Vasile era \u00eendragostit de ninsoare. Ii placea zapada si, mai ales, \u00eei placea sa priveasca fulgii albi cum se astern usor, acoperind pam\u00e2ntul cu o imaculata stralucire.
\n\tInclinatiile lui poetice m-au impresionat si m-am g\u00e2ndit sa-i ofer ocazia sa-si manifeste iubirea, \u00eentinz\u00e2ndu-i lopata ca sa scoata masina mea din zapada.
\n\tFusese anuntata o ninsoare de treizeci de centimetri, dar se confundasera unitatile de masura, pentru ca Rosinanta zacea sub un strat de zapada de treizeci de inci.
\n\tVasile nu se asteptase la at\u00e2ta ingratitudine. Venise, ca prieten, sa ma ajute cu sfaturi, iar eu voiam sa exploatez slabiciunea pe care o avea pentru mine si-l puneam sa se speteasca \u00een locul meu. Asa ca ar fi mai bine sa ma pun pe treaba, caci este nerabdator sa-mi admire experienta canadiana.
\n\tI-am raspuns ca ar fi cazul sa-si foloseasca si el experienta, acumulata \u00een timpul lui Ceausescu, care ne scotea sa dam zapada pe strazi, si sa-si mute masina pentru ca au fost puse semnele ca la noapte vor veni cu deszapezirea pe partea noastra.
\n\tPe st\u00e2lpi nu era, \u00eensa, nici un semn si degeaba spuneam eu ca au fost, caci nu crede dec\u00e2t ceea ce vede cu ochii lui. Stie ce-mi poate pielea si n-o sa-mi ofere placerea sa-l vad trudind degeaba ca un salahor.
\n\tN-am mai insistat. Am localizat masina si am atacat zapada. Vasile ma urmarea cu atentie si, spre mirarea mea, nu zicea nimic. Reusisem sa eliberez rotile si nici atunci n-a zis nimic. Si, chiar daca ar fi zis, tot nu \u00eel auzeam, din cauza zgomotului unui monstru mecanic, care venea sa curete partea carosabila a strazii.
\n\tM-am refugiat pe trotuar si l-am lasat sa treaca. Se facuse ordine. Toata zapada, pe care o aruncasem la \u00eent\u00e2mplare, era la locul ei frumos aliniata. Vasile nu-si putea stap\u00e2ni admiratia \u00een fata performantelor tehnicii. Parca fusese trasata cu echerul.
\n\tEu, insa, trebuia sa-mi scot masina, asa ca, insensibil la admiratia lui, am \u00eenfipt lopata in aliniere. Degajasem jumatate din masina cand am auzit, din nou, monstrul care se \u00eentorcea sa refaca alinierea. Atunci, am simtit imboldul de a nu mai folosi lopata ca unealta, ci ca arma si sa-i dau una-n cap individului care-l conducea. Dar era cocotat undeva sus si de-acolo ne privea cu un aer dispretuitor.
\n\tInfruntarea directa nu dadea rezultate. Trebuia sa schimb tactica. I-am cedat carosabilul si am atacat zapada dinspre trotuar. Inamicul folosea, \u00eensa, si arme secrete. O taraboanta, de sa-i dai un sut ca s-o rastorni, daca n-ar fi fost \u00een timpul serviciului, si-a facut aparitia p\u00e2r, p\u00e2r, p\u00e2r, ca sa alinieze zapada si pe trotuar.
\n\tVasile a fost convins ca se organizase un complot \u00eempotriva mea. Pentru ca, \u00een mod normal, atunci c\u00e2nd ningea, astia intrau \u00een greva. Tot Vasile a propus si un plan de lupta. Sa se duca \u00een apropierea lor si, c\u00e2nd porneau, sa-mi faca semn cu m\u00e2na. Atunci, eu sa ies \u00een mijlocul strazii si sa ma str\u00e2mb la ei, ca sa-i sperii, iar el sa le dea cu huooo si sa-i faca spargatori de greva.
\n\tI-am surprins \u00een timpul lunch-ului. Intr-o ora, am eliberat masina si, ca razbunare, am str\u00e2ns toata zapada, gramada, \u00een mijlocul strazii, iar Vasile a pus \u00een v\u00e2rf doua ramurele si a strigat: victorie!
\n\tNoi, pentru extrema urgenta, aveam un loc de parcare, pe iesirea din garajul unui bloc alaturat. Asezata \u00eentr-un anumit unghi, masina nu \u00eempiedica accesul la garaj. Acolo am dus-o pe Rosinanta p\u00e2na la normalizarea situatiei.
