Balanta comerciala, primul soc al integrarii

Cu o crestere economica de aproape 9 procente in 2006, Romania intra cu entuziasm si focuri de artificii in Uniunea Europeana. Una dintre cele mai dinamice economii – locul 5 in lume dupa China, Estonia, Lituania si Slovacia – gaseste o Uniune Europeana apatica, in care Italia de abia a putut sa raporteze un progres de un procent si ceva peste zero. Este o economie dinamica, cum se prezinta cea a Romaniei, si competitiva, pregatita sa reziste unei concurente europene?
Cresterea fara precedent a PIB-ului Romaniei ascunde multe detalii ingrijoratoare. Este adevarat ca au crescut consumul intern si investitiile, doua motoare de baza ale oricarei economii, dar, in acelasi timp balanta comerciala a Romaniei inregistreaza un deficit record care pune pe ganduri. Cand importi cu zece miliarde mai mult decat exporti inseamna ca oferta de bunuri produse in interiorul tarii nu face fata cererii. Cu alte cuvinte nu producem destul pentru a acoperi o foame de consum fara precedent. Romanii au posibilitatea acum sa cumpere in rate si nu pot fi acuzati ca prefera un frigider Bosch unui Arctic autohton. Intr-o economie libera fiecare cumpara ce-i place, chiar daca fiecare frigider strain achizitionat inseamna un minus in balanta comerciala a tarii. Dar satisfactia cumparatorului este intotdeauna mai importanta decat o cifra macroeconomica, pentru cei mai multi abstracta. Cumparati produse romanesti! Suna frumos si patriotic dar nu merge. N-a mers nici la americani cand, ingroziti de amploarea vanzarilor de masini japoneze, au apelat la patriotismul cetatenilor. Singura metoda de a asigura stabilitatea financiara a tarii si in acelasi timp satisfactia cumparatorilor este sa produci mai mult, mai bine si, in primul rand, mai ieftin. Suntem inca departe de aceasta situatie ba, mai mult, in 2007 vor intra din ce in ce mai multe produse straine in tara, pentru ca taxele vamale dinspre directia UE nu mai exista si, deci, bunurile importate se ieftinesc. Daca adaugam in ecuatie si valorizarea excesiva a monedei nationale – excelenta ca impresie, dar catastrofala pentru exporturi – avem o imagine a primului an in Uniunea Europeana: o invazie a produselor importate si o gaura in balanta comerciala. Fara sa faca mare tam-tam, Banca Nationala isi creste rezervele (au ajuns acum la peste 26 miliarde de dolari) ca un harciog precaut, care se asteapta la vremuri grele. Nu intamplator rezervele unei banci centrale se exprima altfel in luni de importuri – si masoara timpul in care o tara rezista daca nu mai produce nimic si trebuie sa importe totul.
Cei mai sceptici spun ca Romania este o piata ideala de desfacere pentru produsele occidentale. Este in parte adevarat, dar am fi perfecti pentru colegii occidentali daca am avea si putere mai mare de cumparare. Pe de alta parte si Romania are acum posibilitatea sa vanda in Europa fara restrictii tarifare. De aceea, cheia rezolvarii economice este simplu de enuntat, dar greu de rezolvat: sa reusesti sa vinzi cat mai mult afara si sa importi cat mai putin. Nu va fi insa cazul Romaniei in primii zece ani de aderare.
Infinit mai importanta decat macroeconomia Romaniei este nivelul de trai al romanilor. O tara cu deficite mari dar cu oameni prosperi – modelul american – este preferabila uneia cu performante economice de exceptie, dar cu locuitori incaltati in cizme si umbland pe biciclete – cazul Chinei.
Este intrarea in Uniunea Europeana o garantie a cresterii nivelului de trai in Romania pe termen scurt? Asta-i o intrebare grea, la care o sa incercam sa raspundem in editiile viitoare.