Dup\u0103 1989, a venit \u00een \u0163ar\u0103. \u00cei era foarte dor. A \u00eencercat s\u0103 ajute cum s-a priceput mai bine, a venit cu dou\u0103 tiruri \u00eenc\u0103rcate cu medicamente, banane, portocale pe care le-a dus la Ia\u015fi, ora\u015ful lui natal, oferindu-le oamenilor. S-a \u00eentors \u00een Germania, dar vizitele \u00een Rom\u00e2nia au \u00eenceput s\u0103 fie tot mai dese, iar \u00een 2000 a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 se stabileasc\u0103 din nou \u00een \u0163ara lui.<\/p>\n
“Pe 1 iunie 1977 am plecat \u00een Germania, ascun\u015fi \u00een boxe. Imediat cum am ajuns acolo am avut senza\u0163ia c\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o \u00eenchisoare spiritual\u0103. Nu aveam contact, \u015fi nem\u0163ii sunt \u00eenchi\u015fi, (…) erau suspicio\u015fi \u00een ceea ce ne privea, noi venind din Rom\u00e2nia, o \u0163ar\u0103 comunist\u0103. Sigur c\u0103 au venit mul\u0163i, de la Stern, de la Bild Zeitung, ca s\u0103 le povestim cum e \u00een Rom\u00e2nia. Dar niciunul dintre noi nu a dat curs acestei provoc\u0103ri. Dimpotriv\u0103, am vorbit \u00eentotdeauna frumos despre Rom\u00e2nia, iar pe mine dorul de \u0163ar\u0103 m-a rupt. Poate c\u0103 \u015fi de aceea acum tr\u0103iesc \u00een Rom\u00e2nia. Am mai spus, 45 de secunde fericite din via\u0163a mea sunt c\u00e2nd m\u0103 trezesc diminea\u0163a \u015fi v\u0103d c\u0103 sunt \u00een Rom\u00e2nia \u015fi m\u0103 bucur de via\u0163a pe care o duc \u00een continuare. ‘M\u0103n\u00e2nc\u0103 hrana din locul \u00een care te-ai n\u0103scut ca s\u0103-\u0163i fie bine’, cum se zice. A\u015fa \u015fi mie, aerul \u015fi toat\u0103 atmosfera asta \u00eemi fac bine \u015fi-mi deschid ni\u015fte canale de crea\u0163ie extraordinare. \u00cen plus, sunt mul\u0163umit suflete\u015fte”, declara Ovidiu Lipan \u0162\u0103nd\u0103ric\u0103 pentru Agerpres<\/a>, \u00eentr-un interviu, \u00een 2017.<\/p>\n Amintirile lui \u0162\u0103nd\u0103ric\u0103 despre Ia\u015fi \u015fi copil\u0103ria petrecut\u0103 acolo sunt frumoase \u015fi c\u00e2nd poveste\u015fte, chipul i se lumineaz\u0103 \u00een z\u00e2mbet. A \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 mearg\u0103 \u0163in\u00e2ndu-se de tobele bunicului, care erau \u00een cas\u0103.<\/p>\n “Bunicul, chiar \u015fi mama, au c\u00e2ntat. Bine, mama c\u00e2nta neprofesionist, dar era la ansamblul Operei. Bunicul \u015fi bunica au fost refugia\u0163i, au venit \u00een Rom\u00e2nia din Basarabia. Erau ni\u015fte oameni senza\u0163ionali. Pe bunica am considerat-o o sf\u00e2nt\u0103, pentru c\u0103 ea sp\u0103la p\u0103catele c\u00e2torva genera\u0163ii, cred. Am avut \u015fansa s\u0103 m\u0103 nasc la Ia\u015fi, \u00eentr-o familie deosebit\u0103. Mama mea era o femeie frumoas\u0103, brunet\u0103 cu ochi verzi, plin\u0103 de via\u0163\u0103, foarte volubil\u0103, un om special. Iar tat\u0103l meu se trage dintr-o familie de austrieci, Lipan, care avea r\u0103d\u0103cini de graf. Era casa deschis\u0103 la noi \u015fi \u00eentotdeauna era m\u00e2ncare pe mas\u0103 pentru oricine intra, oamenii erau pu\u015fi la mas\u0103 de bunica, cu polonicul la spate le spunea ”hai, mai ia”. Acolo aveam foarte mul\u0163i prieteni muzican\u0163i”, \u00ee\u015fi amintea artistul.