Cititor cu epoleti
\n\tLa Craiova, \u00een mai 2004, stau cu amicul Gelu la o bere, acasa la el. \u00cen casa care, \u00een decembrie ’89, a scapat de la demolare.
\n\t\u00abE-mailul ala \u00een care \u00eemi spuneai cum traiati voi, inginerii rom\u00e2ni de la Seattle, i l-am dat si lui Prepelita. I-am zis: Na, ma, ia si citeste! Uite cum e cu munca pe contract, \u00een America. Uite cum se bucura oamenii aia c\u00e2nd sunt lasati sa munceasca zece ore pe zi. Uite cum joaca ei fotbal, dupa program. Uite c\u00e2t se asteapta pentru green card si uite pe unde \u00eesi fac ei vacantele de Craciun. De atunci ma bate mereu la cap. Ti-a mai scris Florin? Mai arata-mi si mie c\u00e2te-o scrisoare! I-am zis: Ba, nu asa des! Mai munceste si tu sa str\u00e2ngi date! Nu astepta totul pe de-a moaca!\u00bb
\n\tNu l-am \u00eent\u00e2lnit vreodata pe numitul Prepelita, dar stiu multe despre el. Aflu, acum, ca si el stie multe despre mine. <\/p>\n
***
\n\tGelu a fost, de c\u00e2nd \u00eel stiu, adica din anii de facultate, un revoltat. Un tata eminamente ne\u00eenregimentat politic, profesor de istorie la liceu, i-a sadit \u00een suflet gustul pentru \u00eenjuratura scurta, eliberatoare, orientata politic. La Bucuresti, abia se lasa bezna \u00een mansarda lui de student, \u00een plina partida de sah \u00eentre amici, ca se si auzea glasul lui Gelu, cu o urare de nereprodus la adresa conducerii de stat si de partid.
\n\tRevolta lui s-a \u00eenasprit spre sf\u00e2rsitul anilor ’80. Inginer la Craiova fiind, locuia \u00een casa parinteasca numai cu mama lui, ramasa vaduva. Casa le fusese inclusa \u00een planul de demolari, iar lor le fusese propus un apartament de bloc, \u00eentr-un cartier marginas. N-au luat \u00een calcul nici macar o secunda posibilitatea de a se muta. Periodic, erau debransati de la reteaua de curent electric si li se taia cablul telefonic. Interveneau prin cunostinte ale unor cunostinte, aflau ca deconectarile fusesera facute dintr-o inexplicabila eroare, apoi, \u00een doua-trei zile, \u00eesi vedeau restabilite lumina si tonul de telefon. Un bloc de apartamente \u00eencepuse sa se \u00eenalte la cinci metri distanta de unul din peretii casei.
\n\t\u00cen acea perioada, \u00eentr-o seara, cu autocontrolul diminuat \u00een urma consumarii c\u00e2torva beri si tarii, Gelu \u00eesi exprimase \u00een plina strada, racnit, marea neplacere de a-l sti pe Ceausescu \u00een fruntea tarii. Amintirile lui des-pre ce a urmat sunt fragmentare. Parca s-a luat la \u00eenjuraturi cu niste treca-tori, parca unul dintre ei a \u00eenceput sa-i care pumni. S-a trezit a doua zi spre pr\u00e2nz, \u00eentr-un pat de spital. Mama lui, care-i veghease trezirea, i-a completat informatiile.
\n\tFusese alertata de amicul cu care Gelu \u00eesi petrecuse seara, \u00eentr-un restaurant. Ajunsi \u00een strada, amicul \u00eel rugase staruitor sa nu mai urle \u00abJos cu Ceasca!\u00bb. Gelu, \u00een loc sa se potoleasca, \u00eencepuse sa strige dupa rarii trecatori \u00abDemolarea!\u00bb, \u00abAlo, Secu’!\u00bb si \u00abTi-ai dracu’ de sobolani!\u00bb. Amicul schimbase trotuarul. De acolo a vazut cum Gelu si doi barbati au \u00eenceput sa-si traga pumni si picioare. Aproape imediat, a vazut masina militiei, oprindu-se l\u00e2nga ei. L-a auzit pe Gelu, insult\u00e2ndu-l pe militianul care-i ceruse actele. L-a vazut bagat cu forta \u00een masina cu girofar.
