www.terranovamagazine.ca<\/a>.
\nFelicia Mihali, redactor sef<\/p>\nTribuna Noastra<\/b>
\nTribuna Noastra sau \u00abziarul lui Basile Gliga\u00bb \u00eencurca de vreo sapte ani ploile printre rom\u00e2nii din Montr\u00e9al. La un an dupa aparitie, ziarul a trecut sub tutela Federatiei Asociatiilor Rom\u00e2ne din Canada, a carei voce a devenit, ulterior. Nu e locul sau momentul sa discutam despre confuzia care se face \u00een mod voit \u00eentre FAR Canada si comunitatea rom\u00e2na din Montr\u00e9al, \u00eentre interesele uneia si interesele celeilalte, \u00eentre conceptele de \u00ablider\u00bb, \u00aborganizatie\u00bb, \u00abasociatie\u00bb, \u00abreprezentativitate\u00bb, \u00abcomunitate\u00bb etc.
\n\tC\u00e2t despre ziar, unora le place, pe altii \u00eei lasa indiferenti. \u00cen timp, dintr-un motiv sau altul, lucrurile s-au asezat \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t \u00abEu nu citesc Tribuna Noastra\u00bb sau \u00abNu-mi place Tribuna Noastra\u00bb a devenit pentru unii un titlu de noblete spirituala sau un semnal codificat al altor simpatii, de diverse culori sau nuante. Identificat p\u00e2na la absurd cu persoana presedintelui FAR Canada, acest ziar – pentru care trudeste cinstit si absolut nepartizan o m\u00e2na de oameni la fel de \u00abnormali\u00bb ca si colegii lor din celelalte redactii – propune cititorului sumare care sa reflecte doua tipuri de distanta fata de tara: cea geografica, pe care \u00eencercam s-o atenuam si s-o \u00eennobilam prin ceea ce compatriotii nostri sunt, g\u00e2ndesc si simt \u00een patria de adoptie, si cea ideologica, pe care \u00eencercam s-o facem tot mai pronuntata; emotiile si simpatiile noastre sunt de ordin uman, nu de ordin politic sau religios.
\n\tConstienti ca scriem pentru \u00aba happy few\u00bb, nu ne-am g\u00e2ndit niciodata la portretul-robot al cititorului Tribunei, pe care l-am iubit indiferent de religie, de v\u00e2rsta, de starea materiala, de ocupatie si caruia i-am oferit materiale c\u00e2nd mai piparate, c\u00e2nd mai sarate, c\u00e2nd de am\u00e2ndoua felurile, cu speranta de a-l pune… pe g\u00e2nduri.
\nLiliana Nicorescu, redactor-sef<\/p>\n
Opinii despre presa comunitara<\/b>
\nRosette Mociornita, pictorita de icoane bizantine: Incontestabil ca presa comunitara e necesara vietii romanesti din Canada; datorita ei, noii sositi simt mai putin greutatea despartirii de tara de bastina si gasesc puncte de sprijin si ocrotire pentru adaptarea in tara noua. Tot datorita ei, cei vechi, tinand in mana slova romaneasca, isi regasesc tineretea si profita cu nesat de vestile de pretutindeni.
\nCat despre implicarea presei, ea este hotaratoare cand problemele sunt majore; ea poate mobiliza opinia publica, asa cum a fost in septembrie, cu ocazia tristei vizite a lui Iliescu, sau in decembrie, cu triumful alegerii lui Basescu.<\/p>\n
Me Serban Mihai Tismanariu, avocat: Sigur ca este importanta mass-media comunitara. Ea trebuie sa serveasca interesul tuturor romanilor canadieni, sa ne faca cunoscute preocuparile, realizarile si problemele noastre. Ea trebuie sa cultive identitatea noastra nationala si unitatea membrilor comunitatii romanesti. Prin limbajul folosit, nivelul cultural si tinuta morala, mass-media imbogateste viata spirituala a romanilor din imigratie. Asteptam vesti din Romania, din Canada-Qu\u00e9bec, din comunitatea romana din Montr\u00e9al si din orice alt loc unde romanii au realizari sau interese. Critica pe care mass media o face trebuie sa fie determinata de interesul comunitar si nu de cel personal, trebuie sa fie obiectiva si educativa.<\/p>\n
Tinica Nechifor, farmacista: Rolul presei este sa informeze si sa defineasca o comunitate. Suntem canadieni de origine romana. Vrem sa ne integram, dar si sa ne afirmam promovand valorile de acasa. Presa trebuie sa ne uneasca, sa ne sprijine, sa ne reprezinte si sa modeleze comunitatea.
