Forme de partajare a veniturilor intre membrii unei societati au existat din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen a aparut undeva, in negura istoriei, cand erai nevoit sa imparti fructele culese cu vecinul de grota de buna voie, sau argumentul de convingere devenea primul blovan picat la indemana.
\n\tO alta etapa ce a functionat cu succes o buna parte din istorie a fost forma militar organizata de impartire a roadelor muncii. Mai precis, anumite populatii nomade veneau nepoftite, dar periodic, pentru a imparti frateste ceea ce altii adunasera cu truda. Si pentru ca, de obicei, \u00abmusafirii\u00bb erau mai multi si mai repezi de mana, ei se alegeau cu foloasele, iar tu cu capul spart.
\n\tDar toate acestea s-au schimbat odata cu evolutia sociala, pentru a ajunge in prezent la cea mai civilizata forma, si anume cea a taxelor guvernamentale. In esenta, poate fi definita ca o partajare voluntara, cel putin pe teritoriul Canadei, a bogatiei acumulate de-a lungul unui an. Acest lucru tine de datoria fiecarui rezident al acestor meleaguri, iar legea prevede ca veniturile din anul precedent trebuie declarate la inceputul anului urmator. Chiar daca nu ati avut nici un venit, declaratia este obligatorie. Pentru cei ce au de platit impozite pentru veniturile lor, e recomandabil ca declaratia sa fie facuta in primul trimestru al anului – in caz contrar, se folosesc dobanzi sau chiar amenzi, ca mijloc de convingere.
\n\tCat de mult sau de putin aveti de impartit cu fiscul ramane o problema foarte personala, pentru a carei rezolvare va recomand serviciile unui contabil specializat in astfel de calcule. Tot ce vreau sa prezint in aceste randuri este cum se poate recupera cate ceva din aceste impozite. Pentru inceput, sa ne amintim ca majoritatea dintre noi cotizam, la fiecare plata, pe ambele paliere guvernamentale, cu un procentaj dinainte stabilit. In teorie, daca respectivele calcule sunt realiste, la sfarsitul anului nu ar mai trebui sa platim sau sa primim vreun ban de la guvern. In realitate, aceste calcule sunt destul de vagi, asa ca suntem nevoiti sa recalculam totul de la capat.
\n\tCand veniturile familiale sunt modeste (\u00abremuneratie mica, dupa buget\u00bb), descoperim cu bucurie ca avem de primit, cateodata sume frumoase, de la onor guvernul. Mai \u00abtrist\u00bb e cand ne-a mers bine, ne-a crescut venitul si, pe deasupra, copiii au iesit din cheltuielile noastre, cel putin pe hartie. In acest caz va raman putine posibilitati de a mai salva impozitarea. O sa incep cu cea mai eficienta si, in acelasi timp, cea mai cunoscuta metoda, aceea de a economisi intr-un fond de pensii private – REER-ul, pe vorba frantuzului. Marele lui avantaj consta in faptul ca sumele depuse se deduc din venitul dvs. brut, ceea ce duce la un placut retur de taxe.
\n\tPana in prezent, acest fel de a economisi ramane cel mai sigur mod de a amana impozitarea. Din pacate, limitele acstei economii sunt stabilite de guvernanti la 18% din veniturile declarate in anii precedenti (fara sa se depaseasca suma de 15.500 $). Cand valorile maxime de cotizare sunt atinse, va mai ramane o a doua posibilitate, si anume acumularea intr-o polita de viata universala, care ofera – pe langa neimpozitarea profitului – si statutul nesechestrabil al economiilor, lucru ce ar trebui sa dea de gandit in primul rand celor ce sunt in afaceri. Dar despre acest subiect, intr-un numar viitor.
\nPetru Cotnareanu
\nConsilier in securitate financiara
\npetru.cotnareanu@agc.inalco.com<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Forme de partajare a veniturilor intre membrii unei societati au existat din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen a aparut undeva, in negura istoriei, cand erai nevoit sa imparti fructele culese cu vecinul de grota de buna voie, sau argumentul de convingere devenea primul blovan picat la indemana. O alta etapa ce a functionat cu […]<\/p>\n","protected":false},"author":22,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[56],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-2o","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/148"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/22"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=148"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/148\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=148"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=148"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=148"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}