{"id":17618,"date":"2012-12-13T14:36:12","date_gmt":"2012-12-13T19:36:12","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=17618"},"modified":"2012-12-13T14:36:12","modified_gmt":"2012-12-13T19:36:12","slug":"comicul-intraductibil","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2012\/12\/13\/comicul-intraductibil\/","title":{"rendered":"Comicul intraductibil"},"content":{"rendered":"

\"Ubu<\/a>\u00cen Note \u015fi contranote, Eug\u00e8ne Ionesco spunea despre I.L. Caragiale c\u0103 “este probabil cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscu\u0163i”. Necunoa\u015fterea \u015fi, corelativ, am spune ast\u0103zi, nerecu\u00adnoa\u015f\u00adterea lui ca mare dramaturg european, s-ar datora, potrivit lui Eug\u00e8ne Ionesco, \u00eemprejur\u0103rii c\u0103 a scris “\u00eentr-o limb\u0103 f\u0103r\u0103 circula\u0163ie mondial\u0103”. De aici s-a n\u0103scut discu\u0163ia din ultimii ani, despre intraductibilitatea comicului (de limbaj, desigur) caragialian.<\/p>\n

Dar, dac\u0103 am intra \u00eentr-o asemenea discu\u00ad\u0163ie, nu ar fi \u00een cauz\u0103 doar Caragiale. Se poate discuta \u015fi despre dificultatea de a traduce din al\u0163i scriitori rom\u00e2ni importan\u0163i, autori de pagini savuroase pentru noi: Vasile Alecsandri – cu ciclul Chi\u00adri\u0163elor, Anton Bacalba\u015fa – cu celebrul personaj Mo\u015f Teac\u0103, Gheorghe Br\u0103escu – cu schi\u0163ele inspirate de mediul mi\u00adli\u00ad\u00ad\u00adtar, Tudor Mu\u015fatescu – cu scrisorile parodice, George Top\u00e2rceanu – cu unele dintre bala\u00adde\u00adle, parodiile \u015fi rapsodiile sale, Damian St\u0103noiu – cu prozele iro\u00adnice despre via\u0163a c\u0103lug\u0103rilor etc.<\/p>\n

Comicul pe care-l creeaz\u0103 limbajul (Henri Bergson) \u015fi pe care-l \u00eent\u00e2lnim la scriitorii ace\u015ftia \u015fi la mul\u0163i al\u0163ii este la fel de dificil de tradus ca poezia. El folose\u015fte resurse expresive a c\u0103ror origine este complex\u0103 \u015fi exprim\u0103 ceea ce scriitorul \u015fi eseistul francez Antoine Rivarol numea “geniul limbii\u201d (Discours sur l\u2019universalit\u00e9 de la langue fran\u00e7aise, 1783).<\/p>\n

Resursele acestea sunt nu doar specifice fiec\u0103rei limbi, ci \u015fi, practic, infinite, deoarece ele sunt urmarea unor mecanisme de asocie\u00adre, degradare, exagerare, substituire etc., aplicabile la toate nivelurile limbii – deci, prin defini\u0163ie, \u015fi la toate nivelurile g\u00e2ndirii.<\/p>\n

Discu\u0163ia despre natura, clasificarea \u015fi interpretarea lor este extrem de vast\u0103 \u015fi se \u00eentinde de la Aristotel p\u00e2n\u0103 la cercet\u0103tori din epoca noastr\u0103, precum Roman Jakobson, Michael Riffaterre ori \u0162vetan Todorov. Faptul acesta este suficient pentru a ne face s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 nu este singura care produce scriitori \u201cintraductibili\u201d.\u00a0 Exist\u0103 expresia italian\u0103 traduttore, traditore – traduc\u0103torul tr\u0103d\u0103tor – pentru a sugera c\u0103 traduc\u0103torul nu respect\u0103, \u00een t\u0103lm\u0103cirea sa, spiritul operei originale. Un foarte cunoscut traduc\u0103tor rom\u00e2n, Aurel Covaci, utiliza \u00eens\u0103 o form\u0103 schimbat\u0103 – traduttore, truditore – spre a marca at\u00e2t efortul tenace \u015fi invizibil al tradu\u00adc\u0103torului, c\u00e2t \u015fi dificult\u0103\u0163ile \u015fi capcanele limbii din care traduce. Acestea, uneori, nu pot fi dep\u0103\u015fite, ci doar ocolite, reinterpretate \u015fi, eventual, anulate printr-un efort creator.<\/p>\n

