{"id":17996,"date":"2013-02-01T14:54:53","date_gmt":"2013-02-01T19:54:53","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=17996"},"modified":"2013-02-01T14:54:53","modified_gmt":"2013-02-01T19:54:53","slug":"lecturi-dificile","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2013\/02\/01\/lecturi-dificile\/","title":{"rendered":"Lecturi dificile"},"content":{"rendered":"

\"cititor\"<\/a>Ideea c\u0103 unele lecturi sunt mai dificil de \u00eentreprins dec\u00e2t altele face parte dintre adev\u0103rurile cele mai comune \u00een orice discu\u0163ie despre ce, c\u00e2t \u015fi cum citim. \u015ei dac\u0103 lectura este un joc, a\u015fa cum sus\u0163in, printre al\u0163ii, filosoful Georg Gadamer \u015fi criticul Michel Picard, evident c\u0103 jocul poate fi mai simplu sau mai complex, s\u0103 solicite abilit\u0103\u0163i elementare sau rafinate, s\u0103 produc\u0103 satisfac\u0163ii imediate \u015fi trec\u0103toare sau \u00eent\u00e2rziate \u015fi durabile etc.<\/p>\n

De asemenea, nici cititorii nu sunt to\u0163i la fel, diferen\u0163ia\u0163i cum sunt prin v\u00e2rst\u0103, nivel de \u015fcolarizare, cultur\u0103 \u015fi experien\u0163\u0103 literar\u0103.<\/p>\n

\u015ei nici criticii. Judec\u0103\u0163ile acestora ilustreaz\u0103 puncte de vedere care, chiar dac\u0103 apar\u0163in unor profesioni\u015fti, cu o autoritate mai mare dec\u00e2t a unui simplu cititor, nu constituie totu\u015fi un gir de infailibilitate. Istoria literar\u0103 abund\u0103 de exemple \u00een care critici prestigio\u015fi s-au \u00een\u015felat cu privire la valoarea unor opere. Cazul cel mai ilustru este cel al lui Sainte-Beuve (1804-1869), unul dintre cei mai importan\u0163i critici francezi, care nu a avut mult\u0103 \u00een\u0163elegere pentru opera lui Balzac, Stendhal \u015fi chiar a prietenului s\u0103u, Baudelaire (pus pe picior de egalitate cu un poet obscur al vremii, Pierre-Jean de B\u00e9ran\u00adger). Nici Marcel Proust nu a g\u0103sit admiratori de la \u00eenceput printre confra\u0163ii lui. Andr\u00e9 Gide, care era lector pentru editura Gallimard, i-a respins manuscrisul primului volum de circa 700 de pagini, \u00een pofida insisten\u0163elor bunului prieten al lui Proust, prin\u0163ul Antoine Bibescu. Autorul l-a editat pe cont propriu, la Grasset.<\/p>\n

Scriitorul \u015fi eseistul Pierre Bayard a publicat \u00een 2002 o carte care s-a bucurat de succes \u015fi care a fost tradus\u0103 \u015fi \u00een rom\u00e2ne\u015fte sub titlul Cum vorbim despre c\u0103r\u0163ile pe care nu le-am citit<\/em>. Autorul observ\u0103 c\u0103, \u00een societatea contemporan\u0103, \u00een cercurile cultivate \u015fi profesionale legate de domeniul c\u0103r\u0163ii, se manifest\u0103 trei constr\u00e2ngeri care legitimeaz\u0103 o strategie de comunicare despre c\u0103r\u0163i f\u0103r\u0103 a le citi: obliga\u0163ia de a citi, obliga\u0163ia de a fi citit cartea \u00een \u00eentregime \u015fi obliga\u0163ia ca, atunci c\u00e2nd emi\u0163i opinii despre o carte, s\u0103 o fi citit. \u201cAstfel, ironizeaz\u0103 autorul, este de neimaginat faptul c\u0103 universitarii din facult\u0103\u0163ile de litere nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 r\u0103sfoiasc\u0103 opera lui Proust, \u015fi nicidecum s-o citeasc\u0103 integral, ceea ce totu\u015fi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu majoritatea dintre ei\u201d. \u015ei mai jos adaug\u0103:<\/p>\n