\nNu avem nevoie de ziare canadiene traduse in limba romana si nici de ziare romanesti pe sol qu\u00e9becois. Avem nevoie de o presa a comunitatii romane locale care trateaza cu competenta si demnitate problemele romanilor din Canada. Fara o implicare majora, permanenta si competenta, presa nu-si poate atinge scopul, iar comunitatea nu poate avea o identitate. Eu sunt pentru o presa comunitara care se implica, cu responsabilitate, in majoritatea problemelor comunitatii.<\/p>\n
Dr. Constantin Nedea: Consult cu mult interes majoritatea surselor de informare scrise si electronice, incluzandu-le pe cele din Rom\u00e2nia si din comunitatea noastra. Consider ca presa romaneasca de aici are rolul de a reflecta preocuparile comunitatii, de a facilita integrarea noilor veniti in tara de adoptie si de a promova valorile rom\u00e2nesti \u00een sanul mozaicului canadian de culturi. In plus, aceasta presa trebuie sa constituie un forum de idei, stimuland dezbaterile intra si intercomunitare.
\nEste important ca presa comunitara sa se implice activ \u00een problemele specifice comunitatii, sa stimuleze sentimentul de apartenenta si sa promoveze armonia \u00eentre rom\u00e2ni.
\nDe asemenea, tin sa-mi exprim profunda apreciere pentru toti compatriotii care iau aceasta initiativa riscanta de a crea o publicatie si de a se expune tuturor comentariilor cititorilor, mai mult sau mai putin obiective. Este un volum de munca enorm, pentru care trebuie sa le fim recunoscatori.<\/p>\n
Corneliu Montano, solist vocal: Urmaresc presa din comunitate, in limita timpului; oricum, am si prieteni care ma tin la curent cu ce se mai publica in perioadele cat sunt plecat. De altfel, eu am fost reprezentat foarte corect in mass-media romaneasca de aici – pot spune ca s-au scris multe articole frumoase despre mine, asa ca nu am decat cuvinte de multumire.
\nGasesc ca e important sa existe aceste publicatii si emisiuni, pentru ca ele practic ne ajuta sa ne unim. Eu cred ca multi dintre noi am ramas totusi cu spiritul de acasa – este mai placut sa citim in limba romana decat in limbile de aici. Apoi, despre ceea ce se intampla in comunitate nu avem nici un alt mijloc de a afla, decat prin intermediul presei romanesti. Si mi se pare important ca presa sa se implice in anumite probleme existente in comunitate, pentru ca rezolvarea diverselor probleme poate crea o mai buna unitate. Deci trebuie sa intervina, dar cu scopul final de a uni, nu de a dezbina.<\/p>\n
Modest Bursucianu, artist plastic: Dupa ce acum cativa ani obisnuiam chiar sa inregistrez emisiunile romanesti care ma interesau, acum ma multumesc sa urmaresc aproape regulat presa romaneasca de aici, folosind ca loc de \u201caprovizionare\u201d magazinele de produse alimentare in care se distribuie ziarele.
\nMa intereseaza mai mult relatarile despre evenimentele canadiene, pentru ca stirile din tara le gasesc oricum pe Internet. In schimb, imi place sa gasesc in ziarele comunitatii romanesti informatii sau\/si comentarii referitoare la viata din Canada\/Qu\u00e9bec, pentru ca asta e ceea ce ne afecteaza in primul rand. As sugera ziarelor romanesti sa se mentina in domeniul \u201cinformarii neutre\u201d, fara sa se \u201cimplice\u201d in conflictele sau diferendele din comunitate… Genul de ziar \u201cde scandal\u201d nu mi se pare potrivit pentru presa comunitara. E bine, cred eu, sa evitati, pe cat posibil, subiectele care creeaza divizarea comunitatii sau zazanie intre membrii acesteia. Noii veniti se informeaza din ziare, si ar fi pacat ca ei sa porneasca in viata canadiana cu impresii negative despre comunitatea romaneasca doar pentru ca un ziar sau altul apasa excesiv pe aceste aspecte…\u00bb<\/p>\n
Madeleine Iordanescu, profesoara de literatura: Dintotdeauna am avut sentimentul ca prin lectura si cunoastere ne apropiem cel mai sigur de civilizatie, de \u00eentelegerea \u00eentre oameni. Cum ar putea fi altfel?
