{"id":11873,"date":"2011-08-19T13:16:10","date_gmt":"2011-08-19T17:16:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=11873"},"modified":"2011-08-19T13:16:10","modified_gmt":"2011-08-19T17:16:10","slug":"cititorul-frate-cu-autorul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2011\/08\/19\/cititorul-frate-cu-autorul\/","title":{"rendered":"Cititorul, frate cu autorul?"},"content":{"rendered":"
\"\"<\/a>
Fragment din p\u00e2nza "Mam\u0103 \u015fi copil cu capul \u00een poala ei" de Pieter de Hooch<\/figcaption><\/figure>\n

\u00cen ultimul vers al \u201cprefe\u0163ei\u201d sale la Florile r\u0103ului<\/em> (1857), Charles Baudelaire se adresa cititorului astfel: \u201cTu, semenul meu, frate!<\/em>\u201d. Era un mod de a atrage\u00a0 aten\u0163ia c\u0103, \u00een pofida apa\u00adren\u0163elor, autorul nu este diferit, prin natur\u0103, de cel care-l cite\u015fte. R\u0103ul, p\u0103catele, dorin\u0163ele ne\u00eemplinite, impulsurile necontrolate, robia sim\u0163u\u00adrilor, violen\u0163a \u015fi, mai presus de toate, plictisul (monstrul t\u0103cut, \u201cmai m\u00e2r\u015fav, mai slut, mai r\u0103u din fire\u201d), din care \u00ee\u015fi trag hrana poeziile (\u201cflorile\u201d) cuprinse \u00een vo\u00adlum compun, mai mult sau mai pu\u0163in, fondul comun \u015fi cotidian al vie\u0163ii noastre, a tuturor.<\/p>\n

Ideea aceasta de consubstan\u0163ialitate \u00eentre\u00a0 autor \u015fi cititorul s\u0103u explic\u0103 elementar, dar exact, at\u00e2t influen\u0163a literaturii asupra cititorilor (\u015fi, dincolo de ei, asupra unei epoci), c\u00e2t \u015fi dinamica extrem de selectiv\u0103 a posterit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Un\u00a0 autor \u201csemen\u201d \u015fi \u201cfrate\u201d cu cititorii vremii lui se poate bucura de succes \u015fi cele\u00adbritate o frac\u0163iune de timp (o lun\u0103, un an, un deceniu, un secol), dar se pr\u0103bu\u015fe\u015fte \u00een anonimat imediat ce natura sa nu mai este sincronizat\u0103 cu a lor. Johan Huizinga, \u00een L\u2019automne du Moyen \u00c2ge<\/em>, observa\u00a0 c\u0103 iubitorul de frumos nu mai are nicio satisfac\u0163ie la lectura poeziei din secolul al XV-lea, de\u015fi vibreaz\u0103 \u00een\u00a0 fa\u0163a picturii din aceea\u015fi perioad\u0103. \u015ei apoi, c\u0103 aceast\u0103 ierarhie din zilele noastre o r\u0103stoarn\u0103 pe cea de acum 500 de ani, c\u00e2nd\u00a0 poezia era mult mai admirat\u0103 dec\u00e2t pictura.<\/p>\n

Cauza este c\u0103 poe\u0163ii de la sf\u00e2r\u015fitul evului mediu vehiculau concepte, idei, viziuni, va\u00adlori \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite \u015fi de cititorii lor. Ace\u015ftia din urm\u0103 erau o mi\u00ad\u00ad\u00adno\u00adritate \u00een raport cu popula\u0163ia total\u0103 \u015fi f\u0103ceau parte din aceea\u015fi lume spiritual\u0103 cu autorii. C\u00e2nd bagajul acesta comun s-a schimbat, literatura care-l ilustra a devenit lipsit\u0103 de interes. Eroziunea nu a atins pictura, fiindc\u0103 acolo au pre\u00advalat desenul,\u00a0 culoarea, \u015fi nu con\u0163inutul de idei.<\/p>\n

\u00cen zilele noastre, indiferen\u0163a sau chiar repulsia unora fa\u0163\u0103 de lectur\u0103 deriv\u0103, printre altele, \u015fi din sentimentul c\u0103 autorul \u015fi opera lui sunt un corp str\u0103in \u015fi inutil.<\/p>\n

Scriitorul francez Daniel Pennac poves\u00adte\u015fte, \u00een cartea sa sa Comme un roman<\/em>, dificul\u00adt\u0103\u0163ile \u00eent\u00e2mpinate, ca profesor, \u00een a atrage spre lectur\u0103 o clas\u0103 de adolescen\u0163i.\u00a0 \u00centr-o zi, profesorul are o intui\u0163ie miraculoas\u0103: vine \u00een fa\u0163a tinerilor cu o carte groas\u0103 \u015fi spune c\u0103 dac\u0103 ei nu vor s\u0103 citeasc\u0103, le va citi el, cu glas tare. Ideea \u00eei plictise\u015fte, la \u00eenceput, pe elevi (am trecut de v\u00e2rsta asta, nu avem r\u0103bdare<\/em> etc), dar profesorul insist\u0103 s\u0103 \u00eenceap\u0103 lectura \u015fi le permite s\u0103-l \u00eentrerup\u0103 peste zece minute, dac\u0103 se plictisesc, spre a trece la alt\u0103 activitate.<\/p>\n

