Aplic\u00e2nd \u00een fapt principiile willsoniene, care au stat la baza lucr\u0103rilor Conferin\u0163ei de pace de la Paris-Versailles (1919-1920), pe teritoriile fostelor imperii multina\u0163ionale – austro-ungar, \u0163arist \u015fi otoman – s-au constituit noi state na\u0163ionale, precum Austria, Cehoslovacia, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria iar alte state \u015fi-au \u00eentregit teritoriile, precum Rom\u00e2nia, Regatul S\u00e2rbo-Croato-Sloven (Iugoslavia din 1929), potrivit volumului ”Repere de cronologie interna\u0163ional\u0103 1914-1945” (Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 1982).<\/p>\n
Rom\u00e2nia, con\u015ftient\u0103 de faptul c\u0103 reu\u015fise s\u0103 uneasc\u0103 toate teritoriile locuite de rom\u00e2ni \u00eentr-un singur stat, a \u00eencercat \u00een \u00eentreaga perioad\u0103 interbelic\u0103 s\u0103 men\u0163in\u0103 status-quo-ul \u00een zona de est \u015fi sud-est european\u0103, realiz\u00e2nd pe fondul ineficien\u0163ei ac\u0163iunilor Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor un sistem de tratate \u015fi acorduri regionale de securitate, cum au fost Mica \u00cen\u0163elegere \u015fi \u00cen\u0163elegerea Balcanic\u0103.<\/p>\n
Pe de alt\u0103 parte, Marile Puteri \u00een frunte cu Marea Britanie \u015fi Fran\u0163a, sper\u00e2nd c\u0103 vor evita un nou conflict armat, au dus o politic\u0103 conciliant\u0103 fa\u0163\u0103 de Germania, dar aceasta a \u00eenc\u0103lcat r\u00e2nd pe r\u00e2nd tratatele interna\u0163ionale, toate ac\u0163iunile duc\u00e2nd de fapt la escaladarea unui nou r\u0103zboi mondial.<\/p>\n
Agresiunea declan\u015fat\u0103 de Italia fascist\u0103 \u00eempotriva Etiopiei, la 3 octombrie 1935, care nu a putut fi st\u0103vilit\u0103 de sanc\u0163iunile adoptate de Societatea Na\u0163iunilor, \u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in de politica Fran\u0163ei \u015fi Marii Britanii, ac\u0163iunile de for\u0163\u0103 ale Germaniei, marcate de decretarea serviciului militar obligatoriu (15 martie 1935) \u015fi apoi de remilitalizarea zonei renane, extinderea agresiunii Japoniei \u00een China prin re\u00eenceperea, \u00een 1937, a r\u0103zboiului \u00een Extremul Orient au dus la \u00eent\u0103rirea statelor agresive. Pe de alt\u0103 parte, lipsa de fermitate a Fran\u0163ei \u015fi Marii Britanii, promovarea de c\u0103tre SUA a unei politici izola\u0163ioniste, au ac\u0163ionat ca un element stimulator pentru statele ce urm\u0103reau revizuirea prevederilor tratatelor de pace \u015fi re\u00eemp\u0103r\u0163irea lumii.<\/p>\n
S-a ajuns astfel la intensificarea st\u0103rii de tensiune \u00een via\u0163a interna\u0163ional\u0103, prin provocarea unor st\u0103ri de criz\u0103 \u015fi prin amplificarea politicii de for\u0163\u0103, \u015fantaj \u015fi agresiune. Profit\u00e2nd de conjunctur\u0103, la 12 martie 1938, trupele Germaniei au invadat Austria, care a fost \u00eencorporat\u0103, o zi mai t\u00e2rziu, \u00een Reichul german. La 18 martie 1938, Germania comunica \u00een mod oficial Secretariatului Societ\u0103\u0163ii Na\u0163iunilor c\u0103 Austria a \u00eencetat s\u0103 mai existe ca stat.<\/p>\n
La 21 aprilie, Adolf Hitler \u015fi ofi\u0163erul s\u0103u Wilhelm Keitel, feldmare\u015fal al celui de-al Treilea Reich german, au pus la punct Planul Grun (Planul Verde) \u00een care erau stabilite modalit\u0103\u0163ile de a ataca \u015fi supune Cehoslovacia. Atacul urma a fi efectuat dup\u0103 ce \u00een prealabil se duceau discu\u0163ii diplomatice \u015fi se deschidea o criz\u0103 \u00een rela\u0163iile germano-cehoslovace. \u00cen mai, au fost concentrate trupe hitleriste la grani\u0163ele Cehoslovaciei, care la r\u00e2ndul ei a decretat mobilizarea par\u0163ial\u0103 a armatei.<\/p>\n
