Cultura rom\u00e2na a pierdut recent prin Adrian Marino pe unul dintre ultimii ei mari carturari, care traversand cu demnitate lungul interimat comunist, facea \u00eenca legatura \u00eentre imaginea devenita aproape legendara a Rom\u00e2niei interbelice si istoria ei tulbure, dar plina de promisiuni din ultimele decenii.
\n\tAutor a numeroase carti de o eruditie prodigioasa despre ideologia operei literare (Introducere in critica literara, Dictionarul de idei literare, Critica ideilor literare, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Biografia ideii de literatura, Hermeneutica ideii de literatura etc.), Adrian Marino era privit \u00een cultura rom\u00e2na de azi ca o adevarata institutie: \u00abToate aceste volume constituie un veritabil epos ideologic prin care cultura rom\u00e2na \u00eesi vede acoperite numeroase lacune. Aceste titluri dau seama despre o activitate a carei anvergura echivaleaza cu aceea pretinsa in mod obisnuit unui intreg Institut de cercetari\u00bb, observa criticul Mircea Martin \u00een Revista 22, \u00eentr-un articol scris cu prilejul disparitiei carturarului.
\n\tDaca privim dincolo de dimensiunile acestei opere vaste, cautand sa descifram dinamica ei, cred ca putem discerne cel putin doua impulsuri foarte importante. Mai \u00eent\u00eei de toate, Adrian Marino, constient de \u00abspatiile albe\u00bb ale culturii rom\u00e2ne, este un fondator si un enciclopedist. El face parte din familia de spirite a unui Eliade-Radulescu, autor al cunoscutului proiect de traducere \u00een limba rom\u00e2na a tuturor marilor opere din literatura universala, sau a a unui B. P. Hasdeu, spirit herculean pana la urma coplesit de sarcina uriasa pe care si-o asumase cu Magnum Etymologicum Romaniae. Dictionarul de idei literare, care se opreste la litera G, si voluminoasele lucrari de teorie literara exprima aceasta \u00eenclinare de a \u00eentemeia mari asezari de idei pe un teren virgin. Doua erau tintele atinse printr-o asemenea activitate de fondator: una era, evident, cea culturala si a doua, etica. Daca prin cea dintai, Adrian Marino aducea servicii inestimabile culturii rom\u00e2ne, prin a doua el dadea un exemplu de consecventa cu sine \u00eensusi. Preocupat de mari sinteze abstracte, el refuza sa se insereze fie si simbolic \u00een fluxul discursului unic dominant – politic, social si cultural – fata de care chiar si unii dintre foarte ilustrii sai contemporani faceau destule compromisuri stanjenitoare.
\n\tDupa 1989, Adrian Marino a revenit la militantismul din tinerete – cand a activat \u00een organizatia de tineret a Partidului Taranist – si a \u00eenfiintat, \u00eempreuna cu Doina Cornea, Frontul Democratic Antitotalitar. A intrat \u00een publicistica si a devenit unul dintre sustinatorii cei mai entuziasti ai integrarii Rom\u00e2niei \u00een structurile europene. Carturarul ale carui lucrari erau de mult timp traduse \u00een principalele limbi de circulatie internationala dobandeste acum, poate fara voia lui, un profil maiorescian. Nu preia de la mentorul Junimii lucrurile pe care le detesta \u00een principiu – autoritatea si pretentia de infailibilitate – ci luciditatea, spiritul rational fara prejudecati, criticismul transant fata de cultura rom\u00e2na. Si \u00eentrezarim astfel al doilea impuls care se afla la temelia operei de-o viata a lui Adrian Marino, si anume aspiratia sa de a da culturii rom\u00e2ne o vocatie si o audienta universala.