\u00cencepe s\u0103 citeasc\u0103. Nu-l \u00eentrerupe nimeni; ba, din contra, interesul ascult\u0103torilor este captat \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t ei vor continua s\u0103 parcurg\u0103 cartea acas\u0103, nemaiav\u00e2nd r\u0103bdare s\u0103 a\u015ftepte lectura public\u0103 din clas\u0103.<\/p>\n

Nu sunt sigur c\u0103 experien\u0163a aceasta a decurs chiar at\u00e2t de lin sau c\u0103 putem avea aici baza unei re\u0163ete. Dar ea este verosimil\u0103 \u00een raport cu exclama\u0163ia lui Baudelaire, care pro\u00adclam\u0103 fraternitatea dintre autor \u015fi cititor.<\/p>\n

Ce le-a citit profesorul? Prima pagin\u0103 din romanul lui Patrick Suskind Le parfum,<\/em> istoria unui psihopat de geniu din secolul al XVIII-lea devenit uciga\u015f \u00een serie. Spi\u00adritul nonconformist \u015fi rebel al adolescen\u0163ilor, me\u00adfien\u0163i fa\u0163\u0103 de recomand\u0103rile \u201c\u00een\u0163elepte\u201d ale adul\u0163ilor, a intrat \u00een rezonan\u0163\u0103 cu autorul \u015fi cu descrierea sa necosmetizat\u0103 a secolului “luminilor”. \u00cenl\u0103turarea unor cli\u015fee idilice cu larg\u0103 circula\u0163ie \u00een cultura popular\u0103 le-a trezit probabil \u00eencrede\u00adrea \u00een litera\u00adtur\u0103 \u015fi dorin\u0163a s\u0103 continue experien\u0163a de lectur\u0103.<\/p>\n

Iat\u0103 un fragment din Le parfum<\/em>\u00a0 pagina citit\u0103 \u00een clas\u0103 de profesorul Pennac – o pagin\u0103 care, \u00een treac\u0103t fie spus, nu e departe de spiritul unora dintre \u201cflorile\u201d baudelai\u00adriene: \u201c\u00cen epoca despre care vorbim, domnea \u00een toate ora\u015fele o putoare cu greu imaginabil\u0103 de oamenii moderni care suntem. Str\u0103zile pu\u0163eau a b\u0103legar, cur\u0163ile, a urin\u0103, sc\u0103rile, a muce\u00adgai \u015fi a excremente de \u015fobolani, buc\u0103t\u0103\u00adriile, a varz\u0103 putred\u0103 \u015fi gr\u0103sime de oaie.\/…\/ Oamenii pu\u0163eau a sudoare \u015fi a haine nesp\u0103\u00adlate, gurile le pu\u0163eau a din\u0163i strica\u0163i\/…\/ R\u00e2urile pu\u0163eau, pie\u0163ele pu\u0163eau, bisericile pu\u0163eau. Pu\u0163ea sub poduri \u015fi \u00een palate. \u0162\u0103ra\u00adnul, la fel ca preotul, sluga, la fel ca nevasta st\u0103p\u00e2\u00adnu\u00adlui, nobilimea toat\u0103 pu\u0163ea \u015fi \u00eensu\u015fi regele pu\u0163ea ca un animal \u015fi regina, ca o capr\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103\/…\/ C\u0103ci \u00een acest secol al XVIII-lea activitatea distrug\u0103toare a bacteriilor nu \u00eent\u00e2lnea niciun obstacol \u015fi nu exista nicio activitate omeneasc\u0103, destructiv\u0103 sau constructiv\u0103 \/…\/ care s\u0103 nu fie \u00eenso\u0163it\u0103 de putoare\u201d.<\/p>\n

E o descriere realist\u0103 \u015fi nesentimental\u0103. Flamanzii care, \u00een secolul al XVII-lea, picteaz\u0103 interioare lini\u015ftite \u015fi con\u00ad\u00adfor\u00adtabile, cu mame desp\u0103\u00addu\u00adchindu-\u015fi copiii, o confirm\u0103.<\/p>\n

Fraternitatea dintre cititor \u015fi autor poate duce \u00eens\u0103 \u015fi la falsa \u00een\u0163elegere a spiritului operei sau chiar la drame\u00a0 – ne putem g\u00e2ndi la Suferin\u0163ele t\u00e2n\u0103rului Werther<\/em> (roman ce a atras un val de sinucideri) sau la Don Quijote<\/em> (dintr-un punct de vedere,\u00a0 drama unui cititor care ia drept\u00a0 real\u0103 mitologia cavalereasc\u0103 din romanele la mod\u0103).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen ultimul vers al \u201cprefe\u0163ei\u201d sale la Florile r\u0103ului (1857), Charles Baudelaire se adresa cititorului astfel: \u201cTu, semenul meu, frate!\u201d. Era un mod de a atrage\u00a0 aten\u0163ia c\u0103, \u00een pofida apa\u00adren\u0163elor, autorul nu este diferit, prin natur\u0103, de cel care-l cite\u015fte. R\u0103ul, p\u0103catele, dorin\u0163ele ne\u00eemplinite, impulsurile necontrolate, robia sim\u0163u\u00adrilor, violen\u0163a \u015fi, mai presus de toate, […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-35v","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11873"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11873"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11873\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}