Astfel, la Vasile Alecsandri, de exemplu, comicul de limbaj produs de felul cum vor\u00adbe\u015fte fran\u0163uze\u015fte snoaba Chiri\u0163a (tambour d\u2019instruction, parler comme l\u2019eau etc.) ori de franco-rom\u00e2na lui Guli\u0163\u0103 (furculision, friptu\u00ad-rision etc.) este cu totul intraductibil. Nu e \u00een discu\u0163ie subiectul, c\u0103ci snobismul \u015fi prostia sunt subiecte universale. Contextele sunt locale, dar ele nu sunt, \u00een fond, esen\u0163iale \u00een receptarea unui scriitor. De-ar fi a\u015fa, n-am mai citi scriitori str\u0103ini sau din alte epoci.<\/p>\n

Iat\u0103 \u00eens\u0103 un alt autor care, \u00een pofida dificult\u0103\u0163ii sale de limbaj, se bucur\u0103 de o faim\u0103 durabil\u0103. Este vorba de Alfred Jarry (1873-1907), unul dintre precursorii suprarealismului, \u015fi despre comedia sa Ubu Roi (1888), care a dob\u00e2ndit, de-a lungul timpului, un prestigiu mitic. Piesa a fost tradus\u0103 excelent \u00een rom\u00e2ne\u015fte de Romulus Vulpescu, \u00een 1969.<\/p>\n

Comicul din Ubu Roi este, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, de situa\u0163ii, de caracter \u015fi de limbaj. Termenul ubuesc, de la personajul Ubu, define\u015fte un ins egoist \u015fi cinic, lipsit de cele mai elementare scrupule, dar totodat\u0103 poltron. O situa\u0163ie ubuesc\u0103 este o situa\u0163ie de un absurd total, dup\u0103 modelul celor produse de comportamentul lui Ubu – care, devenit rege, declar\u0103 cu senin\u0103tate mini\u015ftrilor s\u0103i c\u0103 \u00ee\u015fi rezerv\u0103 jum\u0103tate din impozite, ca s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 repede.<\/p>\n

\u00cen privin\u0163a limbajului, Alfred Jarry exceleaz\u0103 \u00een inven\u0163ii \u015fi distorsiuni lexicale, \u00een folosirea unor impreca\u0163ii originale, de un mare efect comic \u00een limba francez\u0103: \u201cVentrebleu, de par ma chandelle verte, j\u2019aime mieux \u00eatre gueux comme un maigre et brave rat que riche comme un m\u00e9chant et gras chat\u201d. Versiunea lui Romulus Vulpescu produce acela\u015fi efect \u00een rom\u00e2ne\u015fte, dar cu expresii \u015fi construc\u0163ii verbale neao\u015fe, care nu traduc, ci recreeaz\u0103 – cu talent \u015fi, evident, cu efort – retorica \u015fi sonoritatea originalului francez: \u201cParai\u00adpa\u015ftele lum\u00e2na\u015fterii mele verzi, mai bine golan ca un \u015fobolan costeliv \u015fi uman dec\u00e2t bog\u0103tan ca un motan par\u015fiv \u015fi gr\u0103san\u201d. E un exemplu printre multe alte zeci posibile, care sugereaz\u0103 c\u0103 intraductibilitatea comicului de limbaj este real\u0103, dar c\u0103 ea poate fi \u00eenlo\u00adcuit\u0103 cu o strategie de recreare.<\/p>\n

L\u0103s\u00e2n\u00addu-l pe Alecsandri de-o parte, o asemenea strategie i-ar fi asigurat lui Caragiale, \u201ccel mai mare dintre autorii dramatici necunoscu\u0163i\u201d, o bun\u0103 cot\u0103 european\u0103, c\u0103ci, la urma urmei, el nu este mai greu de recreat \u00een francez\u0103 dec\u00e2t este Jarry \u00een rom\u00e2n\u0103. Difer\u0103 doar interesul rom\u00e2nilor pentru lite\u00adratura francez\u0103, mult mai mare dec\u00e2t interesul francezilor pentru literatura noastr\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen Note \u015fi contranote, Eug\u00e8ne Ionesco spunea despre I.L. Caragiale c\u0103 “este probabil cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscu\u0163i”. Necunoa\u015fterea \u015fi, corelativ, am spune ast\u0103zi, nerecu\u00adnoa\u015f\u00adterea lui ca mare dramaturg european, s-ar datora, potrivit lui Eug\u00e8ne Ionesco, \u00eemprejur\u0103rii c\u0103 a scris “\u00eentr-o limb\u0103 f\u0103r\u0103 circula\u0163ie mondial\u0103”. De aici s-a n\u0103scut discu\u0163ia din ultimii ani, […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":17619,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-content\/uploads\/2012\/12\/Ubu-Roi.jpg","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4Aa","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17618"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17618"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17618\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17619"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17618"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17618"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17618"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}