C\u00e2nd, \u00een urm\u0103 cu o lun\u0103, webzine-ul craiovean \u201cPr\u0103v\u0103lia cultural\u0103\u201d a lansat invita\u0163iile de participare la tema despre profesionalismul scriitorilor, n-am r\u0103spuns. M\u0103 vedeam at\u00e2t de evident neprofesionist \u00een meseria scrisului \u00eenc\u00e2t participarea la respectivul dosar mi s-ar fi p\u0103rut un act de vanitate. \u00cens\u0103 o fraz\u0103 peste care am dat recent m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 v\u0103d \u00eentr-o alt\u0103 lumin\u0103. Spune Norman Mailer, \u00een \u201cThe spooky art – thoughts on writing\u201d: \u201cProfesionalismul se reduce, probabil, la capacitatea de a lucra \u00eentr-o zi rea\u201d. Se \u00een\u0163elege din text c\u0103 ziua rea e una \u00een care scriitorul se simte p\u0103r\u0103sit de Muz\u0103. Asta-i exact situa\u0163ia \u00een care m\u0103 reg\u0103sesc eu \u00een zilele dinaintea pred\u0103rii articolului la revista pe care o citi\u0163i. M-am lini\u015ftit, a\u015fadar. Sunt profesionist.<\/p>\n
Dificultatea inerent\u0103 scrisului este dublat\u0103, \u00een prezentul caz, de necesitatea \u00eencadr\u0103rii \u00eentr-o tem\u0103 pe care am \u00eenceput s-o simt constr\u00e2ng\u0103toare. Carnetul slovac \u015fi-a propus s\u0103 vorbeasc\u0103 despre Slovacia de azi, dintr-o perspectiv\u0103 care s\u0103 o suprapun\u0103 Rom\u00e2niei, eviden\u0163iindu-le deosebirile \u015fi asem\u0103n\u0103rile. Totul v\u0103zut la nivelul, poate mic, dar nelipsit apriori de relevan\u0163\u0103, al unui inginer aflat \u00een interes de serviciu la Bratislava. Situa\u0163ie care nu-i o fic\u0163iune, ci e actuala stare a autorului.<\/p>\n
Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een prezent? Care-i motivul acestei sf\u00e2\u015fieri de ecran? Este constatarea unei limite proprii. Slovacii \u015fi Slovacia nu-mi pot ocupa mintea pe\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de-a-ntregul. Nu c\u0103 ar fi ei, oamenii \u015fi \u0163ara, prea mici pentru mintea mea. \u00cen definitiv, unii au scris romane despre un c\u0103tun. De vin\u0103 e faptul c\u0103 eu, \u00een mod incon\u015ftient, nu permit numita ocupare.<\/p>\n
Drept e s\u0103 spunem c\u0103 Slovacia e mic\u0103. Dup\u0103 cum mi-a spus colegul Igor, c\u00e2nd a venit vorba de unguri: \u201cPe vremea Cehoslovaciei, st\u0103teau cumin\u0163i! Acum au prins curaj, pentru c\u0103 Slovacia-i mic\u0103!\u201d Cu toate astea, n-am citit \u015fi n-am auzit ca vreun slovac s\u0103 se refere la \u0163ara lui folosind ceva asem\u0103n\u0103tor ineptelor apelative cu care unii rom\u00e2ni \u015fi-o blagoslovesc pe-a lor: \u201cRom\u00e2ni\u00adca\u201d \u015fi \u201c\u0163\u0103ri\u015foara\u201d. E bine s\u0103 li se aminteasc\u0103 acestor rom\u00e2na\u015fi un fapt lesne de verificat: comparat\u0103 cu Slovacia, \u015fi ca suprafa\u0163\u0103, \u015fi ca popula\u0163ie, Rom\u00e2nia este un \u0163\u0103roi!<\/p>\n
Din cauza dificult\u0103\u0163ilor enun\u0163ate mai sus, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-mi alimentez carnetul nu numai cu impresii ori judec\u0103\u0163i despre Slovacia, ci cu orice-mi trece mie prin cap \u00een timp ce sunt \u00een Slovacia. Chiar \u015fi cu nevinovate reac\u0163ii la \u015ftirile care-mi vin de la Montr\u00e9al! Aceast\u0103 simpl\u0103 schimbare de program, odat\u0103 acceptat\u0103 de editor, s-ar putea s\u0103 m\u0103 scoat\u0103 din impas.<\/p>\n
