Tribuna Noastra

Tribuna Noastra sau «ziarul lui Basile Gliga» încurca de vreo sapte ani ploile printre românii din Montréal. La un an dupa aparitie, ziarul a trecut sub tutela Federatiei Asociatiilor Române din Canada, a carei voce a devenit, ulterior. Nu e locul sau momentul sa discutam despre confuzia care se face în mod voit între FAR Canada si comunitatea româna din Montréal, între interesele uneia si interesele celeilalte, între conceptele de «lider», «organizatie», «asociatie», «reprezentativitate», «comunitate» etc.
Cât despre ziar, unora le place, pe altii îi lasa indiferenti. În timp, dintr-un motiv sau altul, lucrurile s-au asezat în asa fel încât «Eu nu citesc Tribuna Noastra» sau «Nu-mi place Tribuna Noastra» a devenit pentru unii un titlu de noblete spirituala sau un semnal codificat al altor simpatii, de diverse culori sau nuante. Identificat pâna la absurd cu persoana presedintelui FAR Canada, acest ziar – pentru care trudeste cinstit si absolut nepartizan o mâna de oameni la fel de «normali» ca si colegii lor din celelalte redactii – propune cititorului sumare care sa reflecte doua tipuri de distanta fata de tara: cea geografica, pe care încercam s-o atenuam si s-o înnobilam prin ceea ce compatriotii nostri sunt, gândesc si simt în patria de adoptie, si cea ideologica, pe care încercam s-o facem tot mai pronuntata; emotiile si simpatiile noastre sunt de ordin uman, nu de ordin politic sau religios.
Constienti ca scriem pentru «a happy few», nu ne-am gândit niciodata la portretul-robot al cititorului Tribunei, pe care l-am iubit indiferent de religie, de vârsta, de starea materiala, de ocupatie si caruia i-am oferit materiale când mai piparate, când mai sarate, când de amândoua felurile, cu speranta de a-l pune… pe gânduri.