Cu siguranta, Marika Bournaki nu intra in tiparele obisnuitului. Desi aflata la varsta copilariei, Marika a dus viata unui adult constient de importanta muncii. Pe de alta parte insa, pianista – care si-a construit deja un nume in lumea muzicala – a avut intelepciunea sa se bucure de petrecerile in pijama, de prieteni si de compania motanului Waldaf.
Nascuta la 1 martie 1991, la Montréal, dintr-un tata violonist de origine romana si o mama care a studiat baletul clasic, Marika Bournaki a descoperit in casa parinteasca obiectul numit pian. Avea doar cinci ani cand a facut aceasta descoperire. Nu talentul si sensibilitatea artistei uimesc, ci statornicia copilului pentru prima iubire, responsabilitatea lui fata de aceasta. La 10 ani, tanara pianista concerta la Carnegie Hall, iar la 12 ani era admisa la Juilliard School of Music din New York.
Marika, concertezi alaturi de orchestre simfonice alcatuite din adulti; atitudinea lor te face sa simti diferenta de varsta?
Cand intru pe scena sunt adult si sunt judecata ca un adult. Nu pot sa ma simt altfel sau sa simt orice diferenta de varsta.
La varsta la care multi interpreti isi incep cariera, tu ai castigat deja cateva premii prestigioase: concursul mondial de pian de la Cincinatti si concursul Pro-Piano Romania. Care este cea mai frumoasa amintire a ta si care premiu te-a bucurat cel mai mult?
Amintiri frumoase am foarte multe si ar fi foarte greu sa aleg una dintre ele, dar ca premiu cel mai drag imi este premiul obtinut la Bucuresti, la Concursul Pro-Piano.
Preferi sa concertezi solo? Care consideri ca este punctul tau forte si care cel slab?
Punctul meu forte este simtul meu muzical, iar cel slab, ca la oricare pianist, este tehnica pe care trebuie s-o ameliorez in fiecare zi. Nu am nici o preferinta intre a canta solo si a canta cu orchestra, sunt doua universuri pe care le ador in egala masura. Este adevarat ca atunci cand concertezi solo poti scoate mai bine in relief propriile calitati si sa semnezi propria interpretare, dar fiind acompaniata de o orchestra simti o energie binefacatoare si un mare suport.
Prietenul Waldaf o duce bine? Ai timp de el, de prieteni, de cinema?
Prietenul Waldaf o duce mult prea bine, este mult prea gras de cat de bine o duce. Ar trebui sa faca miscare, sport sau sa cante la pian pentru a reduce din greutate, dar prefera sa stea tolanit pe covor sau pe pian. De prieteni, de Waldaf si de cinema am timp de fiecare data cand ma intorc la Montréal, pentru scurtele mele vacante. Cu prietenii raman insa tot timpul in contact prin telefon si internet.
Care este visul tau?
Sa devin cea mai mare pianista din lume si, lasand gluma la o parte, sa pot sa cutreier lumea si sa traiesc fiecare interpretare muzicala in totalitatea ei.
Marika Bournaki va sustine un recital de pian la 4 mai, la 19h30, la Teatrul Maisonneuve. Privesc afisul, fotografiile si realizez transformarea Marikai, din fetita dolofana, putin stirba si cu zambet irezistibil, in adolescenta subtire cu privire enigmatica. Imi trece prin cap gandul ca aceasta fiinta a fost daruita de Ursitoare sa apartina partii frumoase a vietii, mereu fluture – niciodata cocon.
