Academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a murit luni la vârsta de 83 de ani.
Academicianul a decedat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, după cum a confirmat, pentru Agerpres, purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, dr. Bogdan Opriţa.
Răzvan Theodorescu se internase în unitatea medicală în urmă cu aproximativ trei săptămâni.
“Cu durere în suflet anunţăm trecerea în eternitate a academicianului Răzvan Theodorescu, membru al Consiliului Ştiinţific al Bibliotecii Metropolitane Bucureşti. Biblioteca Metropolitană Bucureşti îşi exprimă profundul regret pentru această pierdere şi transmite condoleanţe familiei îndoliate, tuturor prietenilor şi celor care l-au cunoscut”, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a BMB.
Academicianul Răzvan Emil Theodorescu, istoric al culturii şi istoric de artă, s-a născut la 22 mai 1939, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ale cărei cursuri le-a urmat în perioada 1955-1963, întrerupte între anii 1959-1961 din cauza exmatriculării pe motive politice – perioadă în care a lucrat ca muncitor necalifica.
Ulterior, a obţinut o bursă de specialitate în Franţa (1968) şi a devenit Doctor în ştiinţe istorice la Universitatea din Bucureşti (1972), cu teza “Elemente bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti în secolele X-XIV”.
Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului “Membrii Academiei Române 1866-2003”.
Conferenţiar asociat la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi calitate: 1987-1989), în prezent Universitatea Naţională de Arte (UNArte), unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană, tipologia artei sud-est europene şi de istoria civilizaţiei europene (rector al acestei instituţii, ales în februarie 1990, funcţie la care a renunţat).
Profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers; rector al Academiei pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor (1995-2000); şeful primei catedre umaniste UNESCO din România (studii sud-est europene); secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene; rector al Universităţii Media etc.
În perioada 1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică: “Mănăstirea Dragomirna” (1965), “Mănăstirea Bistriţa” (1966), “Biserica Stavropoleos” (1967), “Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV)” (1974), “Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)” (1976), “Itinerarii medievale” (1979), “Piatra Trei Ierarhilor” (1979), “Istoria văzută de aproape” (1980), “Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)” (1987). De asemenea, a fost autorul lucrărilor “Drumuri către ieri” (1992), “La peinture murale moldave aux XV-e – XVI-e siecles” (1995), “Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne” (1999), “Picătura de istorie” (1999), “Constantin Brâncoveanu între ŤCasa Cărţiiť şi ŤLevropať” (2006), “Europa noastră şi noi” (2008), “Regards d’ historien” (2009), “Cele două Europe” (2013), al cărţii de memorialistică “Cele 900 de zile Ťale manipulăriiť” (1994). Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene.
Membru corespondent al Academiei Române din 12 noiembrie 1993, apoi, din 24 noiembrie 2000, membru titular al acestui înalt for ştiinţific şi cultural. Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române (din 2012), iar din 20 aprilie 2018, vicepreşedinte al Academiei Române.
