Festivalul mutărilor

De ce se mută oamenii aici atât de des și, mai ales, de ce se mută la dată fixă? În legătură cu alegerea datei, ne-am străduit să schițăm câteva explicații mai jos. Cât despre nevoia această de mobilitate, unele studii spun că ar fi în firea americanilor și că, probabil, s-ar molipsi prin… vecinătate.

Europenii, de pildă, se miră de câtă energie se depune pe acest continent pentru un dram în plus de confort (nu-i chiar ușor să-ți ambalezi întreaga viață și s-o tot cari de colo-colo).

Trebuie spus, totuși, că dincoace de Ocean mișcarea browniană între locuințe este amplificată și de numărul mare de imigranți, a căror situație socio-economică se modifică, de obicei, în salturi succesive.

Nu doar imigranții, ci și studenții își schimbă des rezidența, iar Montréalul este unul dintre orașele cu foarte mulți studenți. Adăugați la asta faptul că aproximativ două treimi dintre locuitorii metropolei sunt locatari (și nu proprietari) și veți înțelege mai bine de ce oamenii sunt mai puțîn legați de cei câțiva pereți din spațiul vital.

Una peste altă, montrealezii se mută, chiar dacă efortul e considerabil. Și nu e vorba numai de «deranjul» ambalării, transportării și redecorarii, ci și de prețul chiriilor, care a crescut semnificativ în ultimii ani, din cauza crizei de locuințe.

Din ce în ce mai scump pentru chiriași

În luna octombrie a anului trecut, Société canadienne d’hypothèques et de logement (SCHL) a stabilit rata de neocupare pentru locuințele din zona Montréal la 1,9%, cea mai mică din ultimii 14 ani. Suntem departe de nivelul de 0,7% din 2002, când a avut loc o criză serioasă în domeniul locuințelor, însă lipsa locuințelor se simte și preocupă autoritățile.

Era normal ca, în condițiile penuriei de apartamente, prețurile să crească substanțial.

În medie, un 5 ½ costă 1.077$ pe lună la Montreal, conform datelor Front d’action populaire en réaménagement urbain (FRAPRU). Dar pe teren viața nu e așa de roz. Nu sunt rare cazurile când un 4 ½ lângă o stație de metrou costă 1.300$.

SCHL afirmă că una din cauzele acestei situațîi o reprezintă și faptul că din ce în ce mai multe familii tinere preferă să închirieze decât să cumpere.

De ce pe 1 iulie?

«Exoticul» obicei al quebechezilor de a se mută la dată fixă (obicei, pare-se, unic în lume) a făcut, în timp, obiectul a numeroase documentare și reportaje produse de echipe locale sau străine. În urmă cu câțiva ani, un reporter (Charles Grandmont) nota pentru Reuters:

«Spre deosebire de locuitorii marilor orașe ca Parisul sau New-York-ul, montrealezii sunt animați de o formă de nomadism care îi împinge să-și schimbe mereu locuința, uneori chiar în fiecare an. Și, printr-o turnură inexplicabilă a istoriei, acești nomazi moderni au adoptat dată de 1 iulie că dată-fetiș a mutarilor».

Mulți jurnaliști s-au chinuit să lămurească originea acestui fenomen, dar s-au izbit de nenumărate explicații – unele fanteziste, altele argumentate, dar mai toate discrepante. O echipa de documentariști de la BBC «concluziona», de altfel, că toate aceste povești sunt «neconcludente».

Mai întâi, toată lumea pare să se înțeleagă asupra faptului că, până prin anii ’70, quebechezii se mutau din case la 1 mai. O varianta care circulă frecvent vorbește de o veche tradiție a scotienilor (pe care ei ar fi păstrat-o la venirea pe aceste meleaguri), conform căreia aceștia și-ar fi reînnoit anual toate contractele locative la data de 1 mai.

Alte cercetări spun că obiceiul ar fi fost impus, în 1866, de primul Cod civil, care prevedea această dată ca termen pentru contractele de închiriere. Cum Codul civil fusese redactat în baza celui francez, s-a dedus că și data ar fi venit tot din Franța. În sprijinul acestei ipoteze există câteva documente, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Dar ce ne facem cu cei care afirmă că de fapt Biserica ar fi ales termenul de 1 mai, spunându-le proprietarilor că nu e creșținește să-și evacueze chiriașii, fie ei și rău-platnici, pe timpul iernii? Și drept e, pe de o parte, că vremea rece tine aici până spre sfârșitul lui aprilie și, pe de altă, că Biserica a avut până nu demult un rol foarte important în Québec.

Chiar dacă n-am lămurit prima parte, să vedem și care ar fi explicațiile trecerii de la 1 mai la 1 iulie. În 1974, o inițiativa atribuită premierului Robert Bourassa recomandă oamenilor să renunțe la mutările de 1 mai și să aștepte până la 1 iulie, pentru a evita schimbările în timpul anului școlar. Astfel, se micșora numărul transferurilor de la o școală la altă, ele având efecte negative atât asupra copiilor, cât și asupra părinților și chiar asupra administrației școlilor.

Apoi, cine nu a auzit de varianta că alegerea zilei naționale a Canadei ca «dată a mutărilor» ar fi venit din spiritul de frondă al quebechezilor suveranisti, care voiau să se asigure astfel că în provincia francofonă această zi (reglementar liberă) nu va fi sărbătorită că simbol al federalismului? În acest caz, implicarea lui Robert Bourassa devine îndoielnică, întrucât el avea pe scenă politică rol de federalist (mai târziu, în 1980, la Referendumul pentru Suveranitatea Québecului, avea chiar să militeze împotriva separării).

Și iarăși nu putem trage nici o concluzie, astfel că ne vom limita la a spune că, într-adevăr, în 1974 a intrat în vigoare o modificare a Codului civil care abolea termenul fixat anterior la 1 mai și lasă la latitudinea contractanților fixarea datei de reînnoire a acordurilor de închiriere.

Cum de s-a ajuns, aproape unanim, la 1 iulie? Păi tocmai această era întrebarea pe care ne-am pus-o de la început.

Sfaturi pentru cei care se mută

Fiecare dintre noi avem preferințe legate de mărimea spațiului unde vom locui și de confort, de amplasare (aproape de locul de muncă, de școală copiilor, de un parc, de marile centre comerciale, de mijloacele de transport în comun etc), de cartier sau de zonă.

Însă cel mai important când căutăm o locuință este să facem raportul între ceea ce dorim să avem și ceea ce ne putem permite. Pentru a fi scutiți de neplăceri, specialiștii recomandă ca totalul costului chiriei și serviciilor să nu depășească 30% din venitul familiei.

Când discutăm cu proprietarul sau administratorul unei clădiri despre chirie, trebuie să verificăm toate serviciile incluse în suma (căldură, electricitate etc). În cazul în care chiria nu cuprinde nimic din toate acestea, trebuie calculat prețul lunar mediu pe care îl vor atinge, separat, facturile respective, pentru a ne face o idee asupra plăților la care ne angajăm.

Pentru cei care au deja un animal sau doresc să aibă unul, e important de verificat dacă proprietarul este de acord cu aceasta (de precizat că adeseori formula «pas d’animaux» care apare în anunțuri vizează numai câinii, nu și pisicile).

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

Ultimele articole

Articole similare