\tBucuresti, iunie 2004. \u00cen fata magazinului Cocor, la marginea dinspre bulevard a trotuarului, sta imobil un barbat cam de varsta mea, 40 si, cu parul tuns scurt si albit de timpuriu, cam ca al meu. Are fata \u00eendreptata spre trecatori, dar priveste \u00een gol. Este \u00eembracat \u00eentr-un pardesiu vechi, \u00eencheiat la toti nasturii. La picioare, lasata pe asfalt, are o geanta neagra, mare si ponosita. \u00cesi tine o mana pe piept, cu palma varata, printre doi nasturi, sub pardesiu. \u00cen cealalta mana poarta, la vedere, un afis \u00eembracat \u00een celofan. Protejarea afisului e nimerita, pentru ca, de putin timp, a \u00eenceput sa ploua marunt.
\n\tCand ajung \u00een dreptul lui, \u00eemi dau seama ca presupusul afis este o diploma universitara. Una cu un format identic celei pe care o posed eu. Nu disting, din mers, detaliile – facultatea, promotia, nota de absolvire. Nu-mi \u00eencetinesc viteza de mers, din jena fata de presupusa lui jena. Intru \u00een magazin, pentru ca acolo mergeam. Urc la raionul de electrice, de la ultimul etaj, apoi cobor si dau iar de barbatul cu diploma. Si iar trec pe langa el fara sa ma opresc si sa aflu ce-l apasa.
\n\t\u00cemi pot imagina situatia \u00een care se afla. Are o diploma, dar n-are slujba. Si nu mai are speranta ca ar putea gasi una. Iar lipsa de speranta i s-a transformat \u00een depresie. Iar aratatul diplomei e o mustrare muta pe care el o adreseaza acestei lumi de ne\u00eenteles pentru el, Rom\u00e2nia de azi…
\n\tN-am \u00eentalnit si aproape ca nu-mi pot imagina o situatie asemanatoare \u00een America de Nord. \u00cen primul rand, cred ca decalajul flagrant dintre educatie si nivelul de reusita sociala apare mai des \u00eentr-o tara aflata \u00een plina transformare, cum e Rom\u00e2nia. \u00cen lumea asezata a Americii de Nord, sansa – sau nesansa – unui diplomat universitar de a ajunge sa \u00eentinda mana, \u00een strada, e mai mica. \u00cen al doilea rand, cred ca posibilitatea ca un asemenea diplomat ghinionist sa-si exhibe diploma, fie ca forma de protest contra societatii nedrepte, fie ca mijloc de stimulare a compasiunii trecatorilor, este \u00eenca si mai mica.<\/p>\n
***
\n\tDesigur, nici \u00een America de Nord educatia singura nu constituie o garantie \u00eempotriva bascularii vietii cuiva \u00een indigenta. \u00cen urma cu 3-4 ani, locuiam la Seattle. Tot atunci, am calatorit frecvent spre nord, la Vancouver, si am facut doua voiaje spre sud, \u00een California. Am constatat ca toate marile orase de pe coasta de vest, din Vancouver pana la San Diego, au zonele centrale pline de persoane fara adapost, homeless people. Prezenta lor e mult mai vizibila decat la Montr\u00e9al sau la New York, decat la Paris sau la Bucuresti. \u00cen mod sigur o parte din responsabilitate o poarta climatul bland, \u00eentins pe \u00eentreg timpul anului.
\n\tPe atunci, fiu-meu avea vreo 15 ani, iar apetitul lui pentru lectura dadea semne de oboseala. \u00cei serveam remarci mobilizatoare, din timp \u00een timp. O data, chiar \u00een timpul unui voiaj la San Francisco. Si \u00eentamplarea a facut ca, \u00een acea zi, sa dam peste nu putini barbati sau femei homeless, care citeau cu \u00eenversunare. Asezati pe asfalt, pe iarba sau pe cate-o banca, cu sacosele alaturi, sau sprijiniti de un carucior fost al unui supermarket, \u00eencarcat acum cu toata averea lor, citeau carti cu coperti jerpelite, de dimensiuni mai degraba mari. Si fiu-meu a avut ocazia sa fie ironic, pe ideea lui \u00abCitesti-citesti, dar la ce bun?\u00bb. <\/p>\n
***
\n\t\u00cen America de Nord, oamenii cunosc, ca si \u00een Rom\u00e2nia ori poate mai mult, valoarea educatiei. Ne\u00eemplinirea prin nedobandirea unei educatii este o tema frecventa a literaturii americane. Amintesc numai de \u00abMoartea unui comis voiajor\u00bb, piesa din 1949 a dramaturgului Arthur Miller, cel \u00eencetat din viata luna aceasta (februarie 2005). Pentru Biff, unul din cei doi fii ai comis voiajorului, ratarea ultimului examen de matematica din liceu (high school) \u00eenseamna ratarea admiterii \u00eentr-o universitate si, dupa cum au decurs lucrurile pentru el, ratarea unei vieti.
\n\t\u00censa americanii sunt mai putin \u00eenclinati decat rom\u00e2nii formati \u00een anii comunismului sa astepte totul de la diploma. Barbatul din fata magazinului Cocor si-a terminat studiile \u00een anii ’80, adica \u00een vremea \u00een care o diploma atragea dupa sine un serviciu multumitor. Oamenii, \u00een Rom\u00e2nia comunista, aveau aceasta perceptie asupra diplomei adanc \u00eenfipta \u00een subconstient. Sansa ca ei sa incrimineze sistemul, \u00een situatia \u00een care \u00eesi vedeau asteptarile \u00eenselate, era mare.
\n\tCandva, \u00een acei ani, calatoream cu trenul, de la Bucuresti la Craiova. \u00cemparteam compartimentul cu doua-trei doamne si cu un tanar domn, semanand la par cu Florian Pitis al acelor ani (adica unul cu parul la fel de lung ca astazi, dar de culoare nu alba, ci sare si piper). Eu citeam reviste literare si trageam cu urechea la cele spuse. Poate urmarind sa-si impuna prezenta \u00een fata asistentei feminine, barbatul a \u00eempins conversatia spre descrierea situatiei lui, de absolvent exceptional (sef de promotie!) al unei facultati, ajuns, dupa 3-4 ani de la absolvire, \u00eentr-o pozitie de serviciu umila, obligat, \u00een plus, sa suporte rautatile unui sef prost si – pentru ca altfel nu se poate – fudul. Vorbitorul era revoltat nu pentru ca \u00eei era lui dat sa simta urmarile prostiei sefului, ci pentru ca acea prostie era indiferenta la stralucirea studiilor lui. Daca ar fi terminat facultatea cu o medie de 6, sau daca n-ar fi avut o diploma, mai treaca-mearga, dar asa, cu diploma lui emerita terfelita, lumea \u00eesi pierdea pentru el sensul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Bucuresti, iunie 2004. \u00cen fata magazinului Cocor, la marginea dinspre bulevard a trotuarului, sta imobil un barbat cam de varsta mea, 40 si, cu parul tuns scurt si albit de timpuriu, cam ca al meu. Are fata \u00eendreptata spre trecatori, dar priveste \u00een gol. Este \u00eembracat \u00eentr-un pardesiu vechi, \u00eencheiat la toti nasturii. La picioare, […]<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-1CC","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6238"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6238"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6238\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6238"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6238"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6238"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}