George Radulescu

George Radulescu

George Rădulescu, senior editor la televiziu­nea Money.ro şi editorialist al ziarului Adevărul, are 14 ani de experienţă ca jurnalist. A publicat volumele "Un secol cu Neagu Djuvara" şi "În căutarea României pierdute". Este corespondent pentru America de Nord al trustului Money.ro.

Radactia 2

Nesimțirea

3 April 2017 Nesimţirea nu înseamnă doar lipsa „celor şapte ani de-acasă”. Lipsa empatiei sau, mai simplu, refuzul de a te pune în locul celuilalt denotă o boală sufletească. Adesea îl tratăm pe vreunul drept „nesimţit” luându-ne după manifestările sale exterioare. Numai că boala pe care i-o atribuim are şi o formă de manifestare interioară. De fapt, acolo este sursa necazurilor pe care nesimţitul le produce. Din punct de vedere creştin, nesimţitul este un om aflat într-o mare suferinţă pentru că îşi cunoaşte starea. Sau măcar o intuieşte. Nesimţitul merită compasiune, dar nu trebuie lăsat de capul lui. El...

Lăcomia

17 March 2017 Aşa cum mâncarea şi băutura nu sunt lucruri rele, în sine, nici dorința de a câştiga bani nu este neapărat rea. Esențial rămâne dozajul pe care-l dăm acestor porniri omeneşti. Altfel spus, mâncăm şi bem pentru a ne reface forțele, după ce ne-am îndeletnicit cu ceva folositor familiei şi semenilor, sau o facem pentru a ne desfăta gustul şi a ne gâdila orgoliul, că avem cu ce umple masa? Tot aşa şi cu averea: o agonisim pentru a evolua intelectual şi spiritual, pentru a ne da copiii la şcoli mai bune, pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie şi neputincioşi, sau pentru a atrage “respectul”, a...

Radiografia cuțitului la os

20 February 2017 Ceea ce vedem în România de astăzi este, fără-ndoială, consecinţa lipsei de bun-simţ care „a băltit”în societate peste 70 de ani. Trista poveste a început cu invazia bolşevică, a continuat cu „socialismul multilateral dezvoltat” şi se va încheia (nu ştim exact când) cu ultima suflare a „capitalismului de cumetrie”, vorba lui „tătuca”. Vă mai amintiţi, probabil, de caracterizarea pe care a făcut-o Ion Iliescu situaţiei din România, în primii ani de după evenimentele din 1989: „democraţie originală”. Ei bine, iată acum, în Piaţa Victoriei din Bucureşti, o parte a notei de plată a...

Anul maimuţei de foc

20 December 2016   Un popor care a intrat în modernitate la jumătatea secolului al XIX-lea este, în mod firesc, neaşezat, asemenea unui tânăr plin de bune intenţii, dar fără experienţă de viaţă. Românii se încadrează perfect în acest tipar istoric, iar anul care se încheie a demonstrat-o din plin. Comunismul ne-a tăiat ca pe o maioneză, după cum îmi spunea poeta Ana Blandiana, în urmă cu vreo cinci ani. A fost un regim ilegitim, fără nici cea mai mică susţinere populară, impus din afara ţării. Ne-a stricat sufletul prin crearea de mutanţi sociali – pleava societăţii a devenit elită, iar elita a fost...

De ce Basarabia este România

25 September 2016 Instinctul jurnalistic îmi spune că, printre scandaluri în care sunt implicaţi demnitari cu alură porcină şi mici cutremure de pământ care cresc audienţa televiziunilor tabloide din România, acolo se petrec lucruri mult mai interesante. Nu ştiu câţi români stabiliţi în străinătate îşi mai păstrează obiceiul de a urmări dezbaterile din ţară pe diverse teme de actualitate. Bruiajul mediatic este mare în România zilelor noastre, iar viaţa de zi cu zi le deturnează atenţia,celor aşezaţi în societăţi străine,de la ce se întâmplă, semnificativ, acasă. Totuşi, cred că două ştiri venite la început...

„O consultaţie juridică poate să scutească bani grei”

10 August 2016 Iolanda Roman, avocat şi cadru didactic, vorbeşte despre miturile care înconjură profesia pe care o exercită atât în România, cât şi în Canada, precum şi despre accesul omului obişnuit la actul de justiţie. Membră a Uniunii Naţionale a Barourilor din România din 1991, Iolanda Roman devine trei ani mai târziu cadru didactic al Facultăţii de Drept a Universităţii „Mihail Kogalniceanu”.Peste alţi zece ani de muncă susţinută, îşi obţine titlul de doctor în Drept la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. Un statut onorant care poate fi dobândit (şi) în mod onest, în pofida impresiei...