\u201c\u00cen mediul speciali\u015ftilor, datorit\u0103 triplei contradic\u0163ii pe care tocmai am semnalat-o, minciuna este general\u0103\u201d. Cartea \u00eens\u0103\u015fi este pus\u0103 sub semnul unui witz al lui Oscar Wilde:\u2008\u201cNu citesc niciodat\u0103 o carte despre care trebuie s\u0103 scriu o critic\u0103; suntem at\u00e2t de influen\u0163abili!\u201d.<\/p>\n

Eseistul francez este, de bun\u0103 seam\u0103, paradoxal \u015fi uneori \u015farjeaz\u0103, dar cartea lui nu este, \u00een ciuda aparen\u0163elor, o pledoarie pentru lene intelectual\u0103. C\u0103ci a vorbi despre Proust sau despre Joyce cu pricepere, dar f\u0103r\u0103 s\u0103-i fi citit, presupune o \u00eentins\u0103 cultur\u0103 literar\u0103, rezultat\u0103 tocmai \u00een urma altor lecturi sus\u0163inute \u015fi variate (recenzii, comentarii, enciclopedii \u015fi istorii literare, scriitori precursori etc.). Cu alte cuvinte, ideea lui ar putea fi formulat\u0103 astfel: \u201cPute\u0163i evita s\u0103 citi\u0163i c\u0103r\u0163ile care vi se par dificile \u015fi s\u0103 fi\u0163i \u00een continuare o persoan\u0103 cultivat\u0103 ori un comentator avizat, dac\u0103 citi\u0163i multe altele despre ele\u201d. E o recomandare care se adreseaz\u0103 iubitorilor de lectur\u0103, nu necititorilor (analfabe\u0163i sau detest\u00e2nd lectura). \u015ei e, totodat\u0103, conform\u0103 cu unul dintre drepturile nescrise acordate cititorului, indife\u00ad-\u00adrent de nivelul s\u0103u de performan\u0163\u0103 cultural\u0103.<\/p>\n

Ideea c\u0103r\u0163ii lui Pierre Bayard i-a surprins mai ales pe cititorii obi\u015fnui\u0163i, adic\u0103 pe cei care, eventual, pot admira \u015fi invidia capacitatea unor personalit\u0103\u0163i ilustre, precum Nicolae Iorga la noi, sau John Kennedy la americani, de a parcurge rapid un num\u0103r impresionant de pagini. Dar pentru cititorii profesioni\u015fti, a\u015fa cum sugereaz\u0103 de altfel \u015fi autorul,\u00a0 ea nu reprezint\u0103\u00a0 o noutate. Umberto Eco, bibliofil, semiotician, romancier prolific \u015fi, mai presus de orice, un mare erudit,\u00a0 \u015fi Jean-Claude Carri\u00e8re, scenarist celebru, eseist \u015fi om de teatru vorbesc \u00een acela\u015fi sens \u00een cartea lor\u00a0 N’esp\u00e9rez pas vous d\u00e9barrassez des livres<\/em>. “Adev\u0103rul este c\u0103\u00a0 avem acas\u0103, zeci sau sute de c\u0103r\u0163i ori chiar mii de c\u0103r\u0163i (dac\u0103 biblioteca noastr\u0103 este impozant\u0103) pe care nu le-am citit. Totu\u015fi \u00eentr-o bun\u0103 zi vom ajunge s\u0103 lu\u0103m aceste c\u0103r\u0163i \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 realiz\u0103m c\u0103 le cunoa\u015ftem (Umberto Eco)” Sau: \u201d\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu c\u0103r\u0163ile din bibliotecile noastre pe care nu le-am citit \u015fi pe care, \u00een mod sigur, nu le vom citi vreodat\u0103 : avem fiecare ideea s\u0103 punem de-o parte c\u0103r\u0163i cu care ne vom da \u00eent\u00eelnire mai t\u00e2rziu, mult mai t\u00e2rziu, poate \u00eentr-o alt\u0103 via\u0163\u0103. Este teribil\u0103 t\u00e2nguirea unor in\u015fi pe patul de moarte c\u0103 le-a venit ceasul din urm\u0103 \u015fi nu l-au citit \u00eenc\u0103 pe Proust\u201d (Jean-Claude Carri\u00e8re).<\/p>\n

