Vinerea mare 1971. Sunt la Craiova, in curtea scolii. In acea vreme, “Cantecul nibelungilor” era pentru mine si pentru cateva dintre colegele mele, o experienta dramatica totala. Eram atat de absorbite de interpretarea marii epopei germane, incat cu greu si intotdeauna in intarziere reuseam sa ne adunam in clasa, dupa pauze.
Anda si cu mine, care eram personajele principale, aveam datoria ca, de pe o zi pe alta, sa mai adaugam cate un pachet de versuri la cele invatate deja. Cincinalul nostru personal prevedea memorarea perfecta a celor treizeci si noua de canturi, adica, in total, zece mii de versuri. Deodata, l-am auzit pe colegul nostru, Tudor: “Hei, voi ce credeti, exista Dumnezeu?”
Faptul de a fi fost intrerupte brusc si bizareria intrebarii ne-au lasat, pe moment, descumpanite. Tudor era bufonul clasei, un baiat scund si grasuliu, cu ochi exoftalmici si intotdeauna ras in cap. Purta, indiferent de sezon, o sapca mare, din imitatie de piele portocalie, o abatere evidenta de la codul vestimentar al scolii. Parintii lui erau actori la teatrul de marionete din oras. Un fapt care, in viziunea multora, ii justifica comportamentul.
Anda si-a revenit prima: “Nu, nu exista! Si este o prostie, sa stii!”
Nu stiu ce m-a facut sa reactionez la provocare. Faptul ca tatal Andei era secretar de partid la judet si Anda lua in fiecare an premiul intai cu coronita sau poate faptul ca bunica ma ducea de doua ori pe an, de Paste si de Craciun la biserica, ca sa primesc impartasanie de la parintele Codrut? Comunistii o desproprietarisera pe bunica de paduri, de intinse suprafete de pamant cultivabil, de mori, de doua case, de un atelier de reparat arme si, in final, il dusesera pe bunicu’, pentru un an, intr-un lagar de munca fortata.
Bunica nu uita si nu ierta. Astepta doar ca Dumnezeu sa ia “atitudine”. Ea isi facea datoria sa-i aminteasca, de fiecare data vinerea, cand mergea la biserica si-i inmana parintelui Codrut o foaie impaturita de hartie. Acatistul bunicii purta o singura doleanta. Dumnezeu a luat atitudine mult mai tarziu, in decembrie 1989, cand bunica isi pierduse demult rabdarea. Cand se ruga seara, inainte de culcare, vocea ei avea un timbru ascutit si tonul ii era artagos. Relatia cu Dumnezeu devenise una contabila. Ea dadea sperante si primea iluzii.
Inapoi in 1971, in curtea scolii, cand am strigat: “Dumnezeu exista! Exista pentru ca, daca n-ar exista, noi toti am fi in mare pericol!” “Si de ce, ma rog, am fi in pericol?” se hlizi Tudor, in chicotelile colegelor mele de arta dramatica. Asta m-a indarjit. “Vrei sa punem ramasag?” “Pe cat ? Pe o suta de lei? Pe o mie?” “Pe o suta de mii, am licitat eu. Si-ti dau pana in 1986 ca sa te convingi. Ai timp destul ca sa cresti si sa afli ca Dumnezeu exista!” Acestea fiind spuse, ne-am strans mainile ca doi negutatori ce au convenit asupra unei tranzactii in prezenta martorilor. Am mai stabilit sa ne revedem peste ani, in 1986, in aceeasi zi, la aceeasi ora 12:20 PM, pe acelasi petec de asfalt pe care stateam in prezent. Asta aducea ceva dramatism cinematografic intregii afaceri, dar era si ceea ce dadea greutate intelegerii noastre.
Anul urmator, Tudor s-a mutat cu parintii la Bucuresti si nu l-am mai revazut niciodata.
“De ce tocmai 1986? De ce n-ai luat o cifra rotunda… 2000 sa zicem?” s-a mirat mama, cand i-am povestit intamplarea cu Tudor si cu Dumnezeu. Ironia ei m-a suparat. Am luat batonul rosu de ceracolor si am scris mare pe geamul usii de la sufragerie: Dumnezeu exista!
In februarie 1986 cometa Halley a avut cea mai palida prestatie din istoria ei cunoscuta. Trecerea ei prin dreptul Pamantului n-a fost remarcata decat la NASAsi la Agentia Spatiala Europeana.
Asa cum prevazusem eu, Dumnezeu fusese la post.
*******
Conform unui sondaj din 2005 al firmei Harris, 6 din 10 cetateni americani cred in iad si in rai; 7 din 10 cred in ingeri, rai, existenta miracolelor si a vietii de apoi. Un sondaj al Universitatii Baylor afirma ca 92% dintre americani cred intr-un Dumnezeu personal, un Dumnezeu detinator al unor anumite calitati, variind de la “indiferent” la “binevoitor si implicat”.
