{"id":18489,"date":"2013-03-18T12:58:13","date_gmt":"2013-03-18T16:58:13","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=18489"},"modified":"2013-03-18T12:58:13","modified_gmt":"2013-03-18T16:58:13","slug":"ceasca-de-ceai-a-lui-proust","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2013\/03\/18\/ceasca-de-ceai-a-lui-proust\/","title":{"rendered":"Cea\u015fca de ceai a lui Proust"},"content":{"rendered":"

\"proust\"<\/a>Marcel Proust (1871-1922), al c\u0103rui ciclu de romane intitulat \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut<\/strong>\u00a0 a fost publicat \u00een cea mai mare parte postum (volumele 5-15), are un prestigiu imens \u015fi este considerat unul dintre principalii prozatori ai literaturii universale din secolul trecut. \u00cen acela\u015fi timp, el are faima de a fi un autor dificil, pe care mul\u0163i, chiar \u015fi dintre speciali\u015fti, \u00eel admir\u0103 \u015fi-l citeaz\u0103\u00a0 f\u0103r\u0103 s\u0103-l fi citit \u00een \u00eentregime. S\u0103 fie specia\u00adli\u015ftii ace\u015ftia snobi?<\/p>\n

Dificultatea lecturii proustiene este\u00a0 cu totul relativ\u0103 \u015fi ea \u0163ine, esen\u0163ial, de num\u0103rul mare de pagini \u015fi de circumstan\u0163e exterioare romanului, adic\u0103 de situa\u0163ia cititorului. Cele 15 volume ale edi\u0163iei Gallimard<\/em> din 1945-\u201846 totalizea\u00adz\u0103 peste trei mii de pagini, \u00een care evo\u00adlueaz\u0103 circa dou\u0103 sute de personaje. Este evident c\u0103 lectura lor integral\u0103 cere o disponibilitate care nu mai este demult la \u00eendem\u00e2na cititorilor obi\u015fnui\u0163i. Nu este singura carte \u201dmare\u201d, \u015fi la propriu \u015fi la figurat, aflat\u0103 \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie. Umberto Eco m\u0103rturisea c\u0103 nu a citit dec\u00e2t o treime din Biblie. Epopeile antice, ciclul de pove\u015fti arabe din O mie \u015fi una de nop\u0163i, romanul Omul f\u0103r\u0103 calit\u0103\u0163i al lui Robert Musil etc. \u00ee\u015fi pot g\u0103si \u015fi ele locul pe o list\u0103 a lecturilor fragmentare.<\/p>\n

Revenind la Proust, chiar dac\u0103 lectura integral\u0103 a ciclului Timpului pierdut<\/em> este cu totul de dorit, o putem \u00eenlocui totu\u015fi cu o lectur\u0103 par\u0163ial\u0103, c\u0103ci diferitele p\u0103r\u0163i ale ciclului (Swann, Guerman\u0163ii, Sodoma \u015fi Gomora, Prizoniera,<\/em> Fugara<\/em>) sunt autonome aidoma unor romane aparte. Ultima parte \u00eens\u0103, Timpul reg\u0103sit<\/em>, este cheia \u00eentregului ciclu \u015fi orice lectur\u0103, c\u00e2t de par\u0163ial\u0103, trebuie neap\u0103rat s\u0103 o includ\u0103 \u015fi pe aceasta.<\/p>\n

S-a scris despre romanul lui Proust o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103, iar viziunea sa asupra \u201cc\u0103ut\u0103rii\u201d timpului – ca retr\u0103ire a trecutului sub semnul duratei, al curgerii, al asocia\u0163iilor, nu al succesiunii cronologice – a fost apropiat\u0103, \u00een pofida protestelor autorului, de filosofia bergsonian\u0103. Oricum, exist\u0103 numeroase lecturi posibile ale lui Marcel Proust \u015fi, din perspective herme\u00adne\u00adutice, c\u00e2t se poate de diferite. Dar s\u0103 ne m\u0103rginim s\u0103 spunem c\u0103 romanul lui poate fi citit ca o poveste ampl\u0103 despre recupe\u00adrarea trecutului ca form\u0103 a prezentului \u015fi, pe aceast\u0103 cale, ca un mod de atenuare a angoasei produse de sentimentul tragic al vie\u0163ii<\/em>, despre care vorbea un alt ilustru contemporan al lui Proust, spaniolul Miguel de Unamuno. \u201cTimpul pierdut\u201d este tezaurul vie\u0163ii tr\u0103ite, disp\u0103rut prin uitare \u00een obscuritatea subcon\u015ftientului. Memoria involuntar\u0103 este cea care-l readuce \u00een prim-planul con\u015ftiin\u0163ei.<\/p>\n

Stilul proustian este celebru pentru frazele lui ample, dar la primul contact cu romanul ne \u00eent\u00e2lnim mai cur\u00e2nd cu fraze scurte. Stilul e strict expozitiv: \u201cAni de-a r\u00e2ndul m-am culcat devreme. Uneori, \u00eendat\u0103 ce stinsesem lum\u00e2narea, ochii mi se \u00eenchi\u00addeau at\u00e2t de repede \u00eenc\u00e2t nu aveam c\u00e2nd s\u0103-mi spun: adorm. O jum\u0103tate de or\u0103 mai t\u00e2rziu, g\u00e2ndul c\u0103 venise vremea s\u0103 adorm m\u0103 trezea; voiam s\u0103 pun jos romanul pe care credeam c\u0103-l am \u00eenc\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 sting lum\u00e2narea\u201d.<\/p>\n

