{"id":16256,"date":"2012-06-15T12:03:13","date_gmt":"2012-06-15T16:03:13","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=16256"},"modified":"2012-06-15T12:03:13","modified_gmt":"2012-06-15T16:03:13","slug":"jocul-de-marionete","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2012\/06\/15\/jocul-de-marionete\/","title":{"rendered":"Jocul de marionete"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Cine\u00a0 nu cunoa\u015fte dialogul cu care \u00eencepe O scrisoare pierdut\u0103, dintre prefectul Tip\u0103\u00adtescu, indignat de un articol ap\u0103rut \u00een jurnalul R\u0103cnetul Carpa\u0163ilor, \u015fi poli\u0163istul Pristanda, care-i d\u0103 dreptate \u00een mod reflex, grijuliu s\u0103 nu-\u015fi contrarieze \u015feful prin nimic? Tip\u0103tescu exclam\u0103, vorbind despre autorul articolului, Caraghioz! \u015ei Pristanda r\u0103spun\u00adde: Curat caraghioz! Replica lui e cu totul verosimil\u0103. Curat, \u00een sintagma curat cara\u00adghioz, e folosit \u00eentr-un sens figurat, care se asociaz\u0103 cu o serie de cuvinte \u015fi expresii pe care \u015fi el, \u015fi Tip\u0103tescu, \u015fi cititorul le au \u00een minte: cu totul, pe de-a-ntregul, cu ade\u00adv\u0103\u00adrat, evident, absolut etc. Sinonimele acestea re\u00adpre\u00adzint\u0103 una dintre paradigmele cuv\u00e2ntului curat. Mai departe, Pristanda folose\u015fte ace\u00adea\u015fi paradigm\u0103 c\u00e2nd zice curat mi\u015fel, iar replicile lui – dincolo de servilismul perso\u00ad-najului – nu au nimic comic, sunt corecte. Dar la a treia replic\u0103, tot a\u015fa, reflex\u0103, Pristanda schimb\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea sea\u00adma, paradigma: curat murdar. De data aceasta, curat nu mai semnific\u0103 evident, cu totul, cu ade\u00adv\u0103rat etc., ci reprezint\u0103 opusul lui murdar. Efectul este hilariant.<\/p>\n

La r\u00e2ndul lui, Tip\u0103tescu nu folose\u015fte termenul murdar \u00een sens propriu. Murdar tri\u00admite la sinonimele necinstit, lipsit de scru\u00ad\u00ad\u00ad- pule. Dar, al\u0103turat lui curat, la fel ca \u015fi \u00een cazul acestuia, sensul figurat dispare brusc \u015fi cititorul\/spectatorul se afl\u0103\u00a0 \u00een prezen\u0163a unei sintagme cu un sens propriu imposibil. Sau, cum ar zice Pristanda, curat imposibil!<\/p>\n

Avem aici rezultatul unei duble dependen\u0163e: pe de o parte, cea a fiec\u0103rui cuv\u00e2nt fa\u0163\u0103 de seria de sinonime care-i este proprie (dependen\u0163a paradigmatic\u0103), iar pe de alta, a fiec\u0103ruia dintre cele dou\u0103 cuvinte fa\u0163\u0103 de contextul pe care-l formeaz\u0103 cel\u0103lalt cuv\u00e2nt, \u00eempreun\u0103 cu replica dinainte (dependen\u0163a sintagmatic\u0103).<\/p>\n

Dependen\u0163a sintagmatic\u0103 este la fel de important\u0103 ca \u015fi cea paradigmatic\u0103. Pri\u00advind lucrurile foarte sintetic, am putea spune c\u0103, elementar, arta literar\u0103 const\u0103 \u00een dezvoltarea anumitor linii sintagmatice cu ajutorul unor paradigme adecvate.<\/p>\n

La Caragiale, limba este o surs\u0103 inepui\u00ad\u00ad\u00ad-zabil\u0103 de comic, prin confuziile de sensuri \u015fi prin contextele de o mare naturale\u0163e, \u00een care fiecare cuv\u00e2nt \u015fi fiecare expresie se poten\u00ad\u0163eaz\u0103 reciproc. Iat\u0103-i, de exemplu, pe Ipin\u00adgescu \u015fi pe jup\u00e2n Dumitrache \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 descifreze sensul unui articol scris de Ric\u0103 Venturiano.<\/p>\n

“Studintul \u00een drept \u015fi publicist” folo\u00adse\u015fte \u00een articolul lui un fran\u0163uzism r\u0103u adaptat \u00een limba rom\u00e2n\u0103, a manca – de la manquer:<\/p>\n

a) \u00een sensul de a se \u00eendep\u0103rta, a se eschiva:<\/p>\n

a manca de la datoriile ce ne impun solemnaminte \/…\/ sf\u00e2nta Constitu\u0163iune \u015fi b) \u00een sensul de\u00a0 a neglija, a ignora, a uita: a manca poporul \/…\/ este o gre\u015fal\u0103 neiertat\u0103, ba pu\u00adtem zice chiar o crim\u0103. Fire\u015fte, jup\u00e2n Dumitrache \u015fi Nae Ipingescu nu pot avea \u00een min\u00adte paradigmele sinonimelor lui manquer; ei judec\u0103 pornind de la cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc a m\u00e2nca: a) Ipingescu: Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: s\u0103 nu mai m\u0103n\u00e2nce nimeni din sudoarea bunioar\u0103 a unuia ca mine \u015fi ca dumneata care suntem din popor, adic\u0103 s\u0103 \u015faz\u0103 numai poporul la mas\u0103, c\u0103 el e st\u0103p\u00e2n \u015fi b) Jup\u00e2n Dumitrache: Da! Cine m\u0103n\u00e2nc\u0103 poporul s\u0103 mearg\u0103 la cremenal!<\/p>\n