\nLa Montr\u00e9al, presa comunitara, care de c\u00e2tiva ani ne ofera largi alegeri, este o forma pretioasa de manifestare, mai ales pentru cei \u00eenca neconectati la internet. Personal, semnalez ca informatia aceasta mi-a devenit indispensabila la un moment dat si momentul acesta \u00eel situez dupa 12 decembrie 2004, c\u00e2nd orice suflet de rom\u00e2n \u00eenstrainat, cred, a dorit sa stie mereu mai multe de \u201cacasa\u201c. Pentru ca fiecare am simtit ca \u00een Rom\u00e2nia se schimba ceva.
\nAgreez \u00eenca de la aparitie Pagini Rom\u00e2nesti, o publicatie care mi se pare apropiata felului meu de a g\u00e2ndi lumea – un text de opinie, care poate insufla si altora verticalitatea. Caci acesta \u00eemi pare a fi – \u00een ultima instanta – rolul jurnalismului \u00een conditiile libertatii: acela de a stimula constiinte si de a forma opinii, \u00eentr-o lume asaltata de informatie, o lume \u00een care Rom\u00e2nia abia se trezeste la libertate. Dar, simtind parca nevoia recuperarii, avanseaza cu pasi de leu flam\u00e2nd.<\/p>\n
Jurnalismul cu accent<\/b>
\nDiodora Bucur – reporter roman la The Suburban<\/p>\n
\tSa spunem, pe scurt, despre Diodora Bucur, ca a venit in Canada la 19 ani, a urmat cursuri la Colegiul Marianopolis – programul de literatura si limbi – si, dupa un semestru de Istoria artelor facut la McGill in asteptarea perioadei de admitere, a inceput facultatea de jurnalism la Concordia. A terminat-o in 2001, cand a fost angajata ca reporter la ziarul la care se afla si in prezent, The Suburban. A luat cateva premii importante de jurnalism si este presedinta CAJ (The Canadian Association of Journalists). Face ce a visat dintotdeauna sa faca: lupta pentru drepturile altora si isi doreste sa ajunga intr-o zi in diverse zone de conflict de pe glob, ca trimis al unei agentii internationale de presa. Pentru Diodora Bucur, viata inseamna jurnalism.<\/p>\n
Limba noastra-i numai una
\n\tDaca luam in calcul povestea Diodorei Bucur, afirmatia de mai sus nu prea se verifica. Pentru ca, da, ziarista vorbeste perfect romaneste (e doar din familie de romani sibieni), insa scrie cu mai mare usurinta in engleza. \u00abMi-ar placea sa pot scrie si in alte limbi. In romana, am publicat vreo doua articole in Tribuna Noastra, prin 1999, insa dupa aceea am renuntat. As fi vrut sa scriu si in franceza – asta mi-ar oferi multe posibilitati aici, in Montr\u00e9al – insa iarasi am constatat ca nu reusesc sa ma exprim la fel de bine ca \u00een engleza.\u00bb Ce are limba engleza in plus? \u00abE atat de concreta incat te obliga sa fii foarte organizat\u00bb. Asta ii permite obiectivitatea pe care Diodora Bucur o considera esentiala in jurnalism. Din aceasta perspectiva, presa din Romania o uimeste prin omniprezenta \u00abopiniei personale\u00bb.