\n\tSpre seara, am auzit sirenele echipei de noapte de deszapezire si mi-am adus aminte ca Vasile nu-si mutase masina. Situatia lui era critica, pentru ca, daca cei din echipa de zi erau niste rai, cei de noapte erau duri. Nu puteam sa-l las singur.
\n\tL-am gasit duc\u00e2nd tratative: Nu era nici un semn de avertizare, asa ca de ce sa-si mute masina? Durii, \u00eensa, erau duri. Ei n-au venit pentru semne, ci pentru zapada si nu era treaba lor daca cineva daduse semnele jos. Asa ca, daca nu-si muta masina, ei o ridicau cu macaraua si putea sa se duca \u00een Curte sa rezolve problema semnelor. Dar ca sa-si ia masina \u00eenapoi, trebuie sa plateasca o suta douazeci de dolari.
\n\tEu ma oprisem \u00een intrarea blocului, caci puteam sa-l ajut foarte bine si de acolo. L-am \u00eentrebat unde \u00eei e masina, deoarece nu se vedea dec\u00e2t un mal de zapada ridicat de cei din echipa de zi. El stia ca este sub mal, dar nu era sigur unde, pentru ca o parcase \u00eentre alte doua masini.
\n\tI-am recomandat sa-si aminteasca exact daca masinile erau parcate una dupa alta, sau una peste alta si sa-si stabileasca planul de actiune \u00een functie de asta. Caci, dupa dimensiunea malului, am\u00e2ndoua ipoteze erau posibile.
\n\tVasile era sigur ca erau una dupa alta, dar nu stia daca ceilalti doi nu-si mutasera masinile. Asa ca s-a decis sa sape la \u00eent\u00e2mplare si o sa vada ce gaseste. Am fost si eu de acord, pentru ca, chiar daca n-o sa-si gaseasca masina, \u00een mod sigur o sa ma gaseasca pe mine, \u00een partea cealalta a malului, care o sa-l astept acolo ca sa-i fac: baaau!
\n\tApoi, mi-a venit o idee mai buna si l-am sfatuit sa se opreasca, pentru ca, av\u00e2nd \u00een vedere ca eu muncisem patru ore la masina mea, a c\u00e2te patruzeci de dolari ora, c\u00e2t c\u00e2stigau astia, asta face o suta saizeci de dolari. Asa ca, \u00eei lasa pe ei sa-si faca treaba, le da o suta douazeci de dolari si \u00een felul acesta scapa de munca si economiseste patruzeci de dolari. El, \u00eensa, tinea mortis sa scoata masina. N-a mai avut timp, caci durii au venit si, \u00een zece minute, au \u00eencarcat masina si au dus-o \u00eentr-un loc pe care i l-au comunicat confidential.
\n\tResemnat, dar z\u00e2mbind suspect, Vasile s-a apro-piat de mine si mi-a \u00eentins lopata, caci acum nu mai avea nevoie de ea si, ca bun prieten, mi-o \u00eemprumuta pentru orice eventualitate. Apoi, cu o privire machiavelica, ce m-a pus pe g\u00e2nduri, a disparut \u00eenauntru.
\n\tM-am dus sa verific \u00een ce stare se afla Rosinanta. Nu mai era. Adica era, dar nu se vedea de sub un maldar de zapada. Echipa de zi curatase iesirea din garaj si pusese peste ea toata zapada. Am facut o evaluare rapida si am \u00eenteles z\u00e2mbetul lui Vasile. Economisise, de fapt, vreo cinci sute de dolari.
\n\tN-am urlat si n-am omor\u00e2t pe nimeni pentru ca avusesem, totusi, un mare noroc. De fapt, erau doua: Unu, pentru ca Vasile nu s-a mai oferit sa ma ajute si, al doilea, pentru ca, acolo unde se afla, masina putea sa doarma, netulburata, p\u00e2na la topirea zapezilor. Nu o lua nici dracu’, desi i-o ofeream cu marinimie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vasile era \u00eendragostit de ninsoare. Ii placea zapada si, mai ales, \u00eei placea sa priveasca fulgii albi cum se astern usor, acoperind pam\u00e2ntul cu o imaculata stralucire. Inclinatiile lui poetice m-au impresionat si m-am g\u00e2ndit sa-i ofer ocazia sa-si manifeste iubirea, \u00eentinz\u00e2ndu-i lopata ca sa scoata masina mea din zapada. Fusese anuntata o ninsoare de […]<\/p>\n","protected":false},"author":43,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[56],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-3x","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/219"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/43"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=219"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/219\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=219"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=219"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=219"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}