenită aproape insuportabilă, avem acum amenințarea unui conflict mondial, pornind de la războiul din Ucraina, cu milioane de refugiați și, în curând, cu mii de victime.
E departe, Ucraina, nu-i așa? E ciudat și, în același timp, deplorabil că depărtarea sau deficiența de empatie îi împinge pe unii dintre noi, din diaspora nord-americană, să privească acest conflict ca un fel de meci de box în care este firesc să ții cu un combatant sau altul.
Dar nu este un meci de box, ci un război barbar în care o țară mare atacă o țară mult mai mică, un război fratricid, inutil și absurd, cu multă suferință, sânge, bombardamente, distrugeri materiale dezastruoase, victime civile, coloane nesfârșite de refugiați disperați căutându-și scăparea în Polonia, România sau Moldova.
Asta în ceea ce-i priveste pe ucrainieni, partea agresată. De partea cealaltă, a agresorilor, războiul acesta fratricid a secerat deja viețile a mii de soldați, tineri modești, care aveau alt rost pe lume decât să fie carne de tun pentru obsesiile și ambițiile revanșarde ale dictatorului Putin.
Și când ne gândim la România, lucrurile ar trebui să fie cât se poate de limpezi și să înlăture orice veleitate suportericească. Nu numai că nu e drept, nu e moral, dar nu e nici practic „să ții” cu agressorul, furios că Ucraina vrea să se apropie de Europa și, concomitent, să se depărteze de paradigma tradițională rusească.
O Ucraină democrată, prosperă, pro-occidentală, membră a NATO și a Uniunii Europene este o țară prietenă și aliată a României. O Ucraină putinistă, săracă și rasistă, satelit al dictatorului de la Kremlin, devine în schimb un adversar redutabil și o sursă de amenințare permanentă pentru securitatea României și a Europei. Toate tensiunile istorice din secolele trecute, acum cărbuni stinși sub cenușă, s-ar activa într-un mod cu totul imprevizivibil pentru generațiile care vor veni după noi.
Istoria recentă ne demonstrează că atunci când Putin vorbește despre o amenințare din partea Occidentului și a NATO, nu de o amenințare militară e vorba, ci de una mult mai greu de înfruntat, insidioasă și letală pentru regimul său dictatorial.
E vorba de forța contagioasă a democrației care îi subminează bazele sociale de rezistență.
În Rusia lui Putin, toată lumea știe, orice formă de opoziție a fost reprimată, prin tot felul de mijloace, unele mai ticăloase decât altele, de la procese false la asasinate comandate.
Nimic nu este mai periculos pentru el decât să aibă în jurul Rusiei o centură de state de drept, democratice, prospere, cu libertăți, drepturi individuale și colective riguros respectate. Faptul că majoritatea rușilor s-ar mobiliza într-un elan irepresibil de a transforma Rusia în același sens este un coșmar și pentru el, și pentru clica din jurul lui, clică din care se va selecta viitorul dictator. Acesta este fundamentul real al acuzațiilor recurente pe care le aduce lumii occidentale că ar amenința securitatea Rusiei, de fapt a oligarhiei ruse.
Un elan de felul acesta a existat imediat după prăbușirea comunismului și disoluția URSS, Dar el a fost stopat de corupția elitelor care au instaurat un capitalism sălbatic și de multele și teribilele conflcte interetnice, mocnite sub totalitarismul bolșevic rusesc, orchestrat și administrat de georgianul Djugașvili, alias Stalin.
Ucraina, după emanciparea țărilor baltice și reprimarea tendințelor similare din Bielorusia, încerca și ea acum să schimbe cursul istoriei sale. Pentru Kremlin așa ceva este de neconceput. Cum să admită exemplul odios al unui regim democratic instalat într-o zonă din fostul lui imperiu și anume într-o țară mai mare decât Franța și cu peste 40 de milioane de locuitori?
Dacă Ucraina nu rezistă uriașei mașini de război rusești și, cu tot eroismul populației sale, cu tot ajutorul dat de Occident, până la urmă totuși cedează, coșmarul și paranoia lui Putin nu se vor încheia. Căci din nou, la granițele Ucrainei, va avea de suportat modele primejdioase de democrații contagioase care trebuie anihilate, „denazificate”.
Și atunci avertismentul repetat al președintelui ucrainean Zelensky se va dovedi realist. Putin nu se va opri. Războiul din Ucraina este preludiul sângeros al unui război mondial sau primul dintr-o serie de alte războaie regionale care începe acum și despre care nu știm în ce fel, și când va continua.
