Gala de box desfasurata in 16 septembrie la Centre Bell din Montréal i-a avut in prim-plan pe Lucian Bute, Adrian Diaconu si Ion Ionut (Jo Jo Dan). Spre marea bucurie a romanilor aflati in sala, cei trei boxeri si-au invins detasat adversarii, prin ko tehnic. Gala a fost transmisa in direct in Romania si a atras la Montréal numerosi cronicari sportivi din strainatate.
In urma publicitatii facute in presa (ziarul nostru si-a adus si el contributia), vineri, 16 septembrie, peste 6.000 de spectatori au luat loc in tribunele de la Centre Bell, pentru gala programata de Interbox Montréal. Spectacolul pugilistic a fost agrementat de recitalul sustinut de Éric Lapointe, o vedeta foarte la moda in Québec. Cantecele acestuia si ale invitatilor lui au ridicat sala in picioare; Éric Lapointe – prieten bun cu Éric Lucas, proprietarul Interbox – este, de altfel, un spectator nelipsit la meciurile de box.
Inaintea meciurilor vedeta in care boxau Adrian Diaconu si Lucian Bute, a urcat treptele ringului al treilea “muschetar” roman, Ion Ionut (Jo Jo Dan). Acesta si-a inscris in palmares a 11-a victorie la profesionisti, invingandu-l prin ko tehnic, in repriza a patra, pe boxerul Sébastien Hamel, din Longueuil. Au urmat in ring trei vedete in devenire, quebechezii Benoit Gaudet, Antonin Décarie si Sébastien Gauthier. Adversarii lor au fost trei mexicani, care, dupa parerea multora, veneau din… agricultura, nu dintr-o sala de box! Mexicanii au “evoluat” in cate o repriza, cel mult doua, si au incasat pumni cu nemiluita, fiind apoi opriti de arbitrii care luau decizia de a-i scoate din ring. Prin urmare, trei victorii in palmaresul boxerilor quebechezi, insa fara nici o valoare.
A urmat meciul lui Jean Fraçois Bergeron (21 victorii). Acesta s-a chinuit – timp de opt reprize – sa domine un analfabet in tainele nobilei arte! Ca adversar initial al lui Bergeron fusese programat Steve Pannell (cel care l-a invins prin ko pe campionul Canadei); el a fost insa inlocuit de un necunoscut, Marcus McGee, venit din Alabama. Pentru ca gala de box sa aiba mai multa culoare, au urcat in ring si doua femei. Danielle Bouchard a invins-o la puncte pe americanca Alice Michelle Herman, dupa patru reprize.
Au venit, in sfarsit, si meciurile vedeta ale galei, care au satisfacut spectatorii (intre care multi romani, “inarmati” cu steaguri tricolore). Adrian Diaconu, campionul Canadei la categoria semigrea, i-a acordat meciul de revansa curajosului boxer din Vancouver, Conal MacPhee. In meciul din iunie, Adrian – care isi face intrarea in ring pe ritmurile unor formatii romanesti de muzica precum Bug Mafia sau Codu’ Penal – si-a invins adversarul in cinci reprize; acum insa, romanului nu i-au trebuit decat 5 minute ca sa-si pastreze centura. Doua kd-uri in prima repriza si un clasic un-doi in repriza secunda l-au trimis definitiv in lumea viselor pe boxerul dornic de revansa. Adrian Diaconu – zis si Rechinul – a ajuns la a 19-a victorie a sa ca profesionist si e timpul ca managerul Cristi Ganescu si antrenorul Stéphane Larouche sa ii gaseasca un adversar mai… galonat!
Cel mai important meci al galei i-a adus in ring pe Lucian Bute si pe americanul de origine egipteana Kabary Salem. Miza a fost centura categoriei supermijlocii NABF si WBC Continent America. Astfel, luptand pentru ambele centuri cu un adversar destul de bun, Lucian nu ne-a facut de ras. Desi a inceput meciul tempe-rat (etapa de “studiu” prelungita timp de doua-trei reprize), pugilistul roman a accelerat pe parcurs ritmul loviturilor si frecventa lor. Astfel, fara kd – uri spectaculoase, dar lovit din toate partile, boxerul american s-a recunoscut invins dupa opt reprize. Inaintea reprizei a noua, secunzii din colt au anuntat abandonul lui Kabary Salem. Cu aceasta a 14-a victorie inainte de limita, Bute urca cateva trepte in ierarhia celor mai buni boxeri din lume; posibilitatea de a lupta pentru o centura mondiala apare astfel la orizont.
Felicitari deci boxerilor, cat si spectatorilor prezenti in numar atat de mare pentru a-si incuraja sportivii favoriti.
“Cand a inceput meciul cu Bute, mi s-a parut ca va manca bataie. Faceam fotografii si, cand ma uitam sa vad daca au iesit, vedeam mereu pe tipul ala cu pumnul in gura la Bute. Asta a durat cateva reprize si eram necajit, dar dupa aceea lucrurile s-au schimbat. Galeria era toata cu Bute. Pana si cei de la masa oficiala il incurajau, iar in sala – ce sa va spun? – era o nebunie.” (Adrian)
“Bute si adversarul lui s-au batut elegant, amandoi erau in defensiva. M-am dus cu inima stransa, fiindca mai fusesem o data in Romania la un meci de box si acolo cursese sange din belsug. De data aceasta, totul a fost curat. Mi-a placut si jocul lui Diaconu, e un tip puternic care si-a pus foarte repede jos adversarul, in a doua runda. Trebuie sa spun ca si publicul quebechez tinea cu boxerii nostri si-i incuraja din toate puterile, cu un entuziasm molipsitor. Mi-a placut mult si ma voi duce la toate meciurile urmatoare.” (Mihaela)
“De fapt, toata gala a fost organizata pentru meciurile romanilor. A mai fost si Bergeron, dar cum a avut alt adversar decat cel programat initial, nu a fost spectaculos. In schimb, cand au suit ai nostri in ring, am avut ce vedea. Toti trei au fost la inaltime, cei din sala erau de partea lor; doar la meciul lui Ionut au stat lucrurile mai altfel, dar era normal, ca adversarul lui era quebechez. Mie, la meciurile astea, imi place cel mai mult atmosfera: cand ii vedeam pe cei din sala infasurati in drapelul romanesc si-i auzeam strigand incurajari si chiuind de bucurie la fiecare pumn dat de boxerii nostri, ma simteam ca acasa.” (Simion)