Cu ocazia Congresului Partidului Na\u0163ional-Socialist din 12 septembrie 1938, Hitler a cerut \u00een mod ultimativ Cehoslovaciei s\u0103 cedeze \u00een opt ore teritoriile cehe populate de germani.<\/p>\n
\u00cen urma discu\u0163iilor de la Berchtesgaden din 15 septembrie, \u00eentre Hitler \u015fi premierul britanic Neville Chamberlain, acesta din urm\u0103 \u015fi-a dat, \u00een numele guvernului s\u0103u, consim\u0163\u0103m\u00e2ntul ca teritoriile cehe locuite de germani s\u0103 fie alipite la Germania. Premierul britanic a preluat preten\u0163iile teritoriale ale liderului nazist \u015fi le-a inclus \u00een propunerile Angliei \u015fi Fran\u0163ei adresate printr-o not\u0103, la 19 septembrie, guvernului cehoslovac. Acesta a respins propunerile, argument\u00e2nd c\u0103 acceptarea lor ar \u00eensemna c\u0103derea total\u0103 a \u0163\u0103rii sub dependen\u0163a Germaniei.<\/p>\n
O nou\u0103 serie de discu\u0163ii \u00eentre Hitler \u015fi Chamberlain a avut loc \u00eentre 22-23 septembrie, la Bad Godesberg. Cu acest prilej, Hitler \u015fi-a m\u0103rit preten\u0163iile fa\u0163\u0103 de Cehoslovacia, cer\u00e2nd un teritoriu mult mai mare dec\u00e2t cel cerut \u00eenainte \u015fi retragerea imediat\u0103 a \u0163\u0103rii din aceste teritorii, ceea ce guvernul cehoslovac a refuzat \u015fi a ordonat mobilizarea general\u0103 la 23 septembrie 1938.<\/p>\n
La 26 septembrie, \u00eentr-un discurs rostit la Berlin, Hitler a adresat un nou ultimatum Cehoslovaciei de a se supune preten\u0163iilor germane, afirm\u00e2nd c\u0103 \u00een caz contrar va invada aceast\u0103 \u0163ar\u0103.<\/p>\n
\u00cen perioada 29-30 septembrie s-a desf\u0103\u015furat la Munchen, conferin\u0163a \u015fefilor guvernelor Angliei, Fran\u0163ei, Italiei \u015fi Germaniei (Chamberlain, Daladier, Mussolini \u015fi Hitler). Consecvente politicii conciliatoriste promovat\u0103 fa\u0163\u0103 de Germania, Marea Britanie \u015fi Fran\u0163a au acceptat dictatul lui Hitler prin care se impunea cedarea Regiunii sudete de c\u0103tre Cehoslovacia c\u0103tre cel de-al treilea Reich. Fran\u0163a \u015fi Marea Britanie ”garantau” noile frontiere ale Cehoslovaciei. Mica \u00cen\u0163elegere a primit, prin aceast\u0103 ac\u0163iune, lovitura de gra\u0163ie.<\/p>\n
Polonia, prin ministrul de externe, colonelul Beck, a revendicat la r\u00e2ndu-i, la 30 septembrie, regiunea Teschen, pe care a primit-o la 2 octombrie 1938.<\/p>\n
Hot\u0103r\u00e2rea de la M\u00fcnchen a reprezentat punctul culminant al politicii conciliante dus\u0103 de c\u0103tre Marea Britanie \u015fi Fran\u0163a fa\u0163\u0103 de Germania, \u015fi nu a dus la stoparea dorin\u0163ei de expansiune a acesteia din urm\u0103. Astfel, prin primul arbitraj de la Viena din 2 noiembrie 1938, contele Ciano, ministrul de externe al Italiei, \u015fi von Ribbentrop, ministrul de externe al Germaniei, au acordat Ungariei regiunile de sud ale Ucrainei subcarpatice \u015fi ale Slovaciei care \u00eensumau 12.000 km p\u0103tra\u0163i din teritoriul cehoslovac.<\/p>\n
La 15 martie 1939, Germania, \u00eenc\u0103lc\u00e2ndu-\u015fi propriul angajament luat odat\u0103 cu semnarea Acordului de la Munchen, a cotropit \u00eentregul teritoriu al Cehoslovaciei, Ungaria anex\u00e2nd \u00eentreg teritoriul Ucrainei subcarpatice, \u00eemp\u0103r\u0163ind astfel ceea ce mai r\u0103m\u0103sese din Cehoslovacia, care disp\u0103rea ca stat de pe harta Europei.<\/p>\n
Rom\u00e2nia, fa\u0163\u0103 de evenimentele grave care se desf\u0103\u015furau pe plan interna\u0163ional \u015fi care au culminat cu desfiin\u0163area statului cehoslovac, a decretat mobilizarea par\u0163ial\u0103.<\/p>\n
La 1 septembrie 1939, Germania a atacat Polonia, fapt care a declan\u015fat cel de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial.<\/p>\n