Perceperea umorului din asemenea\u00a0 scene ar implica, aparent, o complicitate \u00eentre autor \u015fi cititor. Se presupune c\u0103 acesta din urm\u0103 ar fi mai riguros \u00een felul de a se exprima dec\u00e2t Pristanda \u015fi mai cultivat dec\u00e2t Nae Ipingescu \u015fi Jup\u00e2n Dumitrache. Cum \u00een\u0163elege totu\u015fi dialogul Ipin\u00adges\u00adcu – Jup\u00e2n Dumitrache un cititor care nu are nicio no\u0163iune de limba francez\u0103? A gre\u015fit, oare, Caragiale? Pentru c\u0103, s-ar putea obiecta, \u00een\u0163elegerea unui text scris \u00een limba matern\u0103 nu trebuie s\u0103 depind\u0103 de cunoa\u015f\u00adterea unei alte limbi.<\/p>\n

Dar scopul lui Caragiale nu era s\u0103 satiri\u00adzeze necunoa\u015fterea limbilor str\u0103ine, ci s\u0103 pun\u0103 \u00een contrast apa\u00adren\u0163a \u015fi esen\u0163a realit\u0103\u0163ii, \u00eentr-un plan mult mai general dec\u00e2t o simpl\u0103 conversa\u0163ie. \u015ei din acest punct de vedere, dialogul lui cu Nae Ipingescu anticipeaz\u0103 e\u00adve\u00adnimentele: ju\u00adp\u00e2n Dumitrache este f\u0103cut s\u0103 crea\u00add\u0103 – de c\u0103tre ce\u00adlelalte personaje din jurul lui – ceea ce, \u015fi lor \u015fi lui, le convine cel mai mult s\u0103 cread\u0103. Nu doar Ipin\u00adges\u00adcu, involuntar \u015fi bine inten\u0163ionat, ci \u015fi, cu rea cre\u00addin\u00ad\u0163\u0103, Spiridon, Zi\u0163a, Chi\u00ad\u00adriac \u015fi Veta fac parte dintr-un joc \u00een ca\u00adre ei m\u00e2\u00adnu\u00adiesc sforile \u015fi ju\u00adp\u00e2n Dumitrache este o marionet\u0103. Comicul devine tot mai savuros pe m\u0103sur\u0103 ce sforile, la un moment dat, se \u00eencurc\u0103.<\/p>\n

Revenind la scena cu articolul lui Ric\u0103 Venturiano, originea lui a m\u00e2nca din text este un am\u0103nunt a c\u0103rui nesesizare nu at\u00e2rn\u0103 greu \u00een \u00een\u0163elegerea general\u0103 a comediei. Sensul dialogului se desprinde cu u\u015furin\u0163\u0103, datorit\u0103 contextului. Asta \u00een\u00adseam\u00adn\u0103 c\u0103 rela\u0163ia dintre el \u015fi celelalte epi\u00adsoade devine, ca \u015fi cea de la nivelul frazei, \u00eentre cu\u00ad\u00advinte, o rela\u0163ie de dependen\u0163\u0103 sintagma\u00adtic\u0103.<\/p>\n

Concluzia simpl\u0103 ar fi c\u0103 un cititor, confruntat cu un text temporar dificil, nu trebuie s\u0103 abandone\u00adze totu\u015fi imediat lectura. Potrivit decalogului lui Daniel Pennac refe\u00adritor la drep\u00ad\u00ad\u00ad\u00adtu\u00adrile cititorului, el are toat\u0103 libertatea s-o fac\u0103. Dar de multe ori, relaxarea ob\u0163inut\u0103 prin \u00eencetarea lecturii e mai pu\u0163in important\u0103 dec\u00e2t r\u0103splata efortului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cine\u00a0 nu cunoa\u015fte dialogul cu care \u00eencepe O scrisoare pierdut\u0103, dintre prefectul Tip\u0103\u00adtescu, indignat de un articol ap\u0103rut \u00een jurnalul R\u0103cnetul Carpa\u0163ilor, \u015fi poli\u0163istul Pristanda, care-i d\u0103 dreptate \u00een mod reflex, grijuliu s\u0103 nu-\u015fi contrarieze \u015feful prin nimic? Tip\u0103tescu exclam\u0103, vorbind despre autorul articolului, Caraghioz! \u015ei Pristanda r\u0103spun\u00adde: Curat caraghioz! Replica lui e cu totul […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":16257,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-content\/uploads\/2012\/06\/marionete.jpg","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4ec","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16256"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16256"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16256\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media\/16257"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16256"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16256"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16256"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}