{"id":18892,"date":"2013-04-26T15:26:15","date_gmt":"2013-04-26T19:26:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.paginiromanesti.ca\/?p=18892"},"modified":"2013-04-26T15:26:15","modified_gmt":"2013-04-26T19:26:15","slug":"cartile-au-soarta-lor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/2013\/04\/26\/cartile-au-soarta-lor\/","title":{"rendered":"C\u0103r\u0163ile au soarta lor"},"content":{"rendered":"

\"carti<\/a>Destinul postum al c\u0103r\u0163ilor este departe de a se rezuma doar la dispari\u0163ia interesului pentru ele, cum sugera Fernando Pessoa, despre care scriam \u00een episodul trecut. C\u00e2nd se vorbe\u015fte despre viitorul unei c\u0103r\u0163i, fie foarte celebr\u0103, fie ignorat\u0103 \u00een timpul vie\u0163ii autorului ei, se aminte\u015fte de multe ori adagiul antic habent sua fata libelli – c\u0103r\u0163ile au soarta lor. E un mod de a spune c\u0103 interesul viitorilor cititori este imprevizibil \u015fi exist\u0103 numeroase exemple care atest\u0103 c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, a\u015fa este. Nu doar exemplele de c\u0103r\u0163i la mod\u0103 azi, pe care nimeni nu le mai cite\u015fte m\u00e2ine, ci \u015fi exemplele de sens opus, cu c\u0103r\u0163i care ajung la o glorie durabil\u0103 abia dup\u0103 ce autorii lor nu mai exist\u0103. Este, printre multe altele, cazul romanelor din ciclul \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut de Marcel Proust, al nuvelelor \u015fi romanelor lui Kafka sau, la noi, al lui Mateiu Caragiale, cu Craii de Curtea-Veche.<\/p>\n

Numai c\u0103 adagiul complet este pro captu lectoris habent sua fata libelli – \u00een func\u0163ie de mintea (spiritul) cititorilor, c\u0103r\u0163ile au soarta lor. A\u015fadar, o soart\u0103 diferit\u0103 a c\u0103r\u0163ilor \u00een viitor fa\u0163\u0103 de prezent presupune \u00eendeplinirea a trei condi\u0163ii: c\u0103r\u0163ile s\u0103 existe \u00eenc\u0103, cititorii s\u0103 aib\u0103 acces la ele, iar mintea (spiritul) cititorilor s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een aceste c\u0103r\u0163i suficiente puncte de interes. Toate trei sunt, pentru prezent, enigmatice. C\u0103ci la imprevizibi\u00ad-litatea reac\u0163iei cititorilor se adaug\u0103, mult mai decisiv\u0103 uneori, imprevizibilitatea istoriei care poate \u00eempiedica realizarea condi\u0163iilor de supravie\u0163uire, indiferent de valoarea c\u0103r\u0163ilor.<\/p>\n

Ea este plin\u0103 de evenimente ostile c\u0103r\u0163ii – \u00een primul r\u00e2nd, ca obiect material. S\u0103 ne amintim mai \u00eent\u00e2i de distrugerile de biblioteci, dintre care cea mai celebr\u0103 este marea bibliotec\u0103 din Alexandria. Ea a fost distrus\u0103 de mai multe ori \u00eencep\u00e2nd cu anul 47 \u00ee.e.n., c\u00e2nd Iulius Cezar a incendiat flota egiptean\u0103, iar focul s-a \u00eentins p\u00e2n\u0103 la depozitele bibliotecii. Dispari\u0163ia definitiv\u0103 a avut loc, conform tradi\u0163iei orale, \u00een anul 642 e.n., c\u00e2nd a fost ars\u0103 de arabi, la ordinul califului Omar. Biblio\u00adteca avea \u00een timpul lui Cezar circa 700 de mii de rulouri de papirus, care, \u00een cea mai mare parte, au disp\u0103rut.<\/p>\n

Nu vom \u015fti niciodat\u0103 ce soart\u0103 ar fi meritat \u015fi poate ar fi avut operele scrise pe rulourile arse, care ar fi fost istoria ideilor \u015fi c\u00e2te drumuri spre progresul tehnologic de ast\u0103zi nu ar fi fost mai scurte. \u015ei ne putem \u00eendoi chiar \u015fi \u00een ce prive\u015fte, de exemplu, imaginea marilor filozofi ai Antichit\u0103\u0163ii.<\/p>\n