\n\t\u00abLegatura\u00bb Diodorei cu limba engleza a inceput mult inainte de sosirea ei pe pamant canadian. Cand avea 11 ani, a participat la o tabara internationala in Anglia si aceasta experienta a decis-o sa urmeze mai tarziu sectia de limbi straine a Liceului Pedagogic din Sibiu. La Montr\u00e9al, primul text pe care l-a trimis la The Gazette, in 1996, (o scrisoare despre Copsa Mica) i-a fost publicat, fapt care i-a dat incredere in propriile forte. Colaborarea la The Suburban (nume sub care sunt reunite trei ziare diferite, ce apar saptamanal, intr-un tiraj de 150.000 de exemplare – ceea ce face din The Suburban cel mai mare ziar de cartier) a inceput inca din facultate, iar in 2001, imediat dupa absolvire, Diodora a fost angajata. Ea se considera norocoasa nu doar pentru ca a reusit sa isi faca atat de repede loc in presa din Montr\u00e9al, ci si pentru ca a gasit, in redactorul-sef al hebdomadarului, Jim Duff, un model, un indrumator si un sprijin. <\/p>\n
\u00abThe woman with the accent\u00bb
\n\tCe trebuie sa faca un jurnalist imigrant care vrea sa se integreze in mass-media montrealeza? \u00abSa nu se lase descurajat pentru ca sunt destui oameni care vor sa te faca sa te simti rau. Sa iti arate ca esti diferit de ceilalti, oricat efort ai depune tu ca sa te faci acceptat\u00bb. Diodora vorbeste din proprie experienta: \u00abCand cineva iti spune ca esti \u2019\u2019the woman with the accent\u2019\u2019, nu iti cade prea bine. De asta trebuie sa ai curaj, sa fii chiar agresiv.\u00bb Nu e o meserie confortabila. \u00abSe zice ca ziaristii se folosesc de oameni, insa si oamenii se folosesc de ziaristi, ca sa isi rezolve problemele.\u00bb Cand faci anchete, te confrunti cu tot felul de aspecte. Trebuie sa cunosti foarte bine legile, fiindca altfel risti sa fii dat in judecata. Sa fii, intotdeauna, la zi cu informatiile. Sa cunosti istoria locului, structura municipala, partidele politice\u2026
\n\tInsa problema principala, pentru un ziarist imigrant, ramane limba. Cand a inceput sa scrie la The Suburban, Diodora stapanea foarte bine gramatica, insa se exprima \u00abca din carte\u00bb. \u00abTrebuie sa inveti limba vorbita, daca nu vrei ca textele tale sa sune artificial\u00bb, i s-a spus, iar Diodora a urmat sfaturile redactorului-sef: a consacrat cateva ore pe zi emisiunilor de la radio, de la televizor si lecturilor din ziare. \u00abAveam chiar un carnet in care imi notam expresiile uzuale. Priveam cum este relatata povestea unui incendiu – sa zicem – si scriam toate sintagmele pe care le citeam sau le auzeam legate de acest subiect.\u00bb <\/p>\n
Anul si premiul
\n\tCa reporter, Diodora Bucur \u00abacopera\u00bb subiecte legate de imigratie, de drepturile femeilor, copiilor, pensionarilor, de mediul inconjurator si sanatate, precum si cazurile de frauda si coruptie. O pasioneaza mai ales jurnalismul de ancheta, iar premiile obtinute pana acum arata ca isi face foarte bine meseria. In 2002, a obtinut premiul intai din partea SNA (Suburban Newspapers of America) pentru o ancheta legata de cazul unui supravietuitor al Holocaustului. Un an mai tarziu, Diodora primea un alt premiu SNA, precum si un premiu din partea Canadian Federation of Humane Societies pentru o serie de articole privind protectia animalelor. Unul dintre articolele publicate in 2004, Terrorism in St. Laurent, la care a lucrat impreuna cu colegul ei Joel Goldenberg, i-a adus din nou premiul intai al SNA. Insa cea mai mare multumire i-a prilejuit-o faptul ca realizarile ei au justificat, in ochii parintilor, hotararea de a emigra, luata in urma cu un deceniu.<\/p>\n
Romani la ziar
\n\tCand cu inaugurarea Pietei Romaniei din Montr\u00e9al, Diodora Bucur a fost unul dintre ziaristii care s-au ocupat de subiect. Nu a pus insa accentul pe evenimentele care au infierbantat presa romaneasca. A stat de vorba cu Ion Iliescu despre politica internationala si doar la sfarsitul articolului a adaugat o fraza despre demonstratia care a avut loc. De ce? Pentru ca sunt probleme ale comunitatii destul de greu de explicat pentru cei care nu au habar de istoria si viata politica a Romaniei.
