Dintre finalistele din acest an ale Galei Femmes de m\u00e9rite face parte si o romanca. Ruxandra Botez este profesoara la D\u00e9partement de g\u00e9nie de la production automatis\u00e9e din cadrul Scolii de tehnologie superioara din Montr\u00e9al si este finalista la categoria \u201c\u00c9ducation\u201d. In cadrul Galei – care se va desfasura in 16 mai, de la ora 17h30 la Hotel Hilton – va fi aleasa persoana care, prin activitatea sa, contribuie la impunerea femeii in plan social.<\/p>\n
\t\u201cMama nu voia sa fac aeronave pentru ca, spunea ea, e o meserie pentru barbati. Tata, nici el nu dorea asta, din motive de \u201cconfidentialitate\u201d: era un domeniu de inalta tehnologie, destul de secret si de bine pazit. Si cum el parasise tara in anii \u201870 si ar fi vrut sa ma aduca si pe mine in Canada, se gandea ca o astfel de meserie ar fi o piedica in incercarea de a iesi din Romania.\u201d Cu toate acestea, Ruxandra Botez a inceput studiile la Facultatea de Aeronave din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti. \u201cAm ales acest domeniu prin eliminare. Imi placea matematica, eram OK si la fizica, deci era clar ca voi alege ceva legat de inginerie. Cele mai bune facultati pe vremea aceea erau Electronica, Automatica si Aeronavele. Cum nu-mi placea sa lucrez cu componente mici si cum, oriunde m-as fi dus, tot pe calculator urma sa lucrez, am ales a treia varianta. Avea si reputatia de cea mai grea facultate, unde femeile nu prea aveau ce cauta: la o suta de baieti abia daca erau 10-15 fete.\u201d
\n\tImediat dupa terminarea studiilor a fost repartizata la ICA Brasov, unde a ramas din \u201884 pana in \u201887, moment in care a obtinut permisiunea de a parasi tara: tatal ei – medic la H\u00f4tel Dieu din Montr\u00e9al, a reusit sa o aduca pe motive medicale.<\/p>\n
Alta scoala<\/p>\n
\tRuxandra Botez a urmat, la Montr\u00e9al, o ma\u00eetrise in \u201cG\u00e9nie m\u00e9canique\u201d, studiul sau de cercetare fiind coordonat de un profesor roman, Ion Paraschivoiu. La finalul celor doi ani, au urmat 6 ani de doctorat in inginerie mecanica, la McGill, intr-un proiect diferit de cel de la ma\u00eetrise, deoarece \u201cera indicat sa ai mai multe experiente diferite.\u201d In acei ani, ca si acum, obtinerea unei diplome quebecheze aducea sanse mari de angajare. \u201cAvantajul este – spune Ruxandra Botez – ca la Montr\u00e9al exista firme mari in acest domeniu: aici se poate fabrica un avion de la A la Z. Multi romani care au venit la mijlocul anilor \u201890 la Montr\u00e9al si-au gasit de lucru in aviatie.\u201d
\n\tIn 1994 a plecat in Alabama, pentru studii post-doctorale, la Aupern University, insa a hotarat sa revina la Montr\u00e9al la sfarsitul celor 10 luni, pentru ca este un oras \u201cincomparabil, pe care numai cine nu a trait in alta parte nu stie sa-l aprecieze.\u201d<\/p>\n
Madame la professeure<\/p>\n
\t Dupa doi ani si jumatate de lucru la Bombardier, si-a trimis CV-ul la \u00c9cole de technologie sup\u00e9rieure, sfatuita de o colega de lucru care descoperise, intr-un ziar, anuntul pentru un post disponibil la departamentul de Productie automatizata al scolii. \u201cAveau cursuri noi de aeronautica, isi aminteste Ruxandra. Directorul scolii nu mai angajase pe nimeni de 5 ani, insa acum aveau mare nevoie de profesori, mai ales ca obtinusera fonduri pentru un proiect comun cu Bombardier. Intamplator, la acest proiect lucrasem si eu.\u201d Cum a fost perioada de inceput? \u201cStresanta. Cam in 4 ani devii profesor permanent; pana atunci, nu ai nici o siguranta a postului. Erau multe proiecte, aveam multi studenti. Trebuia sa imi pregatesc cursurile. Abia dupa un an si jumatate am avut timp sa ma ocup de cercetare.\u201d<\/p>\n
Din nou printre romani<\/p>\n
\t\u00c9cole de technologie sup\u00e9rieure are proiecte comune de cercetare cu Bombardier, cu Bell Helicopter si cu NASA. Ruxandra Botez lucreaza in permanenta pentru cel putin trei proiecte, la care studentii din cadrul scolii sunt invitati sa participe. \u201cCa director de cercetare pentru ma\u00eetrise si doctorat, pot spune ca am patru categorii de studenti: romanii, quebechezii, studentii din Africa de Nord si francezii. Acestia din urma vin, de obicei, in sesiunea de vara. Quebechezii nu fac studii superioare: ei isi gasesc imediat de lucru, in stagii, si nu-i mai intereseaza studiile. In 8 ani, am avut doar doi studenti quebechezi. Studentii romani sunt, de fapt, ingineri imigranti. Cei care au facut Aeronave in tara sunt foarte buni. E si normal, fiindca nu au doar studii, de multe ori au si experienta.\u201d
\n\tRuxandra Botez, care a fondat, intre timp, in cadrul scolii, si un laborator de cercetare in inginerie aerospatiala, LARCASE, a incercat si sa aduca proaspeti absolventi de Aeronave din Bucuresti pentru a-si continua studiile la Montr\u00e9al. Acest \u201cproiect\u201d este, probabil, singurul care nu i-a reusit. In schimb, o mare bucurie este, pentru Ruxandra Botez, cand vede ca studentii sai obtin posturi pe masura asteptarilor lor. Mai ales cand acestia sunt imigranti romani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dintre finalistele din acest an ale Galei Femmes de m\u00e9rite face parte si o romanca. Ruxandra Botez este profesoara la D\u00e9partement de g\u00e9nie de la production automatis\u00e9e din cadrul Scolii de tehnologie superioara din Montr\u00e9al si este finalista la categoria \u201c\u00c9ducation\u201d. In cadrul Galei – care se va desfasura in 16 mai, de la ora […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[56],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-1bP","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4577"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4577"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4577\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4577"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4577"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4577"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}