Revenit la Bucure\u015fti \u00een 1881, devine avocat \u00een Baroul de Ilfov \u015fi \u00eencepe o str\u0103lucit\u0103 carier\u0103, devenind faimos pentru talentul s\u0103u oratoric (a fost supranumit ”T\u0103ki\u0163\u0103 – gur\u0103 de aur”).<\/p>\n
Om politic \u015fi orator de mare talent, excel\u00e2nd \u00eendeosebi \u00een domeniul politicii externe, a fost un militant pentru cauza na\u0163ional\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. El s-a situat definitiv \u00eentre \u00eenf\u0103ptuitorii Rom\u00e2niei Mari, prin ideile exprimate \u00een neasemuite \u015fi unice discursuri \u00een Parlament sau la \u00eentrunirile politice, \u00een articole de pres\u0103, prin ac\u0163iunile sale \u00eentreprinse \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi peste hotare \u00een scopul realiz\u0103rii idealului na\u0163ional, se arat\u0103 \u00een volumul ”Take Ionescu” de Anastasie Iordache (edi\u0163ia a II-a rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, Editura Universal Dalsi, 2008).<\/p>\n
Colaboreaz\u0103 la ziarul ”Rom\u00e2nul” al lui C.A. Rosetti, este remarcat de Ion C. Br\u0103tianu, \u015fi, \u00een 1884, devine deputat al Partidului Na\u0163ional Liberal. P\u0103r\u0103se\u015fte \u00een scurt timp Partidul Na\u0163ional Liberal \u015fi la alegerile din 1888 candideaz\u0103 ca independent, ob\u0163in\u00e2nd un loc la colegiul II Craiova. \u00cen 1891 Take Ionescu devine membru al ”Ligii pentru unitatea cultural\u0103 a tuturor rom\u00e2nilor”.<\/p>\n
\u00cen 1891 a intrat \u00een Partidul Conservator. A fost ministru al Cultelor \u015fi Instruc\u0163iunii Publice (\u00eentre 27 noiembrie 1891-3 octombrie 1895 \u015fi 11 aprilie 1899- 9 ianuarie 1900), precum \u015fi ministru al Finan\u0163elor (\u00eentre 9 ianuarie-7 iulie 1900 \u015fi 22 decembrie 1904-12 martie 1907). \u00cen 1908 Take Ionescu p\u0103r\u0103se\u015fte Partidul Conservator. La 3\/16 februarie 1908 se constituie Partidul Conservator-Democrat, al c\u0103rui \u015fef devine Take Ionescu. A fost ministru de Interne \u00een guvernul condus de Titu Maiorescu (14 octombrie 1912-31 decembrie 1913)<\/p>\n
Adept al politicii de neutralitate la \u00eenceputul Primului R\u0103zboi Mondial, Take Ionescu se va num\u0103ra, \u00een anii neutralit\u0103\u0163ii Rom\u00e2niei (1914-1916), printre cei mai activi partizani ai intr\u0103rii \u00een ac\u0163iune de partea Antantei, fiind, al\u0103turi de N. Filipescu, ini\u0163iator al ”Ac\u0163iunii Na\u0163ionale” \u015fi al ”Federa\u0163iei Unioniste”, se arat\u0103 \u00een volumul ”Guverne \u015fi guvernan\u0163i (1916-1938)”, autori Ion Mamina \u015fi Ioan Scurtu (SILEX, Cas\u0103 de Editur\u0103, Pres\u0103 \u015fi Impresariat, Bucure\u015fti, 1996). \u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 Take Ionescu roste\u015fte numeroase discursuri, acord\u0103 interviuri \u015fi public\u0103 articole \u00een pres\u0103, av\u00e2nd astfel un rol important \u00een propagarea ideii unit\u0103\u0163ii na\u0163ionale.<\/p>\n
