{"id":17847,"date":"2013-01-21T11:53:07","date_gmt":"2013-01-21T16:53:07","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=17847"},"modified":"2013-01-21T11:53:07","modified_gmt":"2013-01-21T16:53:07","slug":"ce-se-pierde-ce-se-castiga","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2013\/01\/21\/ce-se-pierde-ce-se-castiga\/","title":{"rendered":"Ce se pierde, ce se c\u00e2\u015ftig\u0103"},"content":{"rendered":"

\"citit<\/a>Dintre toate registrele literare, registrul comic stimuleaz\u0103 cel mai mult natura ludic\u0103 a cititorului, despre care vorbea Michel Picard \u00een La lecture comme jeu (a se vedea Capcanele \u015fi bucuriile lecturii, ep. 17). Aflat, justificat sau prin auto-iluzionare, \u00eentr-o pozi\u0163ie moral\u0103 de superioritate, cititorul se distan\u0163eaz\u0103 de personajele comice prin r\u00e2s, iar efectul este, tocmai din aceast\u0103 cauz\u0103, salutar pentru so\u00adcietate.<\/p>\n

C\u0103ci cititorul sau, \u00een cazul operelor reprezentate, spectatorul, distan\u0163\u00e2ndu-se de personajele ridicole, nu se distan\u0163eaz\u0103 \u015fi de oper\u0103 \u00een ansamblu. Dar\u00a0distan\u0163\u00e2ndu-se de personajele ridicole, cititorul sau, \u00een cazul operelor reprezentate, spectatorul,\u00a0 nu se distan\u0163eaz\u0103 \u015fi de oper\u0103 \u00een ansamblu.\u00a0 Apropierea de text este \u00eens\u0103 limitat\u0103, cititorul\/spectatorul nu pierde nici o clip\u0103 din vedere c\u0103 se afl\u0103 \u00een prezen\u0163a\u00a0 unei fic\u0163iuni. El nu se recunoa\u015fte pe sine,\u00a0 ci doar, eventual, unele dintre preocup\u0103rile, problemele, contradic\u021biile\u00a0 \u015fi conflictele cu care se confrunt\u0103. Astfel, \u00een Tartuffe,<\/em> exista pentru spectatorii vremii, un num\u0103r de refe\u00adrin\u0163e satirice la experien\u0163a lor, \u00eenc\u00e2t ei intrau \u00eentr-o complicitate tacit\u0103 cu autorul c\u00e2nd acesta ridiculiza anumite moravuri precum\u00a0 comportamentul manipulator, parazitismul \u015fi reaua credin\u0163\u0103 a unor ecleziastici care profitau de pozi\u0163ia lor privilegiat\u0103 \u00een familii, ipocrizia, sl\u0103biciu\u00adnea \u00een fa\u0163a lingu\u015fitorilor etc.<\/p>\n

Exist\u0103, \u00een raport cu comedia, ad\u00e1giul cunoscut de toat\u0103 lumea castigat ridendo mores<\/em> – a\u015fadar, prin r\u00e2s se corecteaz\u0103 moravurile<\/em>. El nu ne vine din antichitate, ci de la un poet neolatin francez din se\u00ad-co\u00adlul al XVII-lea, Jean de Santeuil, care l-a formulat pentru unul dintre prietenii s\u0103i, actorul comic Dome\u00adnico Biancolleli. Moli\u00e8re spune acela\u015fi lucru \u00een prefa\u0163a la comedia sa, violent atacat\u0103 de bigo\u0163i tocmai pentru c\u0103 sim\u0163eau c\u0103 publicul se raliaz\u0103 cu autorul: \u201dEste o mare lovitur\u0103 dat\u0103 viciilor s\u0103 le expui r\u00e2sului din partea tuturor. Suport\u0103m cu u\u015furin\u0163\u0103 blam\u0103rile, dar nu \u015fi batjocura. \u015ei accept\u0103m cu u\u015furin\u0163\u0103 s\u0103 fim considera\u0163i r\u0103i, dar nu vrem cu niciun chip s\u0103 p\u0103rem ridicoli\u201d.<\/p>\n

Pericolul unei prea mari apropieri a cititorului de text este \u00eens\u0103 real c\u00e2nd personajele nu sunt ridicole, iar caracterul lor se \u00eentrep\u0103\u00adtrunde str\u00e2ns cu fondul s\u0103u spiritual. Este cazul literaturii scrise \u00een regis\u00adtrele rea\u00adlist, liric sau argumentativ. Cervantes a f\u0103cut, dup\u0103 cum se \u015ftie, dintr-un asemenea cititor unul dintre cele mai substan\u00ad\u0163iale \u015fi mai complexe personaje ale li\u00adte\u00adraturii universale.<\/p>\n