Cu 25 de milioane de exemplare vandute anual, Biblia reprezenta, in 2005, bestsellerul anului in Statele Unite. Ca de altfel al fiecarui an din 1974 incoace. Barna Group, o firma evanghelica de sondaje, ne spune ca 91% dintre familiile americane detin cel putin o Biblie, familia americana medie avand in posesia ei chiar patru exemplare. Si daca tot le cumpara, unii le mai si citesc, cum precizeaza un alt sondaj, care afirma ca 47% dintre americani citesc saptamanal din Biblie.
Pornind de la principiul general conform caruia Sfanta Scriptura poate fi astfel ajustata incat sa corespunda cerintelor spirituale si practice ale fiecarui segment de piata, editurile se intrec in a pune pe rafturile librariilor sute de variante ale aceleiasi carti. Numai catalogul pe 2006 al lui Thomas Nelson Publishers, cea mai mare editura din S.U.A. pentru carti religioase, listeaza peste 100 de titluri.
Exista, astfel, o Biblie pentru cei proaspat convertiti, o Biblie pentru cupluri, o Biblie pentru mirese, alta pentru gineri, o Biblie pentru stock-brokeri, una pentru cowboys, una pentru surfisti, alta pentru “golfisti”, cate o Biblie pentru fiecare segment de varsta al societatii, exista o Biblie pentru femei si una pentru barbati…
Mai exista apoi cartile de invataturi aplicate fiecarui domeniu al vietii practice. La standul lui New York Times de pe aeroportul LaGuardia din N.Y. am frunzarit, saptamana trecuta, o carte care se adresa celor care urmeaza un regim de slabire: “365 Daily Devotions for Dieters”, a reverendului Dan R. Dick. Usor de urmarit, 365 de zile, fiecare zi cu trei subcapitole: un citat inspirat din Sfinta Scriptura, urmat de un fragment de viata, o mica istorie de punere in context, urmate de morala zilei. Iata ce ne spune morala zilei a treia: “Ceea ce astazi pierzi in greutate, maine va fi, pentru tine, un altfel de castig!”
*******
In Savannah, oras de 314.000 locuitori, sunt inregistrate oficial 339 de biserici crestine, reprezentand 21 de categorii confesionale. Printre ele, 138 sunt biserici baptiste si una este greco-ortodoxa.
O miercuri, in postul Pastelui, putin trecut de ora 18:00. Asist la slujba de seara in biserica greco-ortodoxa St. Paul. Am venit in primul rand pentru ca Father Vasile m-a invitat. Este “liturghia cu darurile dinainte preasfintite” a spus el, si cred ca a pomenit ceva despre magia acestei slujbe speciale. Asta m-a facut sa ma gandesc la atractia turistica privilegiata a orasului, turul ghidat al tuturor locurilor bantuite de stafii.
Nimic inspaimantator in marea si istorica cladire a bisericii de pe strada Bull, in plin centrul orasului Savannah. Sfintii, pictati direct pe tencuiala alba a zidurilor, in marime naturala, sunt frumosi in puritatea formelor si culorilor lor. Nu trebuie sa ridic capul sa-i caut, sunt acolo, privirile noastre se intalnesc. Printre credinciosi, remarc un grup compact de tineri care asista la slujba. Banuiesc ca este o seara didactica, ca sunt de alta confesiune si ca aceasta este o iesire de studiu. Intorc constiinciosi paginile unei carti care le detaliaza ceea ce vad si aud. “Ortodoxia pe intelesul tuturor” imi spun si ma gandesc, cu frustrare, la lipsa mea de educatie religioasa. Pentru slujbele de seara, corul bisericii, altfel numeros, functioneaza cu efectiv redus. Doua femei si trei barbati canta in greceste, cu precizia unui cor rodat indelung. Totul este dozat la perfectie. Aerul, care miroase familiar a tamaie, marea sala cufundata in semiobscuritate, lumanarile care ard in sfesnice mari de argint de-o parte si de alta a altarului, chiar temperatura aerului conditionat este perfecta. Father Vasile are o barba de Hemingway si o voce tanara, de seminarist. Father Vasile nu este chiar tanar si preotia este pentru el a doua meserie a vietii. Pana la 45 de ani a lucrat ca analist programator. Mai intai in Romania, de unde a emigrat in 1987, si mai apoi in Jacksonville, Florida. In Romania a facut studii ingineresti si de drept, in America a urmat trei ani de studii la “Holy Cross Greek Orthodox School of Theology” din Brookline, Massachussetts. Acolo a invatat limba greaca, in toate cele trei variante ale ei: greaca veche, greaca liturgica si greaca moderna. Afost hirotonisit preot cu sase ani in urma si de doi ani slujeste la biserica greco-ortodoxa St. Paul din Savannah.
“Ateu, n-am fost niciodata. Am simtit ca Dumnezeu ma calauzeste si atunci cand m-a chemat sa-l slujesc, am facut-o. Nimic spectaculos”.
In istoria de o suta de ani a bisericii, Father Vasile este singurul preot de alta etnie decat cea greceasca.