Dar peste c\u00e2teva zeci de pagini, iat\u0103 cel mai celebru episod din tot romanul \u015fi, totodat\u0103, unul dintre cele mai cunoscute din \u00een\u00adtreaga literatur\u0103 universal\u0103 a secolului trecut: cel cu madlena. \u00centr-o zi de iarn\u0103, \u00eentor\u00adc\u00e2n\u00addu-se acas\u0103, mama \u00eei d\u0103 naratorului, ca \u00een copi\u00adl\u0103rie, un ceai \u015fi o madlen\u0103. Gustul micii pr\u0103jituri muiate \u00een ceai produce \u00een el o revela\u0163ie: \u201cO pl\u0103cere nespus\u0103 m\u0103 n\u0103p\u0103dise, izolat\u0103, f\u0103r\u0103 no\u0163iunea cauzei sale. Datorit\u0103 ei, vicisitudinile vie\u0163ii \u00eemi deveniser\u0103 indiferente, dezastrele ei, inofensive, scurtimea-i, iluzorie, ca atunci c\u00e2nd iube\u015fti; \/…\/ Nu m\u0103 mai sim\u0163eam mediocru, supus capriciilor \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, muritor. De unde putuse s\u0103-mi vin\u0103 acea puternic\u0103 bucurie? Sim\u0163eam c\u0103 era legat\u0103 de gustul ceaiului \u015fi al pr\u0103jiturii, dar c\u0103 le dep\u0103\u015fea cu mult, nefiind probabil de aceea\u015fi natur\u0103\u201d.<\/p>\n

Brusc, el realizeaz\u0103 c\u0103 este vorba de gustul pr\u0103jiturii pe care \u00een copil\u0103rie i-o oferea m\u0103tu\u015fa Leonie, duminica dimi\u00adnea\u0163a. \u015ei, legat de aceast\u0103 amintire benign\u0103, re\u00eenvie un \u00eentreg cortegiu de amintiri – tot trecutul \u015fi toate personajele care i-au trecut prin via\u0163\u0103. Este materia romanului care urmeaz\u0103: \u201c\u015ei, ca \u00een acel joc japonez care const\u0103 \u00een a arunca \u00eentr-un vas de por\u0163elan plin cu ap\u0103 buc\u0103\u0163ele de h\u00e2rtie p\u00e2n\u0103 atunci indistincte, care, \u00eendat\u0103 ce s-au muiat, \u00eencep s\u0103 se alungeasc\u0103, s\u0103 se r\u0103suceasc\u0103, s\u0103 se colo\u00adreze \u015fi s\u0103 se diferen\u00ad\u0163i\u00adeze, s\u0103 devin\u0103 flori, case, personaje consistente \u015fi recognoscibile, tot astfel acum toate florile din gr\u0103dina noastr\u0103 \u015fi cele din parcul domnului Swann, \u015fi nuferii de pe r\u00e2ul Vi\u00advonne, \u015fi oamenii din sat, \u015fi c\u0103su\u0163ele lor, \u015fi biserica, \u015fi \u00eentregul Combray cu \u00eemprejurimile sale \/…\/ c\u0103p\u0103t\u00e2nd form\u0103 \u015fi soliditate, au ie\u015fit, ora\u015f \u015fi gr\u0103dini, din cea\u015fca mea cu ceai\u201d.<\/p>\n

Timpul reg\u0103sit va consta \u00een fixarea acestui trecut \u00eentr-o oper\u0103: \u201cDac\u0103 cel pu\u0163in mi-ar r\u0103m\u00e2ne destul timp s\u0103-mi pot realiza opera \u015fi i-a\u015f descrie mai \u00eent\u00e2i pe oameni (chiar dac\u0103 aceasta i-ar face s\u0103 semene cu ni\u015fte fiin\u0163e monstruoase), ca ocup\u00e2nd un loc at\u00e2t de considerabil fa\u0163\u0103 de cel at\u00e2t de restr\u00e2ns care le este rezervat \u00een spa\u0163iu, un loc, dimpotriv\u0103, prelungit peste m\u0103sur\u0103 \/…\/ \u00een Timp\u201d.<\/p>\n

C\u00e2nd vor ap\u0103rea aceste r\u00e2nduri – ulti\u00admele din Timpul reg\u0103sit, – autorul lor nu mai tr\u0103ia de cinci ani. (va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marcel Proust (1871-1922), al c\u0103rui ciclu de romane intitulat \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut\u00a0 a fost publicat \u00een cea mai mare parte postum (volumele 5-15), are un prestigiu imens \u015fi este considerat unul dintre principalii prozatori ai literaturii universale din secolul trecut. \u00cen acela\u015fi timp, el are faima de a fi un autor dificil, pe care […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":18490,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-content\/uploads\/2013\/03\/proust.jpg","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4Od","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18489"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18489"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18489\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media\/18490"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18489"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18489"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18489"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}