N-am fost niciodata in Piata Romaniei, fiindca nu ma intereseaza in mod particular sa stau pe o banca si sa privesc o statuie. Daca mi-e dor de Eminescu, pot sa-i privesc fotografia pe coperta volumului de poezii. Eu cred ca nu m-a interesat piata asta fiindca nu o simt ca un spatiu al nostru. Ar trebui, ca sa fie un spatiu cu adevarat romanesc, sa ofere niste lucruri pe care nu le poti gasi in Montréal: o biblioteca sau o librarie cu carti in limba romana, un magazinas cu discuri romanesti, o cafenea sau o cofetarie cu produse de-ale noaste; sa fie acolo un “quelque chose” cu specific romanesc. Asa, sa ma duc si sa respir aroma de artar zicand ca e aer romanesc…nu stiu zau daca are vreun sens chestia asta. (Sergiu, stabilit la Montréal de 3 ani)
Eu zic ca ne lipseste initiativa la nivel de comunitate. Da, o Piata a Romaniei e un lucru bun, da’ hai sa vedem ce gasim acolo? Eu as da orice pentru o cafea adevarata la ibric – ca m-am saturat de apa calda colorata – sau pentru un porumb fiert. Gasesc asa ceva in Piata Romaniei? Nu. Eu nu ma ocup cu afaceri, din pacate; sunt insa unii care o fac si poate ar trebui sa aiba unele initiative legate de amenjarea acestui loc, ca sa simti, cand te duci acolo, ca intri intr-un spatiu romanesc. Nu, nu m-am dus si nici nu am de gand deocamdata. (Andrei, stabilit la Montréal de 4 ani)
Cunosc, din ziare, povestea cu scandalul de la inaugurarea Pietii Romaniei. Nu am ajuns inca s-o vad. De ce? In primul rand din pricina lipsei de timp. Studiez la timp plin si muncesc tot cam asa; abia daca imi mai ramane timp sa dorm. Cand fac rost, totusi, de cateva ore, mi se pare mai important sa merg la un muzeu, sa vad un film, sa citesc o carte, decat sa vizitez o piata in care, daca nu gresesc, nu se afla decat o statuie. Probabil ca ritmul de viata de aici face ca problemele legate de natia noastra sa treaca in plan secund. (Florina, stabilita la Montréal de 3 ani)
Nu m-am dus niciodata in Piata Romaniei, nici nu stiu unde se afla exact. Am vazut, in ziar, fotografia statuii lui Eminescu si nu m-a prea “inspirat”; in nici un caz nu as pleca special de acasa ca sa ma duc s-o vad de aproape. Eu as aprecia niste lucruri mai concrete, cum ar fi o biblioteca unde sa pot gasi carti si reviste romanesti actuale, din diverse domenii. Insa consider ca e ceva bun faptul ca exista un astfel de spatiu la Montréal, este un inceput. (Magdalena, stabilita la Montréal de 2 ani)
Din cate-i stiu eu pe romani, Piata asta e facuta ca sa serveasca interesele cuiva: economice, politice sau de alta natura. Probabil ca o sa se intample asa cum s-a intamplat cu Casa Romana: cativa ani e a comunitatii, dupa aceea trece sub “obladuirea” vreunei asociatii sau forum sau organizatie sau biserica si pe urma nu mai putem intra acolo decat daca platim taxa. Eu prefer sa ma tin deoparte de lucrurile astea, ca – in principal – de aia am plecat din tara: ca sa scap de mentalitatea si de coruptia de acolo. Sa ma duc in Piata sa fac ce? Sa dau de vrun smecher care sa imi explice ce bine s-a descurcat el in viata sau de vreun bunic care considera ca lumea a ramas asa cum o stia el cand s-a terminat razboiul. Nu, multumesc. Am cativa prieteni, iesim impreuna si petrecem cum stim noi, si nu e nevoie sa mergem intr-un loc anume ca sa simtim ca suntem romani. (Dan, stabilit la Montréal de 5 ani)
Sigur ca m-a bucurat gandul ca la Montréal urma sa se amplaseze o statuie a lui Eminescu. Pe urma, m-am dezumflat total cand am vazut cum arata. In princi piu, ar fi un reper romanesc aici, unde am ales sa traim, dar practic nu ma regasesc in nici un fel in acest loc, chiar daca se numeste Piata Romaniei – pe Eminescu nu-l recunosc, romani nu sunt in zona, evenimente nu se organizeaza. Si, de fapt, ce s-ar putea organiza acolo? Nu exista nici macar locuri de parcare ca lumea. (Lucian, stabilit la Montréal de 8 ani)
Trebuie sa recunosc ca m-a scarbit tarasenia cu Iliescu de anul trecut. O sa mai treaca ceva timp pana sa uit de asocierea locului aceluia cu presedintele care nu se mai dadea dus din fruntea tarii. Cumva sunt constienta ca a fost totusi un moment pozitiv pentru romani, nu atat pentru ca s-a adus la Montréal statuia, cat pentru ca, din acel moment, Iliescu a inceput sa piarda teren. Si a tot pierdut, pana am scapat de el definitiv (sa speram!). (Margareta, stabilita la Montréal de 12 ani)
Mi-a parut rau de un singur lucru, ca n-am fost acolo la inaugurarea de anul trecut, sa-l vad pe Iliescu umilit. In rest, n-am curiozitati. Statuia am vazut-o in poze. Mi-a ajuns. (Loredana, stabilita la Montréal de 6 luni).
– opinii culese de echipa PR –