Dar uneori nu con\u0163inutul ca atare este dificil, ci formula artistic\u0103, opus\u0103 obi\u015fnu\u00adin\u00ad\u0163e\u00adlor curente dintr-o anumit\u0103 epoc\u0103. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 apoi ca aceast\u0103 formul\u0103 artistic\u0103 s\u0103 se impun\u0103 \u015fi s\u0103 devin\u0103, \u00eentr-un fel, clasic\u0103.<\/p>\n

Iat\u0103, de exemplu, opinia unui alt critic francez despre un spectacol de teatru cu dou\u0103 piese, la Paris: \u201cNimic nu-i mai lugubru dec\u00e2t un farsor demodat. Absurditatea, \/…\/ inep\u0163ia ridicat\u0103 la rangul de dogm\u0103, b\u0103\u015fc\u0103lia, jocurile de cuvinte, \/…\/ excentricitatea muncit\u0103, originalitatea c\u0103znit\u0103, \/…\/, domnul care se g\u00e2dil\u0103 ca s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 r\u00e2dem \u015fi acela care \u015fi-a fixat ca misiune s\u0103-l epateze pe burghez, cunoa\u015f\u00adtem asta de foarte, foarte, foarte mult\u0103 vreme\u201d.<\/p>\n

Judec\u0103\u0163ile acestea at\u00e2t de severe, semnate de criticul Jean-Jacques Gautier, dateaz\u0103 din 1951 \u015fi se refer\u0103 la piesele lui Eugen Ionescu C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103 \u015fi Lec\u0163ia, care, la \u00eenceput, au fost jucate \u00een fa\u0163a unor s\u0103li aproape goale. Pentru mica istorie, este de men\u0163ionat c\u0103 titlul primei piese (La cantatrice chauve) se datoreaz\u0103 unui incident fericit. \u00cen timpul uneia dintre primele repeti\u0163ii, un actor trebuia s\u0103 spun\u0103, a\u015fa cum era \u00een textul piesei, \u201cqui avait pris pour femme une institutrice blonde\u201d. Dar un lapsus l-a f\u0103cut s\u0103 pronun\u0163e, \u00een loc de \u201cinstitutrice blonde\u201d, \u201ccantatrice chauve\u201d. Replica a fost imediat re\u0163inut\u0103 de autor \u015fi a determinat\u00a0 schimbarea titlului, care ini\u0163ial trebuia s\u0103 fie Limba englez\u0103 f\u0103r\u0103 efort (L\u2019Anglais sans peine). Cu acest titlu schimbat, piesa a fost reluat\u0103 \u015fi, \u00een 1957, \u00eempreun\u0103 cu Lec\u0163ia, a avut un succes r\u0103sun\u0103tor.<\/p>\n

Ast\u0103zi, dup\u0103 55 de ani, Teatrul La Huchette \u00eenc\u0103 mai joac\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere, de luni p\u00e2n\u0103 s\u00e2mb\u0103t\u0103, cele dou\u0103 piese ale \u201cfarsorului demodat\u201d \u015fi num\u0103rul spectaco\u00adlelor cu ele a dep\u0103\u015fit de mult cifra de 17 mii. \u00cen anul 2000, teatrul a fost distins cu premiul Moli\u00e8re d\u2019honneur pentru fidelitatea sa\u00a0 fa\u0163\u0103 de Eugen Ionescu. (va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ideea c\u0103 unele lecturi sunt mai dificil de \u00eentreprins dec\u00e2t altele face parte dintre adev\u0103rurile cele mai comune \u00een orice discu\u0163ie despre ce, c\u00e2t \u015fi cum citim. \u015ei dac\u0103 lectura este un joc, a\u015fa cum sus\u0163in, printre al\u0163ii, filosoful Georg Gadamer \u015fi criticul Michel Picard, evident c\u0103 jocul poate fi mai simplu sau mai complex, […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":17997,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-content\/uploads\/2013\/02\/cititor.jpg","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4Gg","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17996"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17996"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17996\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media\/17997"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17996"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17996"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17996"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}