Diogenes Laertios, filosof \u015fi doxograf care a tr\u0103it la \u00eenceputul secolului al III-lea e.n., men\u0163ioneaz\u0103, \u00een lucrarea sa fundamental\u0103 Despre vie\u0163ile \u015fi doctrinele filosofilor, zeci \u015fi sute de lucr\u0103ri ale unor filosofi din care nu ni s-a p\u0103strat p\u00e2n\u0103 azi nimic. Sau doar c\u00e2teva fragmente. Chiar \u015fi c\u00e2nd e vorba de filosofi de prim\u0103 m\u0103rime – Aristotel sau Teofrast, de exemplu – listele lui men\u0163ioneaz\u0103 zeci de titluri despre care nu exist\u0103 nicio alt\u0103 informa\u00ad\u0163ie. Sunt lucr\u0103ri care f\u0103ceau parte din colec\u0163iile bibliotecii distruse definitiv \u00een secolul al VII-lea.<\/p>\n

Dispari\u0163ia unor cantit\u0103\u0163i uria\u015fe de documente pre\u0163ioase trebuie pus\u0103, de asemenea, \u015fi pe seama autodaf\u00e9-urilor, ceremonii publice de ardere a ereticilor sau a c\u0103r\u0163ilor. A\u015fa, de exemplu, au disp\u0103\u00adrut aproape \u00een totalitate documen\u00adtele \u00een scrierea maya, distruse \u00een 1562 de c\u0103lug\u0103rul franciscan spaniol Diego de Landa.<\/p>\n

Dup\u0103 apari\u0163ia tiparului, autodaf\u00e9-urile au continuat \u00een mod excep\u00ad\u0163ional p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XX-lea, sub nazi\u015fti, dar sensul lor era doar simbolic, c\u0103ci nu se mai puteau arde manuscrise irecuperabile, ci doar exemplare din c\u0103r\u0163i tip\u0103rite \u00een mii de exemplare.<\/p>\n

Mult mai numeroase au fost \u00eens\u0103, cu \u00eencepere din secolul al XVI-lea \u015fi p\u00een\u0103 \u00een apropiere de zilele noastre, \u00eencerc\u0103rile de a se bloca accesul la anumite c\u0103r\u0163i, prin indexuri de c\u0103r\u0163i interzise, alc\u0103tuite \u015fi aduse la zi de biserica catolic\u0103, prin cenzur\u0103 \u015fi prin scoaterea c\u0103r\u0163ilor din circula\u0163ie \u00een regimu\u00adrile dictatoriale sau totalitare. Motivele invocate erau etice, religioase sau ideologice. Biserica catolic\u0103 a renun\u0163at la al s\u0103u index librorum prohibitorum abia \u00een 1966, iar accesul ne\u00eengr\u0103dit la carte a devenit posibil, cel pu\u0163in \u00een Europa, par\u0163ial, dup\u0103 \u00een\u00ad-ceta\u00adrea r\u0103zboiului rece \u015fi total, dup\u0103 implozia regimurilor comuniste din anii \u201880-\u201890.<\/p>\n

\u00cen ce prive\u015fte spiritul cititorilor \u015fi felul cum valorizeaz\u0103 el c\u0103r\u0163ile trecutului, este de scris o \u00eentreag\u0103 istorie \u00een care o\u00ad-perele scriitorilor, filosofilor, naturali\u015f\u00adtilor, fizicienilor, teologilor, istoricilor etc., pe care-i consider\u0103m \u00eenc\u0103 interesan\u0163i (fiindc\u0103 lectura nu se limiteaz\u0103 la aria li\u00ad-terar\u0103), apar de la o genera\u0163ie la alta reinterpretate, aservite unor idei \u015fi teorii efemere, r\u0103st\u0103lm\u0103cite, trunchiate, supravalorizate, ur\u00e2te, descalificate, recuperate, celebrate etc. Numele celor a c\u0103ror oper\u0103 a suferit un tratatament sau altul alc\u0103tuiesc o list\u0103 care acoper\u0103 practic \u00een\u00adtreaga evolu\u0163ie cultural\u0103 a omenirii, de la apari\u0163ia scrisului. Iar dintre c\u0103r\u0163i, cea care a cunoscut cele mai multe avataruri pro captu lectoris este cartea c\u0103r\u0163ilor \u201csacre\u201d – Biblia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Destinul postum al c\u0103r\u0163ilor este departe de a se rezuma doar la dispari\u0163ia interesului pentru ele, cum sugera Fernando Pessoa, despre care scriam \u00een episodul trecut. C\u00e2nd se vorbe\u015fte despre viitorul unei c\u0103r\u0163i, fie foarte celebr\u0103, fie ignorat\u0103 \u00een timpul vie\u0163ii autorului ei, se aminte\u015fte de multe ori adagiul antic habent sua fata libelli – […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":18893,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-content\/uploads\/2013\/04\/carti-prafuite.jpg","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4UI","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18892"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18892"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18892\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media\/18893"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18892"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18892"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18892"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}