Liderii comunit\u0103\u0163ii interna\u0163ionale au decis s\u0103 completeze Carta Na\u0163iunilor Unite cu un document care s\u0103 garanteze drepturile individuale oriunde. Documentul pe care ei l-au luat \u00een considerare, \u015fi care avea s\u0103 devin\u0103 ulterior Declara\u0163ia Universal\u0103 a Drepturilor Omului, a fost supus \u00een dezbatere pentru prima dat\u0103 \u00een cadrul Adun\u0103rii Generale a ONU \u00een 1946, conform www.un.org<\/a>.<\/p>\n Adunarea a evaluat proiectul de Declara\u0163ie privind drepturile \u015fi libert\u0103\u0163ile fundamentale ale omului \u015fi a transmis-o Consiliului Economic \u015fi Social pentru a fi consultat\u0103 de Comisia privind Drepturile Omului \u015fi pentru a o transforma \u00een lege interna\u0163ional\u0103 a drepturilor. Comisia, cu prilejul primei sale sesiuni la \u00eenceputul anului 1947, a autorizat membrii s\u0103i s\u0103 formuleze un proiect preliminar al legii interna\u0163ionale privind drepturile omului. Ulterior, activitatea a fost preluat\u0103 de un comitet formal de realizare a proiectului format din membrii Comisiei din opt state, selecta\u0163i \u00een func\u0163ie de distribu\u0163ia geografic\u0103, transmite Agerpres<\/a>.<\/p>\n Comisia pentru drepturile omului a fost constituit\u0103 din 18 membri cu diferite experien\u0163e politice, culturale \u015fi religioase. Eleanor Roosevelt, v\u0103duva pre\u015fedintelui american Franklin D. Roosevelt, prezida comitetul de realizare al proiectului. Al\u0103turi de ea mai erau, printre al\u0163ii, Rene Cassin din Fran\u0163a, care a compus primul proiect al declara\u0163iei, raportorul Charles Malik din Liban, vicepre\u015fedintele Peng Chung Chang din China, John Humphrey din Canada, directorul diviziei drepturilor omului din cadrul Na\u0163iunilor Unite.<\/p>\n Proiectul declara\u0163iei a fost transmis Comisiei pentru Drepturile Omului care s-a \u00eentrunit la Geneva. Acest proiect, cunoscut ulterior drept proiectul Geneva, a fost transmis tuturor statelor membre ONU pentru realizarea de observa\u0163ii pe marginea textului.<\/p>\n \u00cen septembrie 1948 a fost \u00eenaintat proiectul declara\u0163iei la realizarea c\u0103ruia s-au implicat reprezentan\u0163ii a 50 de state membre. Prin rezolu\u0163ia 217A (III) din 10 decembrie 1948 Adunarea General\u0103 a Na\u0163iunilor Unite, \u00eentrunit\u0103 la Paris, a adoptat Declara\u0163ia universal\u0103 a drepturilor omului. \u00cen cadrul procedurii votului opt state s-au ab\u0163inut de la a-\u015fi exprima op\u0163iunea. Hernan Santa Cruz din Chile, membru al subcomitetului de realizare al proiectului, men\u0163iona cu acest prilej: ”Am \u00een\u0163eles exact c\u0103 luam parte la un eveniment cu adev\u0103rat istoric \u00een care consensul a fost ob\u0163inut \u00een folosul valorii supreme a persoanei umane, o valoare care nu \u00ee\u015fi are originea \u00een decizia unei puteri p\u0103m\u00e2nte\u015fti, ci mai degrab\u0103 \u00een adev\u0103rul existen\u0163ei care a dat na\u015ftere dreptului inalienabil de a tr\u0103i liber de lipsuri \u015fi opresiuni \u015fi de a dezvolta pe deplin personalitatea cuiva.”<\/p>\n \u00centregul text al declara\u0163iei a fost realizat \u00een mai pu\u0163in de doi ani. Documentul a stabilit pentru prima dat\u0103 c\u0103 drepturile fundamentale ale omului trebuie protejate la nivel universal. \u00centr-o perioad\u0103 \u00een care lumea era divizat\u0103 \u00een blocuri apusene \u015fi occidentale, g\u0103sirea unui temei comun asupra a ceea ce a trebuit s\u0103 fie esen\u0163a documentului s-a dovedit a fi o sarcin\u0103 colosal\u0103. Declara\u0163ia a fost tradus\u0103 \u00een peste 500 de limbi la nivel interna\u0163ional.<\/p>\n