\n\tAidoma lui Maiorescu, care \u00een ce-lebra sa teorie a formelor fara fond examina fara complezenta insuficientele culturii nationale din vremea sa, Adrian Marino era \u00een zilele noastre, din perspectiva integrarii europene a Rom\u00e2niei, un analist extrem de exigent a tot ceea ce condamna cultura rom\u00e2na la izolare, regionalism si lipsa de credibilitate \u00een fata altor culturi europene. Ea, arata Adrian Marino, pacatuieste prin ruralism si cantonarea \u00een folcloric si traditional: \u00abNu mai dorim sa fim doar un popor pitoresc si etnografic de eterni sateni ai istoriei\u00bb, scria el pe urma lui Cioran si a lui M. Vulcanescu. Iar \u00eentr-un interviu dat lui Sorin Antohi, autorul Dictionarului de idei literare, se revolta chiar si \u00eempotriva vedetei absolute a folclorului rom\u00e2nesc, balada Miorita. Miorita i se parea un simbol detestabil, mult mai putin pertinent decat Mesterul Manole: \u00abPoate ca acesta exprima ceva esential din drama poporului rom\u00e2n. Construim, daramam, (ne) sacrificam, o luam de la capat si trebuie sa acceptam acest destin de eterni constructori care \u00eesi vad constructia daramata si o refac din temelii. \/…\/. Exact asta se \u00eentampla in Rom\u00e2nia, si nu doar in Rom\u00e2nia actuala, ci in toata Rom\u00e2nia istorica. Poate ca acest mit este cel mai exemplar, mai caracteristic si mai definitoriu pentru poporul rom\u00e2n. Deci simpatizez doar cu Mesterul Manole si vreau pur si simplu sa abandonam miorita. Sa o jupuim, sa o desfiintam, sa-i punem blana pe bat\u00bb.
\n\tAlte defecte ale culturii rom\u00e2ne sunt lipsa de profunzime, cultivarea fragmentului (atat de pretuit de Cioran), \u00een detrimentul lucrarilor ample, sentimentalismul, incapacitatea de a duce lucrurile la capat, inapetenta, ridicata la rang de virtute, fata de munca disciplinata si riguroasa: \u00abImprovizatia si superficialitatea sunt defectele curente ale culturii rom\u00e2ne actuale\u00bb. Criticul nu este de acord cu proliferarea exagerata a publicisticii si poeziei, care \u00eei par \u00absa invadeze totul si sa elimine din atentia generala studiile serioase, metodice si \u00een profunzime\u00bb. Caci lucrurile nu merg bine \u00eentr-o cultura \u00abcare are, sa spunem, o mie de poeti, dar care n-a izbutit sa realizeze un singur mare Dictionar al limbii rom\u00e2ne, o singura mare Enciclopedie rom\u00e2neasca (pe care altii din aceeasi zona le au de mult)\u00bb. Ca o circumstanta agravanta, cultura rom\u00e2neasca nutreste din cauza izolarii sale si complexe fata de marile culturi europene – de superioritate sau de inferioritate. Asa se explica efortul lui Blaga de a rezolva \u00eentr-un mod convenabil pentru rom\u00e2ni raportul conceptual dintre cultura minora si cultura majora, teoria lui Calinescu despre preeminenta valorii culturale \u00een absolut, fara nici o legatura semnificativa cu valoarea ei de circulatie, sau migratia unor personalitati \u00een alte culturi.
\n\tExista un remediu la toate aceste defecte structurale sau doar de suprafata ale culturii rom\u00e2ne? Adrian Marino nu se \u00eenscrie \u00een corul resemnatilor, al celor care se cantoneaza \u00eentr-un fatalism sa-i spunem \u00abmioritic\u00bb. Solutiile ar fi cel putin trei: \u00abeliberarea de teroarea barajului lingvistic\u00bb, asumarea unei \u00abduble existente literare\u00bb (rom\u00e2n si european), si \u00abcea mai dificila, dar si cea mai eficace\u00bb – \u00abignorarea oricaror complexe\u00bb. \u00abO cultura deschisa, constienta de posibilitatile sale, eliberata de complexe, propulsata cu toata energia \/…\/ si cu bune instrumente de lucru nu poate privi decat cu deplina \u00eencredere \u00eenainte \u00een viitorul sau\u00bb. Cu siguranta ca opera marelui carturar care a fost Adrian Marino va fi \u00een anii urmatori o sursa importanta a acestei necesare \u00eencrederi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cultura rom\u00e2na a pierdut recent prin Adrian Marino pe unul dintre ultimii ei mari carturari, care traversand cu demnitate lungul interimat comunist, facea \u00eenca legatura \u00eentre imaginea devenita aproape legendara a Rom\u00e2niei interbelice si istoria ei tulbure, dar plina de promisiuni din ultimele decenii. Autor a numeroase carti de o eruditie prodigioasa despre ideologia operei […]<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","enabled":false}}},"categories":[164],"tags":[],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p9PoWe-1Dy","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6296"}],"collection":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6296"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6296\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6296"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6296"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/paginiromanesti.ca\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6296"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}