\n\tSa mai spunem ca ziarista se bucura de fiecare data cand are ocazia sa stea de vorba cu cineva din comunitatea noastra. De altfel, Diodora se numara printre cititorii ziarului Pagini Romanesti. Ii place ca gaseste aici o sinteza asupra a ce mai e nou prin tara, precum si o multime de informatii legate de comunitatea romaneasca din Montr\u00e9al.
\nSimona Plopeanu<\/p>\n
De la rock la ancheta<\/b>
\nAlex Dobrota – gazetarul de la Gazette<\/p>\n
\tCei care citesc The Gazette au ocazia sa descopere ca printre semnatarii de articole se numara si un roman. Alex Dobrota nu are decat 23 de ani, este student in jurnalism la Concordia si se afla – deocamdata – la al doilea stagiu al sau la prestigiosul cotidian anglofon din Montr\u00e9al. Dupa studii colegiale in domeniul \u00abstiintelor pure\u00bb si o \u00abratacire\u00bb de doi ani in lumea muzicii rock, tanarul a optat pentru o profesie care se potriveste inclinatiei sale spre scris. De aceasta data este motivat sa continue, nu doar pentru ca ii place foarte tare ceea ce face, dar si pentru ca textele ii sunt apreciate – asa cum o demonstreaza colaborarea sa la The Gazette.<\/p>\n
Textierul rebel
\n\tAlex Dobrota avea doar 9 ani cand in Romania \u00aba cazut\u00bb comunismul, insa tot isi mai aminteste cate ceva din perioada de dinainte. Bunaoara, tine minte ca singurul ziar pe care il vedea peste tot era Scanteia si ca bunicul se ascundea in camera cea mai indepartata de strada, inchidea ferestrele si tragea storurile ca sa asculte postul de radio Europa Libera. In ce-l priveste, Alex era fascinat de felul in care – la televizor – oamenii bateau din palme la unison. Pe vremea aceea insa, mass-media nu il interesa catusi de putin.
\n\tNu l-a interesat nici cativa ani mai tarziu cand, stabilit cu familia la Montr\u00e9al, a terminat studiile in \u00abstiinte pure\u00bb la C\u00e9gep Marianopolis si a constatat ca mai mult l-ar atrage o cariera artistica. S-a apucat sa compuna melodii rock si sa cante cu alti doi prieteni prin diverse baruri. \u00abNu prea aveam succes – isi aminteste el amuzat – veneau sa ne asculte numai cativa prieteni. Dar am descoperit ca voiam sa comunic de fapt o anumita realitate. Multe din cantecele mele povesteau ceva, aveau un fir epic.\u00bb Odata incheiata faza de \u00abrebeliune\u00bb – spre usurarea parintilor – tanarul se hotaraste sa se indrepte spre o facultate unde sa poata valorifica placerea sa de a compune texte.<\/p>\n
Condei pe mai multe limbi
\n\tAlex Dobrota considera ca decizia parintilor de a emigra la Montr\u00e9al in 1992 i-a dat sansa de a-si face studiile in doua limbi de circulatie universala, ceea ce ii ofera astazi alte perspective. A pastrat romana ca limba \u00abde familie\u00bb si se straduieste sa nu o amestece prea tare cu engleza, pentru a nu da prilej rudelor din tara sa il ia peste picior.