\n\tMama lui Gelu avea un fin care stia pe cineva suspus, la Militie. \u00cen plina noapte, Gelu a fost mutat la Spitalul municipal, \u00een sectia baietilor veseli, si internat cu diagnosticul de schizofrenie acuta. A stat acolo doua zile si a scapat cu cazierul curat. <\/p>\n
***
\n\tGelu si Prepelita au facut liceul \u00eempreuna, dar s-au pierdut din vedere pe timpul studiilor ingineresti, facute de Prepelita la Craiova si de Gelu la Bucuresti. S-au regasit iar la Craiova, odata intrati \u00een c\u00e2mpul muncii socialiste. Prepelita este un baiat bun la suflet, care nu i-a putut ascunde amicului lui dubla sa identitate, de inginer si de baiat cu ochi albastri. Prin ’86-’87, la o bere, cu emotie \u00een glas, i-a povestit lui Gelu cum a devenit el scriitor de rapoarte informative. Felul lui de a vorbi marturisea o stare de spirit complexa. Stia ca activitatea lui secreta putea fi vazuta ca o treaba murdara, dar parea convins ca cineva trebuia s-o faca, spre binele tarii.
\n\tExista un ofiter care veghea asupra carierei lui ingineresti ca un duh bun. Ofiterul \u00eei facilitase transferul \u00eentr-un institut de proiectari. Institut \u00een care Prepelita ar fi avut dreptul sa intre, pentru ca fusese un student s\u00e2rguincios. Dar, \u00een acei ani, dreptul dadea, deseori, inexplicabile rateuri, asa ca ajutorul ofiteresc at\u00e2rnase greu \u00een balanta.
\n\tLa nunta lui cu o fosta colega de facultate, nunta petrecuta cam \u00een aceeasi perioada, acelasi ofiter, \u00eembracat \u00een civil, a venit la restaurant doar c\u00e2t sa le aduca noilor casatoriti un cadou. Un generos set de pahare de cristal. Gelu, prezent si el la nunta, nu vazuse nimic. I-a spus Prepelita, dupa, putin jenat, putin magulit.
\n\tPe ofiter \u00eel cunoscuse mult timp \u00eenainte, \u00een vremea armatei la termen redus, facuta de Prepelita \u00eentr-o unitate militara din Craiova, la arma \u00abinformatii\u00bb. Si nu nimerise \u00eent\u00e2mplator acolo. Printre familiile bine rostuite din Craiova, cele care numarau \u00een r\u00e2ndurile lor militari cu grade multe, ingineri cu functii, activisti de partid pe \u00eentreprinderi, profesori universitari, numarul mamelor care trageau sforile pentru ca fiii lor sa aiba atingere cu susnumita arma nu era de neglijat. Iar mama lui Prepelita fusese una dintre ele. Cu c\u00e2ta m\u00e2ndrie spusese ea prietenelor ei, doamne la fel de bine implantate \u00een structura de putere a Craiovei, dupa aranjarea apelor: \u00abBaiatul meu face armata la informatii!\u00bb Si cu c\u00e2ta placere primise ea semnele de invidie eman\u00e2nd de la prietenele ale caror fii nu reusisera aceeasi performanta!
\n***
\n\tLa \u00eent\u00e2lnirea noastra din mai 2004, Gelu \u00eemi aduce la zi datele despre Prepelita.
\n\t\u00abPrepelita a trait momente dure \u00een primele luni dupa Rivulutie. S-a temut ca si-ar putea vedea numele prin ziare, \u00een vreo lista de fosti informatori. Ce ma fac, Gelule? \u00cemi pl\u00e2ngea pe umar. \u00cemi spunea ca el nu a facut rau nimanui. Iar eu \u00eel cred, ca-l cunosc. E doar prost, nu-i ticalos. Doar c\u00e2nd s-au mai linistit treburile i-a venit inima la loc.\u00bb
\n\t\u00abPrin ’92, iar l-a cuprins panica. Baietii se reorganizasera si i-au solicitat din nou colaborarea. Iar Prepelita o bagase din nou pe m\u00e2neca, pentru ca n-avea loc de \u00eentors. De data asta nu-mi mai spunea nimic… ceea ce mie mi-a aprins un bec!\u00bb
\n\t\u00abIar din… ’98 sau ’99, Prepelita al meu are uniforma!\u00bb. \u00abUmbla \u00een uniforma pe strada?\u00bb \u00eentreb. \u00abN-o poarta zi de zi, dar are.\u00bb \u00abAre si birou?\u00bb zic. \u00abAre si birou, pe undeva, mai la fereala.\u00bb <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cititor cu epoleti La Craiova, \u00een mai 2004, stau cu amicul Gelu la o bere, acasa la el. \u00cen casa care, \u00een decembrie ’89, a scapat de la demolare. \u00abE-mailul ala \u00een care \u00eemi spuneai cum traiati voi, inginerii rom\u00e2ni de la Seattle, i l-am dat si lui Prepelita. I-am zis: Na, ma, ia si […]<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-49","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/257"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=257"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/257\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}