Avem \u015fi noi<\/b><\/p>\n
Domnul M., inginer agronom pensionar, are 85 de ani \u015fi e scriitor la timp plin. \u00cen ultimii \u015fase ani a scos un num\u0103r dublu de c\u0103r\u0163i, unele apar\u0163in\u00e2nd aproape tuturor genurilor literare cunoscute. Conform titlurilor ori subtitlurilor lor, ele sunt volume de \u00eensemn\u0103ri, de poezie, de teatru, de anecdote, ori chiar de balade. Lipse\u015fte romanul, un gen literar av\u00e2nd re\u00ad-puta\u0163ia de a fi capabil s\u0103 absoarb\u0103 orice g\u00e2nd al auto\u00ad-rului, fie el c\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat de tema aparent\u0103 a respectivei lucr\u0103ri. \u00cens\u0103 domnul M. nu are nevoie de roman pentru asta. El e prezent cu aproape toate g\u00e2ndurile sale \u00een fiecare carte de-a lui. Ceea ce nu-i, \u00een principiu, r\u0103u.<\/p>\n
C\u00e2t timp s-a plimbat prin Bratislava, mereu \u00eenso\u0163it de Cristina, uneori \u015fi de mine, mintea domnului M. a func\u0163ionat ca o ma\u015fin\u0103rie ambulant\u0103 de detectat diferen\u0163e \u00eentre ceea ce ochii vedeau \u015fi ceea ce memoria avea \u00een stoc, din Rom\u00e2nia. Concluzia cea mai des exprimat\u0103, una care ne st\u00e2rnea z\u00e2mbete anticipative, era: \u201cA\u015fa ceva avem \u015fi noi\u201d. \u00cens\u0103, c\u00e2nd era ceva de admirat, domnul M. \u015ftia s\u0103 admire: \u201c{\u015ftia sunt mai civiliza\u0163i ca noi\u201d.<\/p>\n
Pe autostrad\u0103, \u00een Ungaria, a fost primul care a remarcat c\u0103 podurile pe sub care treceam erau de dou\u0103 feluri: unele plate \u015fi \u00eenguste, altele curbe \u015fi late. Explica\u0163ia am g\u0103sit-o eu, e drept, dar numai pentru c\u0103 am privirea mai ager\u0103. Podurile plate erau pentru traficul rutier, \u00een timp ce podurile curbe erau pentru animale \u015fi, am b\u0103nuit, utilaje agricole.<\/p>\n
Elicele eoliene de asemenea l-au interesat. Nu era obi\u015fnuit cu denumirea, a\u015fa c\u0103, de \u00eendat\u0103 ce vedea un alt p\u00e2lc, iar ne \u00eentreba: \u201cCum a\u0163i zis c\u0103 li se spune morilor \u0103stora?\u201d Ne-a devenit evident c\u0103 nu ne \u00eentreba degeaba. Voia s\u0103 fie sigur c\u0103 va men\u0163iona corect informa\u0163ia, \u00een urm\u0103toarea lui carte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd, \u00een urm\u0103 cu o lun\u0103, webzine-ul craiovean \u201cPr\u0103v\u0103lia cultural\u0103\u201d a lansat invita\u0163iile de participare la tema despre profesionalismul scriitorilor, n-am r\u0103spuns. M\u0103 vedeam at\u00e2t de evident neprofesionist \u00een meseria scrisului \u00eenc\u00e2t participarea la respectivul dosar mi s-ar fi p\u0103rut un act de vanitate. \u00cens\u0103 o fraz\u0103 peste care am dat recent m-a f\u0103cut s\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[271],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4XU","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19090"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19090"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19090\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19090"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19090"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19090"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}