<\/p>\n C\u00e2nd casa era plin\u0103 de musafiri, Ovidiu c\u00e2nta. Nu la tobe, ci la acordeonul pe care i-l cump\u0103raser\u0103 bunicii. “Mi-au cump\u0103rat un acordeon cu 8 ba\u015fi, mai micu\u0163 prima dat\u0103, dup\u0103 care am evoluat \u015fi mi-au cump\u0103rat un acordeon cu 32 de ba\u015fi, la care am \u00eenv\u0103\u0163 acorduri minore. C\u00e2ntam ‘Valurile Dun\u0103rii’ \u015fi muzic\u0103 popular\u0103, pe terasa casei, dar foarte tare, s\u0103 m\u0103 aud\u0103 lumea care trecea pe strad\u0103”.<\/p>\n Apoi, av\u00e2nd tobele \u00een cas\u0103, a fost firesc s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 c\u00e2nte la ele. Pe la 13 ani \u015ftia tot repertoriul Beatles, Rolling Stones. Apoi a \u00eenceput s\u0103 repete cu Ro\u015fu \u015fi Negru \u015fi dup\u0103 un an, s\u0103 c\u00e2nte cu ei, devenind membru al trupei.<\/p>\n “La 13 ani deja repetam cu Ro\u015fu \u015fi Negru \u015fi am intrat \u00een trup\u0103 pe la 14-15 ani. Nancy Brandes, care pentru mine este ‘vinovatul f\u0103r\u0103 vin\u0103’, m-a propulsat \u00een lumea muzicii. A fost, de fapt, viteza 1, care e foarte important\u0103. Dup\u0103 aceea, cum se spune, Dumnezeu \u00ee\u0163i d\u0103, dar nu-\u0163i pune \u00een traist\u0103. Cu Ro\u015fu \u015fi Negru am fost din 1968-1969 p\u00e2n\u0103 \u00een 1973. Nancy a plecat \u00een Israel, am r\u0103mas cu Liviu Tudan \u015fi am mai f\u0103cut o perioad\u0103 de concerte. Ulterior, mi-am f\u0103cut o forma\u0163ie, iar apoi am \u00eenceput s\u0103 colaborez cu Phoenix \u015fi am realizat acel dublu album ‘Cantafabule’, care a r\u0103mas \u00een istoria muzicii rom\u00e2ne\u015fti. \u00cen 1975 l-am imprimat. \u00cen toat\u0103 perioada p\u00e2n\u0103 la imprim\u0103ri d\u0103deam concerte, dup\u0103 aceea am \u00eenceput s\u0103 avem concerte pe stadioane”, povestea \u0162\u0103nd\u0103ric\u0103.<\/p>\n Revenit definitiv \u00een \u0163ar\u0103, a \u00eenceput s\u0103 colaboreze cu mul\u0163i muzicieni \u015fi s\u0103 creeze spectacole de mare anvergur\u0103, pentru care a compus muzica \u015fi le-a pus \u00een scen\u0103.<\/p>\n “La concertul ‘Balkan Explosion’ de la Sala Palatului am avut aproximativ 30 de muzicieni. Acela\u015fi concert l-am \u0163inut \u015fi \u00een ber\u0103ria din Her\u0103str\u0103u, dar mai restr\u00e2ns, sub alt\u0103 form\u0103, cu Rona Hartner \u015fi Stelu Enache. Acolo a fost \u015fi b\u0103iatul meu, Alexander, care a venit din Germania, am avut un oud-ist din Cairo, percu\u0163ioni\u015fti din Rwanda, din Bolivia, cu violoncele. A fost un concert care a durat trei ore \u015fi ceva, foarte complex. \u015ei c\u00e2nd s-a terminat eu tot mai aveam chef s\u0103 c\u00e2nt, le-am spus celor din sal\u0103 ‘dac\u0103 vre\u0163i, pleca\u0163i acas\u0103, dar noi mai st\u0103m s\u0103 c\u00e2nt\u0103m”’.<\/p>\n