La 11\/24 decembrie 1916, \u00een urma \u00eenfr\u00e2ngerilor militare din toamna anului 1916, s-a format la Ia\u015fi un guvern de concentrare na\u0163ional\u0103 Ion I.C. Br\u0103tianu-Take Ionescu (Take Ionescu a fost, \u00eencep\u00e2nd din 10 iulie 1917, vicepre\u015fedintele Consiliului de Mini\u015ftri), care avea s\u0103 demisioneze la 26 ianuarie\/8 februarie 1918, deoarece considera inacceptabil\u0103 \u00eencheierea unei p\u0103ci separate.<\/p>\n
\u00cen iunie 1918 Take Ionescu pleac\u0103 la Paris, \u00eenso\u0163it de cca 200 de prieteni \u015fi cunoscu\u0163i oameni politici. La 24 august\/6 septembrie 1918 a fost creat la Paris Consiliul Na\u0163ional Rom\u00e2n Provizoriu, care, la 20 septembrie\/3 octombrie 1918, a proclamat formarea Consiliului Na\u0163ional al Unit\u0103\u0163ii Rom\u00e2ne, organ reprezentativ al poporului rom\u00e2n, al c\u0103rui pre\u015fedinte era Take Ionescu. Consiliul a fost recunoscut \u00een toamna anului 1918 de guvernele Fran\u0163ei, SUA, Marii Britanii \u015fi Italiei drept exponent al intereselor poporului rom\u00e2n (”Istoria Rom\u00e2niei \u00een date”, Ed. Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 2003). \u00cen iulie 1918 Take Ionescu a avut \u00eentrevederi cu G. Clemenceau, prim-ministru al Fran\u0163ei, cu al\u0163i oameni politici francezi precum Aristide Briand \u015fi Paul Deschanel. \u00cen lunile septembrie, octombrie \u015fi noiembrie 1918, Take Ionescu, \u00eempreun\u0103 cu N. Titulescu, a f\u0103cut trei c\u0103l\u0103torii \u00een Marea Britanie, Take Ionescu fiind primit \u00een audien\u0163\u0103 de prim-ministrul David Lloyd George. \u00cen toate demersurile sale Take Ionescu sus\u0163inea principiul na\u0163ionalit\u0103\u0163ilor.<\/p>\n
Take Ionescu a fost ministru al Afacerilor Str\u0103ine, \u00eencep\u00e2nd din 13 iunie 1920, \u00een guvernul condus de generalul Alexandru Averescu (13 martie 1920- 13 decembrie 1921), iar la 17 decembrie 1921 a devenit pre\u015fedintele Consiliului de Mini\u015ftri (17 decembrie 1921-17 ianuarie 1922).<\/p>\n
”Exponentul cel mai autorizat al diploma\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti din perioada imediat urm\u0103toare Primului R\u0103zboi Mondial a fost Take Ionescu, care a militat pentru crearea unui sistem de alian\u0163e care s\u0103 cuprind\u0103 Polonia, Cehoslovacia, Rom\u00e2nia, Iugoslavia \u015fi Grecia, a unui bloc ‘de la Marea Baltic\u0103 la Marea Egee’, care s\u0103 se opun\u0103 oric\u0103ror ac\u0163iuni revizioniste”, se arat\u0103 \u00een volumul ”Istoria Rom\u00e2niei \u00een anii 1918-1940. Evolu\u0163ia regimului politic de la democra\u0163ie la dictatur\u0103” (Ioan Scurtu, Ed. Didactic\u0103 \u015fi Pedagogic\u0103, Bucure\u015fti, 1996).<\/p>\n
\u00cen vara anului 1922, pe c\u00e2nd vizita Italia, Take Ionescu s-a \u00eemboln\u0103vit de febr\u0103 tifoid\u0103 \u015fi a murit la Roma, la 21 iunie 1922. A fost \u00eenmorm\u00e2ntat la Sinaia, \u00een curtea interioar\u0103 a M\u0103n\u0103stirii Sinaia.<\/p>\n