Michel Picard analizeaz\u0103 confuzia fic\u0163iunii cu realitatea, pornind \u00eens\u0103 de la un alt exemplu, \u015fi anume de la romanul lui Alexandre Dumas Cei trei mu\u015fche\u00ad-tari. Potrivit lui, lectura unui cititor care nu mai distinge explicit fic\u0163iunea de realitate este o lectur\u0103 psihotic\u0103 \u015fi ea echivaleaz\u0103 cu un act de alienare a ope\u00adrei ca joc. Raporturile cititorului cu opera sunt, \u00een cazul acesta, falsificate \u00een detrimentul operei.<\/p>\n

Problema este dac\u0103 acest verdict negativ are o valabilitate general\u0103 \u015fi dac\u0103 ceea ce se pierde nu se compenseaz\u0103 cumva prin ceea ce se c\u00e2\u015ftig\u0103.<\/p>\n

Printre drepturile cititorului se num\u0103r\u0103 \u015fi acela de a da operei valoarea care lui i se pare cea mai potrivit\u0103. Dreptul acesta este premiza lecturilor multiple \u015fi dac\u0103, pe de o parte, el poate conduce la pierderea statutului ludic al lecturii, pe de alta el asigur\u0103 operei o polivalen\u0163\u0103 care o face apt\u0103 s\u0103 aco\u00adpere o arie mult mai larg\u0103 de necesit\u0103\u0163i spirituale dec\u00e2t cele ludice. De aici, literatura despre lite\u00ad-ratur\u0103, de aici bibliografia despre unii autori, mai ampl\u0103 dec\u00e2t opera lor.<\/p>\n

Un biograf al lui Kafka observa – ne spune Alberto Manguel \u00een Istoria lecturii – c\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een 1984, scrierilor acestuia i s-au consacrat aproximativ 15 mii de titluri \u00een toate limbile de mare circula\u0163ie. Nuvelele \u015fi romanele lui Kafka au fost citite \u00een cele mai diferite moduri: parabole etice ori religioase (Max Brod), opere ale unui autor precursor \u201cbol\u015fevic\u201d (Bertold Brecht), fic\u0163iuni filosofice pe urma anticului Zenon (Borges), expresii ale \u201cburgheziei decadente\u201d (Georg Lukacs), nara\u0163iuni \u00eennoitoare ale romanului european (Milan Kundera) etc. To\u0163i cititorii ace\u015ftia au devenit astfel, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, coautori prin sensurile pe care le-au atri\u00adbuit operei lui Kafka, mult diferite de inten\u0163iile autorului. Dar, dac\u0103 faptul a reprezentat pentru unii un \u201cabuz de interpretare\u201d, pe de alt\u0103 parte el a men\u0163inut opera \u00een actualitate, dup\u0103 ce Kafka sau contemporanii lui au disp\u0103rut fizic \u015fi nu au mai avut posibilitatea de a o analiza \u015fi discuta.<\/p>\n

Pentru o oper\u0103, riscul major \u015fi fatal nu este falsa \u00een\u0163elegere, ci ignorarea, urmat\u0103 de eliminarea ei din circuitul de idei. Toate lite\u00adraturile sunt pline de cimitire cu opere viabile, uitate pe nedrept, dintre care doar pu\u0163ine sunt readuse la via\u0163\u0103 \u00een posteritate. (S\u0103 observ\u0103m \u00eens\u0103 c\u0103 aceast\u0103 dinamic\u0103 nu este specific\u0103 literaturii. Simfoniile lui Mozart, de exemplu, au disp\u0103rut din s\u0103lile de concert zeci de ani p\u00e2n\u0103 s\u0103 fie redesco\u00adperite, \u00een anii \u201830 ai se\u00adcolului trecut. De ase\u00admenea, pictu\u00adrile lui Vermeer \u015fi ale lui El Greco au avut \u015fi ele un destin asem\u0103\u00adn\u0103tor).<\/p>\n

\u00cen ce-l prive\u015fte pe cititor, conteaz\u0103 \u00een mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 pornirea de a da operei sensuri care sunt pertinente doar pentru el, sau caracterul psihotic al lecturilor sale. Important este faptul c\u0103 el cite\u015fte \u015fi se inves\u00adte\u015fte – abuziv, biografic sau ludic – \u00eentr-o oper\u0103. Iar bucuriile pe care le g\u0103se\u015fte \u00een ea nu sunt niciodat\u0103 bucurii interzise, indiferent de punctele de vede\u00adre ale speciali\u015ftilor. Care, altminteri, rareori cad de acord. (va urma)<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dintre toate registrele literare, registrul comic stimuleaz\u0103 cel mai mult natura ludic\u0103 a cititorului, despre care vorbea Michel Picard \u00een La lecture comme jeu (a se vedea Capcanele \u015fi bucuriile lecturii, ep. 17). Aflat, justificat sau prin auto-iluzionare, \u00eentr-o pozi\u0163ie moral\u0103 de superioritate, cititorul se distan\u0163eaz\u0103 de personajele comice prin r\u00e2s, iar efectul este, tocmai […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":17848,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-content\/uploads\/2013\/01\/citit-carti.jpg","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4DR","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17847"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17847"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17847\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}