100 de ani de Neagu Djuvara. Ce am învăţat de la Neagu Djuvara

10 August 2016 Când stai la orizontală şi citeşti o carte bună, imaginaţia te împinge să abordezi proiecte la care nici nu te-ai fi gândit în orele petrecute la birou. Poate de aceea nord-americanii îşi întind picioarele pe masa de lucru şi îşi lasă spătarul scaunului pe spate. În urmă cu ceva ani, într-un moment de relaxare, mi s-a întâmplat şi mie să văd „the big picture”, tabloul unei vieţi trăite pe muchie de cuţit. Citeam o carte ce purta semnătura profesorului Neagu Djuvara, la vremea respectivă cunoscut mai mult în mediile academice şi politice. M-am gândit că n-ar fi rău să-i propun profesorului o...

Rogers Cup 2016 Halep, la Montreal: „Sunt o româncă adevărată”

31 July 2016 Atmosfera impresionantă pe arena Uniprix din Montreal, la finala Rogers Cup, câştigată de Simona Halep cu 7-6 / 6-2 în fața jucătoarei americane de culoare Madison Kays (nr. 10 WTA). Românii din tribune au purtat-o spre victorie pe sportiva noastră, iar steagurile tricolore au fost dominanta vizuală a evenimentului. „Sunt o româncă adevărată, trăiesc în România, familia mea este acolo şi mă simt bine în țara mea”, le spunea, ieri, Simona jurnaliştilor străini. „Mărturisirea ei de credință” a produs efecte imediate, presa anglofonă şi cea francofonă interesându-se despre România şi despre...

Halep, în finala Rogers Cup pentru al doilea an consecutiv

30 July 2016 Angelique Kerber a intrat în semifinala cu Simona Halep de la Montreal parcă cu gândurile în altă parte şi a pierdut primul game pe serviciul ei. Moment psihologic care avea să-şi spună cuvântul în primul act al confruntării. Game-ul doi a fost unul foarte disputat, anunțând parcă revirimentul jucătoarei germane. Nu a fost să fie aşa. Nemțoaica nu şi-a revenit până la finalul primului set, nereuşind să-şi adjudece nici măcar un game. A fost primul set câştigat cu 6 la 0 de Simona la ediția din acest an a Rogers Cup. Indiscutabil, serviciul puternic şi exact, corelat cu loviturile înşelătoare pe...

Rogers Cup 2016. Halep a tocat-o mărunt pe Kuznetsova

29 July 2016 Jucătoarele de top 5 WTA, acolo unde Simona Halep se află din 2014, au capacitatea de a reveni spectaculos în meci. Jucătoarea noastră a confirmat acest lucru la Montreal, în special în confruntarea de astăzi cu Svetlana Kuznetzova (nr. 9 mondial). Halep a început să-şi facă jocul abia în setul al doilea, câştigat cu 6 la 1, după ce pierduse în primul cu 6 la 3. Decisivul parcă n-a avut istoric, Simona preferând „simetria” - încă un 6 la 1 sec. Românii prezenți pe arena Uniprix din Montreal au avut motive de dezamăgire în debutul meciului, când Simonei părea să nu-i iasă mai nimic şi pierduse patru...

Rogers Cup 2016 Halep n-a dat de-o ¨nucă tare¨ in meciul cu Pliskova

28 July 2016 După un prim set în care și-a surprins adversara cu deja obişnuitele lovituri perfecte în lung de linie, Simona Halep a avut parte de un al doilea act mai intens în aceeași „piesă de teatru” cu distribuție cehă. Serviciul a ajutat-o mult pe româncă, dar şi faptul că nu a făcut atât de multe greşeli neforțate ca în meciurile precedente. Haelp a profitat de nervozitatea adversarei sale, Karolina Pliskova (numărul 14 mondial), şi a speculat erorile la fileu ale acesteia. Per total, Simona merge mai departe, după un 6-3 / 6-4 aproape fără istoric, drumul spre finală fiindu-i presărat cu obstacole din ce în ce...

A fi religios nu este o boală

26 June 2016 Fără a o spune nimeni răspicat, pentru un creştin devine din ce în ce mai „inconfortabil”, în plan social, să-şi afirme religiozitatea. Nici pentru un musulman, un evreu sau un hindus lucrurile nu stau foarte diferit, însă „exotismul” tradiţiilor acestora (aşa cum apar ele în ochii „omului modern”, de tip occidental) le oferă anumite „circumstanţe atenuante”. De la creştin se aşteaptă un soi de „discreţie”, în niciun caz o mărturisire a credinţei, pentru a fi „politically correct”. De altfel, dezbaterile asupra „Cartei de valori” promovate de PQ care, printre altele, ar fi interzis...

Taci, bre, din gură! Ți s-a urât cu binele!?