\n\tCat despre engleza, e o limba pe care a inceput sa o invete din copilarie, astfel ca i-a fost destul de usor sa intre in ritm, odata sosit in metropola quebecheza. \u00abSigur ca la inceput ma simteam nesigur, erau subtilitati care imi scapau. Insa asta nu m-a descurajat, dimpotriva: incercam tot timpul sa inteleg orice cuvant sau expresie noua, chiar si termenii de jargon\u00bb. La facultatea de jurnalism de la Concordia, unde Alex si-a inceput studiile in primavara lui 2003, erau de altfel destui colegi care nu vorbeau foarte bine limba, fiind veniti din diverse tari prin programele de \u00abschimb\u00bb universitar. <\/p>\n
Mesajul The Gazette
\n\t\u00abEste inca un mister pentru mine felul in care responsabilul cu stirile locale de la The Gazette m-a descoperit. Cert e ca, in noiembrie anul trecut, am primit un e-mail in care mi se spunea ca au nevoie de mine ca sa inlocuiesc pe cineva pentru doua luni. Banuiesc ca am avut referinte de la facultate; de fapt, banuiesc ca m-a recomandat profesoara mea, Linda Kay, cu care m-am inteles foarte bine si pe care o consider drept un model de jurnalist si de profesor. Ea mi-a trezit gustul pentru reportajul de investigatie si m-a facut constient de responsabilitatea acestei meserii\u00bb.
\n\tCel mai greu i-a fost sa se adapteze la \u00abdeadlines\u00bb. Avea opt ore in fiecare zi ca sa faca cercetarea, sa descopere persoanele-sursa, sa stabileasca interviurile, sa le realizeze si sa scrie textul. Trebuia sa ii ramana timp si sefului de pupitru sa verifice articolul, inainte de a merge la tipar. Stimulanta este insa libertatea de miscare: \u00abEu nu am avut niciodata ocazia sa mi se spuna ca nu pot scrie despre vreun subiect si nu cred ca i se intampla nimanui. Dimpotriva, sunt incurajat sa vin cu idei pentru articole\u00bb. Cu accentul pus pe informatie, The Gazette i-a impus cu adevarat standardul unui jurnalism profesionist. Dupa prima perioada de colaborare, Alex Dobrota a fost solicitat pentru alte doua luni in primavara si va continua in vara cu un nou stagiu, ceea ce este mai mult decat promitator pentru viitoarea sa cariera. <\/p>\n
Jurnalismul cu impact
\n\t\u00abChiar dupa ziua impotriva violentei in familie, s-a intamplat ca un barbat si-a ucis prietena si apoi s-a sinucis. Cei de la ziar m-au trimis pe mine sa aflu date despre acest subiect si eu am facut o mica descoperire: un vecin incercase sa o salveze pe femeie la un moment dat. Am stat patru ore sa-l astept in fata usii, a urmat munca de lamurire, dar pana la urma am reusit sa-l conving ca marturia lui e importanta\u00bb. Jurnalismul de ancheta il atrage pentru ca poate face o diferenta, poate schimba ceva: \u00abAlta data am scris despre aproximativ 20 de familii de emigranti care au pierdut tot ce aveau intr-un incendiu si au ramas pe drumuri. Am avut a doua zi cel putin zece mesaje de la oameni care citisera articolul si voiau sa dea o mana de ajutor.\u00bb Mare impact au avut si articolele sale despre cei fara adapost, ocazie cu care s-a apropiat si de lumea vanzatorilor si consumatorilor de droguri.
\n\tCeea ce tanarul jurnalist apreciaza foarte mult la meseria sa este deschiderea pe care orice subiect o are spre alte subiecte, prin diversitatea unghiurilor de abordare. Fiindca proiecteaza o cariera in \u00abjurnalism international\u00bb, el se considera inca o data norocos ca traieste la Montr\u00e9al, locul unde sunt atat de multe comunitati incat aproape toate stirile internationale pot fi redate \u00abprin prisma locala\u00bb.
