Spectacolul “Interférences Montreal”, organizat cu sprijinul Institutului Cultural Roman din Bucuresti si prezentat de Asociatia ROCADE a avut loc in 4 noiembrie, la Sala MAI (Montréal, arts interculturels). Realizatorii spectacolului sunt artisti internationali: Mihaela Vosganian, Liliana Iorgulescu, Irinel Anghel, Andrei Kivu, Andreea Duta si Paul Cimpoieru. Grupul INTER-ART foloseste instrumente traditionale din diferite culturi si efecte electronice care faciliteaza muzicienilor si dansatorilor crearea unui limbaj artistic original. Muzica, dansul si proiectia video interfereaza, realizand un spectacol aparte. Co-fondatoare a grupului, Mihaela Vosganian este preocupata de asimilarea si prelucrarea, in maniera personala, a anumitor teme din muzica unor tari unde grupul a sustinut spectacole: America, Japonia, Ungaria, Spania, Franta etc. Compozitor, interpret si profesor al Conservatorului bucurestean, Mihaela Vosganian este pasionata de cultura asiatica. Muzica pe care o compune are o nota de stranietate si foloseste deopotriva sonoritatile instrumentelor muzicale clasice (violoncelul, saxofonul, flautul), cat si pe cele a unor instrumente “inventate” de Andrei Kivu: saxtuba, tromba, lontana, panaphonium.
Care este tendinta in realizarea acestor spectacole?
Tentatia mea, ca muzician, n-a fost sa aduc ceva specific romanesc inspre spectatori, ci sa devin un compozitor international, printr-o tendinta de explorare a culturii universale. Pe de alta parte, avem programe speciale in care facem o trecere dinspre traditia romanesca spre zona contemporana. Aceste programe sunt concepute cu artisti traditionali romani, cum ar fi Grigore Lese, cu o coregrafie facuta pe muzica romaneasca veche, care merge catre contemporan.
Liliana Iorgulescu este absolventa a Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica, Facultatea Regie-Teatru, Sectia Coregrafie. Ea a preferat limbajul non-verbal deoarece: “S-a intamplat de multe ori, in viata cotidiana, sa nu ma pot intelege in cuvinte si atunci mi s-a parut ca gestul ma reprezinta cel mai bine.”
Ati sustinut spectacole in diferite colturi ale lumii, reactiile publicului au fost diferite?
Publicul a fost cald si a interferat cu ceea ce a vazut, dar cred ca exista diferente. In zonele care tin de Orient sau Extremul Orient, prima reactie a fost incercarea de-a fi alaturi de noi. Sigur ca reactia japonezilor si a celor din Pakistan a fost diferita. Ceea ce ne-a frapat si ne-a facut mare placere este ca pakistanezii s-au simtit onorati ca am intrat in contact direct cu cultura lor, cu artistii care fac muzica traditionala acolo. Poate ca suntem privilegiati pentru ca folosim doua limbaje care au o mare putere de expresie, muzica si dansul.
E greu sa fii sotia ministrului Culturii?
N-ar trebui sa fie. Din pacate, au existat si momente mai grele. Faptul ca nu suntem asimilati cu ceea ce facem pe scena, ci cu ceea ce suntem in mod social nu este normal. Sunt inconveniente care tin de mentalitatea si de conceptia oamenilor din jurul nostru.
Dar avantaje sunt?
Nu stiu daca sunt, nici nu-mi pun problema, nu ar trebui sa existe aceste probleme puse pe tapet. Pentru ca pozitia nu ar trebui sa schimbe nimic in arta si in viata. O pozitie sociala nu inseamna nimic la un anumit nivel, ma refer la lucrurile esentiale; inseamna, insa, o mare responsabilitate.
Proiecte de viitor?
Multe, foarte multe: turnee, spectacole in tara, probabil un film, in viitorul apropiat. De obicei, nu spun pana nu se concretizeaza, e bine sa faci cat mai mult si sa vorbesti cat mai putin.
Liliana Iorgulescu este, de asemenea, co-fondatoare a grupului. Daca Mihaela Vosganian se ocupa de coordonarea artistica si muzicala, doamna Iorgulescu isi asuma coregrafia spectacolelor. Partea video ii revine lui Daniel Bucur, iar Irinel Anghel, o prezenta feminina plina de farmec, este compozitor, interpret, si se numara printre fondatorii noului curent suprarealist in muzica.
In spectacol se remarca si evolutia dansatoarei Andreea Duta: “Este primul meu contact cu muzica numita contemporana, cu cei care sunt pasionati de instrumente. Imi place, pentru ca e un spectacol viu, interactiv, care mi-a propus un alt tip de coregrafie, altceva decat facusem inainte. Mi-a faciliat si multe contacte cu strainatatea. Este foarte interesant cum percep oamenii din diferite tari muzica noastra, spectacolul nostru, care este totusi romanesc”.
Care a fost prima impresie despre Montréal?
La Montréal m-a impresionat relaxarea pe care o au oamenii, n-am vazut fete incruntate si nici nu cred ca te calca cineva cu masina la semafor. E un gen de cultura urbana care mi-ar placea sa fie transbordat in Romania.
Paul Cimpoieru are carisma tineretii si-a entuziasmului. A facut studii de inginerie, dar Arta l-a castigat. Acum este dansator si, poate, maine va fi actor. Oricum, are “bagaj artistic serios”: colaborarea cu Dan Puric, printre altele. Tanarul dansator, care apreciaza foarte tare libertatea de miscare, gaseste ca “Montréalul este interesant prin interferentele de nationalitati, mentalitati si prin faptul ca este un camp propice experimentelor artistice.”
