În urmă cu trei ani, COVID-19 a bulversat planeta. Pandemia nu s-a încheiat, iar alte epidemii sunt posibile, avertizează cercetătorii care trag învăţăminte de la criza pe care aceasta a generat-o pentru a se pregăti mai bine.
Se va termina în curând pandemia de COVID-19?
“Nu suntem încă acolo”, a avertizat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la începutul lunii decembrie. Cel puţin 90% din populaţia lumii are o anumită formă de imunitate, în acelaşi timp, însă, “lacunele în materie de supraveghere, testare, secvenţiere şi vaccinare continuă să creeze condiţiile perfecte pentru apariţia unei noi variante îngrijorătoare care ar putea provoca o mortalitate semnificativă”, a avertizat directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus.
OMS este cea care declară sfârşitul unei pandemii. “Este întotdeauna un moment extrem de important, deseori supus controverselor”, a remarcat microbiologul Philippe Sansonetti, miercuri, în cadrul unui simpozion de la Institutul Pasteur, considerând că organizaţia probabil nu este pregătită să “fluiere sfârşitul pandemiei”.
Ceea ce anticipează experţii este o transformare treptată a pandemiei într-un virus endemic, care va continua să circule şi va duce la reapariţia regulată a bolii. Aşa cum se întâmplă în prezent cu rujeola sau gripa sezonieră, relatează AFP, preluată de Agerpres.
Vom reuşi vreodată să eradicăm această boală?
Este foarte puţin probabil.
Epidemia de SARS (sindrom respirator acut sever), care a izbucnit la nivel mondial în 2003 şi a provocat aproape 800 de decese, a putut fi ţinută sub control cu succes prin măsuri de izolare şi carantină.
Un virus, variola, a fost deja declarat “eradicat” în 1980 datorită unei campanii de vaccinare a OMS.
Însă acest scenariu rămâne extrem de rar. “Pentru a eradica un virus este necesar ca boala să fie vizibilă clinic, să nu existe rezervor animal şi să existe un vaccin foarte eficient, care să ofere protecţie pe viaţă. COVID-19 bifează toate căsuţele greşite”, a subliniat Philippe Sansonetti.
Unii dintre purtătorii COVID-19 sunt asimptomatici, ceea ce afectează măsurile de izolare. Şi, spre deosebire de variolă, virusul se transmite la animale şi ar putea continua să circule în rândul acestora şi să reinfecteze oamenii.
Vaccinurile oferă o bună protecţie împotriva formelor grave ale bolii, dar slabă în faţa reinfectării, iar dozele de rapel rămân încă necesare.
Care sunt principalele riscuri în viitor?
Pentru Etienne Simon-Loriere, directorul unităţii de genomică evolutivă a virusurilor ARN de la Institutul Pasteur, “astăzi, permitem virusului să circule mult prea mult”. De fiecare dată când infectează o persoană, pot apărea mutaţii susceptibile să-l determine să evolueze în forme mai mult sau mai puţin severe. “Chiar dacă ne-ar conveni tuturor asta, nu avem niciun motiv să credem că (virusul) va deveni mai simpatic”, a avertizat el.
În plus, ar putea apărea şi alte virusuri respiratorii: de la apariţia SARS, MERS şi SARS-CoV2, “am găsit o duzină bună de coronavirusuri la lilieci, care ar putea infecta oamenii”, a menţionat Arnaud Fontanet, specialist în maladii emergente la Institutul Pasteur.
Aproximativ 60-70% dintre bolile emergente sunt de origine zoonotică, adică sunt transmise în mod natural de la animalele vertebrate la oameni şi viceversa.
Ocupând zone din ce în ce mai mari ale globului, călătorind, intensificându-şi interacţiunile cu animalele, oamenii contribuie la perturbarea ecosistemului şi la promovarea transmiterii virusurilor.
Cum ne putem pregăti pentru aşa ceva?
Pentru Arnaud Fontanet, “pot fi făcute şi trebuie făcute multe la începutul unei epidemii”. Astfel, în 2020, Danemarca a decis foarte devreme izolarea, ceea ce i-a permis să iasă mai repede din aceasta, a argumentat el.
Un alt lucru imperativ: “capacitatea de a dezvolta teste foarte precoce” la începutul unei epidemii pentru a izola foarte rapid pacienţii. “Din păcate, astăzi suntem încă la nivel de reacţie, nu de anticipare”, a spus cu regret cercetătorul.
La nivel internaţional, se pune din nou accent pe conceptul “one health” (“o singur sănătate”), apărut la începutul anilor 2000, care promovează o abordare globală a problemelor sanitare, cu legături strânse între sănătatea umană, sănătatea animală şi mediu.
Un proiect de acord global privind managementul pandemiilor s-a aflat, de asemenea, în discuţie săptămâna trecută la Geneva, în speranţa de a evita greşelile care au marcat lupta împotriva COVID-19.