\nSimona Plopeanu<\/p>\n
\u00abMon c\u00f4t\u00e9 roumain\u00bb<\/b>
\nCatherine Pogonat – o jurnalista \u00een plina ascensiune
\n\tDe fiecare data cand se prezinta, Catherine Pogonat are grija sa atraga atentia ca t-ul de la sfarsitul numelui sau se pronunta. Un nume romanesc care apare din ce in ce mai des in ziare si pe micile ecrane, un nume familiar pentru cei care obisnuiesc sa asculte emisiuni muzicale pe postul national de radio. Un nume cunoscut si pentru romanii care urmareau, cu ceva timp in urma, filmele in care juca actrita Margareta Pogonat – verisoara cu tatal lui Catherine. Grigore Pogonat a fost si el actor la Teatrul National din Bucuresti pana in anii \u201870 cand, profitand de un turneu in Europa, a hotarat sa nu se mai intoarca in tara. S-a stabilit la Moncton, devenind profesor de teatru la Universitatea de acolo si primele amintiri ale lui Catherine sunt despre piesele pe care tatal ei le punea in scena cu studentii si de la care era nelipsita.<\/p>\n
\tA fost odata, intr-un oras canadian, o fetita ce primea, in fiecare primavara, de la matusa ei aflata pe meleaguri indepartate, un martisor. Un \u00abporte-bonheur\u00bb pe care-l astepta mereu cu emotie, pentru a-l depune apoi cu grija intr-o caseta decorata cu motive specifice acelorasi meleaguri indepartate. Copilaria ei – spune Catherine – a stat sub semnul acestei duble apartenente. Pe de o parte era lumea in care traia zi de zi, deloc deosebita de a altor copii, pe de alta parte erau acele mici cadouri misterioase si limba necunoscuta in care tatal ei vorbea uneori la telefon. \u00abSimteam ca tata era diferit de ceilalti, dar nu-mi dadeam seama in ce fel. O vreme m-am gandit ca asa e el, mai excentric. Abia cand, mai tarziu, am mers in Romania, am gasit explicatia pentru multe lucruri legate de felul lui de a fi.\u00bb
\n\tDe fapt, prima ei vizita in Romania a fost in 1979, pe cand avea trei ani: \u00abSe anulase legea care il facea pe tata pasibil de inchisoare pentru ca fugise din tara.\u00bb Catherine a simtit insa ca erau urmariti si ca parintii au fost, pe tot parcursul vizitei, ingrijorati.<\/p>\n
Moncton – un inceput
\n\tFamilia s-a mutat apoi la Montr\u00e9al si, in anii de scoala, Catherine visa sa devina actrita, cantareata, scriitoare, dansatoare\u2026 \u00abOptiunile mele nu erau chiar fara nici o legatura. Mereu am stiut ca voi face o meserie care va avea o parte de creatie. Mai tarziu am descoperit si ca nu sunt facuta pentru o meserie \u201csolitara\u201c, ca trebuie sa ma adresez cuiva, sa am un public cu care sa vin in contact\u00bb. Asa se face ca, dupa un an si mai bine de studii in domeniul literaturii la UQAM, Catherine Pogonat se hotaraste pentru un \u00abbac\u00bb in jurnalism. La Universitatea din Moncton, unde isi face studiile, lucreaza la postul de radio studentesc si este, intr-o zi, remarcata de cei care realizau emisiunea Bande\u00e0part la filiala locala a statiei nationale de radio. Si astfel se trezeste Catherine, la nici 21 de ani, cu responsabilitatea de a anima o emisiune de muzica la Radio-Canada, lucrand apoi si pentru emisiunea omonima difuzata la televizor.
\n\tNu-i vorba, pentru ea muzica a fost dintotdeauna o pasiune, insa asta nu e de ajuns atunci cand te ocupi de acest domeniu ca jurnalist. \u00abAm fost obligata sa muncesc, sa ma perfectionez, sa devin o profesionista. Unele lucruri nu s-au schimbat in timp: si astazi imi place sa fac lucrurile \u00een felul meu, sa lucrez cu o echipa mica si sa dispun de multa libertate.\u00bb Catherine considera ca perioada ei \u00abliterara\u00bb a ajutat-o \u00een abordarea jurnalismului cultural: \u00abun ziarist povesteste diverse istorii, defineste personaje, transmite emotii\u00bb. De altfel, nu s-a despartit cu totul nici de creatia literara: scrie poezii si a publicat deja o nuvela.<\/p>\n
Ascensiune rapida
\n\tLa incheierea studiilor, tanara decide sa se \u00eentoarca la Montr\u00e9al si, dupa cateva luni petrecute la statia de radio comunitar CIBL, revine la Bande\u00e0part, emisiune care \u00abse muta\u00bb si ea \u00een metropola quebecheza. O cotitura in cariera lui Catherine a fost decizia luata in toamna anului trecut de a se implica in realizarea unei alte emisiuni muzicale la Radio-Canada, la nou-infiintatul canal Espace musique. Catherine cultiva ceea ce se numeste \u00abmusique en marge\u00bb (stiluri muzicale diferite de tradita baladei si a cantecului francez) si este mandra sa fie considerata \u00abla porte-parole d’une certaine diversit\u00e9 culturelle\u00bb, dupa cum reiese si din articolul-portret publicat in Voir.