17 June 2016 Tăcerea este biciul nevăzut al totalitarismului. Când oamenii evită să-şi exprime public punctul de vedere despre ceva ce se întâmplă în societate, preferând să îngâne „teza oficială”, ieşim din spaţiul democraţiei. Asta s-a întâmplat în comunism, iar acest film horror pare să reînceapă astăzi, cu o nouă distribuţie corporatist-minoritară. Citeam zilele trecute transcrierea unui dialog între doi ziarişti români din „garda veche” – Mihnea Măruţă şi Cristian Tudor Popescu. Cel din urmă spunea, printre altele, că atunci când împingi democraţia la absurd, rezultă corectitudinea...

Câte ceva despre prostie

20 May 2016 Cum prostia este infinită, acest articol n-are cum să-şi propună să epuizeze subiectul. Vorba lui Einstein: „Diferenţa dintre geniu şi prostie este că geniul are limite.” Ca om, indiferent cât de înzestrat intelectual ai fi, nu te poţi situa complet în afara prostiei. Nu poţi fi în fiecare clipă deştept, aşa cum nu se poate să dai mereu dovadă de prostie. Prostia nu este o vină, dacă este consecinţa unei incapacităţi naturale de a înţelege anumite lucruri, aşa cum nici deşteptăciunea nu este un merit. Inteligenţa reprezintă, mai degrabă, o serie de însuşiri genetice peste care se adaugă efortul...

Vadim, Le Pen, Trump. Multe deosebiri şi o asemănare

10 May 2016 Nori negri de ură îl însoţesc şi acum pe Corneliu Vadim Tudor în drumul său spre cele veşnice, ca un trist epilog al unei vieţi nevrotice. Puţini găsesc vreun cuvânt bun de spus, în spaţiul public românesc, despre cel care în anul 2000 intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Cine sunt aceia care au votat atunci „cu Vadim” şi de ce au făcut-o? Dar cine sunt cei care, doi ani mai târziu, votau cu Jean Marie Le Pen („camarad de arme” al lui Corneliu Vadim Tudor), intrat şi el în turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa? În acei ani, tipografii nu mai pridideau să scoată din rotative...

Buretele de spălat creierul

10 April 2016 Accesul la informaţie este astăzi incomparabil mai uşor decât în urmă cu, să zicem, zece ani. Cu ce rămân din asta mulţi dintre oamenii care trec pe lângă noi pe stradă? Cu mai nimic. Paradoxal, odată cu înlesnirea accesului la informaţie, numărul analfabeţilor şi al semidocţilor a explodat. Se vede treaba că zăbovitul pe reţelele sociale alienează, adică înnebuneşte. Motoarele de căutare, Wikipedia, dicţionarele online sunt nimic în comparaţie cu aşa-zisele „forumuri de discuţii” sau cu te-miri-ce bloguri. Sociologul Pierre Bourdieu a lăsat în urmă o idee excepţională: « violenţa simbolică...

De ce nu te poți plictisi la Montreal

25 March 2016 Când vă vine să vă luaţi câmpii din cauza frigului de mormânt, a vântului infinit şi a semiobscurităţii hivernale, amintiţi-vă că în acest oraş sunt şi spaţii culturale (acoperite), ca o dovadă a faptului că a existat şi există viaţă după... iarnă. „La semaine de relâche” a fost un bun prilej atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, dacă au reuşit să-şi ia vreo jumătate de zi liberă de la serviciu, să descopere minunăţiile unei urbe care devine obositoare în anotimpurile reci. Pentru a vă convinge, vă propun o scurtă incursiune la „Jardin botanique”. Am fost acolo într-o dimineaţă...

Presa, canalul colector al societăţii

11 March 2016 V-aţi închipuit vreodată ziarele, radiourile, televiziunile şi, mai nou, internetul ca pe o uriaşă morgă sau ca pe un institut de medicină legală unde se autopsiază cadavre sociale, în diverse faze ale descompunerii, pentru a se identifica, după un timp, bolile morale de care suferă o comunitate? Ei bine, fără a vă reproşa lipsa unei astfel de viziuni macabre, vă propun un exerciţiu de imaginaţie, pornind de la câteva repere ale literaturii universale. Honoré de Balzac descrie minuţios în „Iluzii pierdute” starea societăţii franceze de secol XIX, inclusiv jocurile mărunte din presa vremii. Ca şi...

Ce nu se va schimba nici în 2016

8 February 2016 La începutul anului trecut am scris în ziarul pe care-l aveţi dinainte un mic inventar al speranţelor mele (deşarte) pentru următoarele douăsprezece luni. Mi-am intitulat primul editorial al anului „Ce mi-aş dori să se schimbe în 2015”, referindu-mă printre altele la câteva neajunsuri exasperante ale societăţii de tip occidental. Eu unul nu încetez a mă minuna, scriam la acea vreme, de întâmplări pe care nu le credeam posibile într-o ţară precum Canada: indiferenţă şi obrăznicie birocratică în mediul universitar, neglijenţă sau calitate îndoielnică în actul medical, lipsă de respect mascată de...
Page 1 of 41234