\n\tSi cum, in lumea media, un proiect nu vine niciodata singur, Catherine lucreaza ca reporter pentru emisiunea radio Porte ouverte si tot ea este prezentatoarea emisiunii Silence, on court! la ARTV. Sa precizam ca jurnalista de 28 de ani a fost nominalizata la Premiile G\u00e9meaux in 2002 si ca este din ce \u00een ce mai des invitata sa prezinte diverse evenimente din lumea culturala quebecheza, \u00een cadrul unor emisiuni speciale (cea mai recenta: Seara Premiilor Jutra – editia 2005).<\/p>\n
Paradoxul romanilor
\n\t\u00cen vara lui 1998, Catherine Pogonat descindea la Bucuresti, dornica sa-si cunoasca mai bine familia si radacinile. \u00abM-am recunoscut acolo\u00bb, marturiseste ea, adaugand ca s-a simtit din prima clipa ca acasa. \u00abE vorba de un sentiment de apartenenta, mi-am descoperit trasaturi romanesti\u00bb.
\n\tCe a atras-o mai intai? \u00abAspectul latino\u00bb al temperamentului oamenilor: exube-ranta, spiritul de sarbatoare, umorul, placerea de a rade si de a vorbi. Cel mai mult insa indrageste asocierea trasaturilor de mai sus cu melancolia, ceea ce face ca romanii sa ramana, in ochii ei, \u201cun popor paradoxal\u201d. Cert e ca in anul urmator a revenit pentru doua luni, profitand de aceasta vacanta pentru a vizita cat mai multe locuri: Bucuresti, Cluj, Brasov, Sinaia, Bran, Vama Veche. \u00abE greu de luptat cu ospitalitatea romaneasca\u00bb rade ea amintindu-si cum, de cate ori zicea ca s-a saturat, gazda ii mai punea cate un polonic in farfurie. <\/p>\n
Din lumea lui David Lynch
\n\tPovestile \u00abromanesti\u00bb ale lui Catherine sunt pline de savoare. De la obisnuinta de a hoinari seara pe strazi – spre spaima indreptatita a matusii – i se trag tot felul de intamplari. Catherine isi aminteste de retragerile strategice din fata cainilor vagabonzi si cearta cu un politist agresiv, de strazile fara felinare si de copacul plin de lilieci – imagini care-i dadeau impresia de \u00abfilm de David Lynch\u00bb. N-o uita nici pe \u00abbunica\u00bb ei de calatorie, o batranica de treaba care, vazand-o atat de necunoscatoare intr-ale \u00abmafiei\u00bb din trenuri, nu a lasat pe nimeni sa intre in compartimentul lor, tot drumul de la Cluj la Bucuresti.
\n \tCatherine e foarte mandra de prietenii ei romani, printre care se numara si cativa ziaristi. In studentie, a realizat un reportaj despre libertatea presei in Romania, cu ocazia calatoriei in tara. Prin intermediul unei prietene a tatalui, a cunoscut atunci oameni care au ajutat-o sa obtina toate informatiile si contactele de care avea nevoie. Cu unii dintre ei s-a imprietenit numaidecat si tine si acum legatura (de dragul lor, a inceput chiar sa invete limba romana!). De altfel, pe Catherine Pogonat se poate sa o intalnim intr-una din verile viitoare pe strazile Bucurestiului.
\nSimona Plopeanu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Romanii care au aterizat ieri la Montr\u00e9al (si se pare ca au fost cativa) au venit cu gandul sa se integreze cat mai repede in noua tara si sa uite cat mai curand de cea veche. In urmatoarele saptamani, isi vor da seama ca lucrurile nu stau chiar asa – nici intrarea in noul sistem […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[56],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-4a","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/258"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=258"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/258\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=258"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=258"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=258"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}