O soprana, un tenor si o pianista si-au dat intalnire, pe 29 aprilie, la Biserica Ortodoxa Romana Sf. Nicolae din Montreal. Spre satisfactia organizatorilor, publicul a fost destul de numeros si cosmopolit: romani, italieni, quebechezi si africani. Spectacolul “Stelele Operei Romane din Canada” a reunit vocea Mioarei Cortez si a lui Corneliu Montano, care au fost acompaniati de pianista Ruxandra Cristea. Din program au facut parte, printre altele, “Aria Micaelei” din opera “Carmen” de Georges Bizet, in interpretarea Mioarei Cortez si “Pourquoi me reveiller” din opera “Werther” de Jules Massenet, in interpretarea lui Corneliu Montano. La finalul spectacolului, cei doi au cantat impreuna “Libiamo” din celebra opera verdiana “Traviata”.
Pianista Ruxandra Cristea are o personalitate de exceptie. Este alcatuita din contradictii in acelasi timp, delicata si directa, cerebrala si sentimentala, originala si clasica. A inceput sa studieze pianul la varsta de cinci ani, implinind astfel visul mamei sale. Singura nostalgie legata de Romania este formatia de muzica de camera din anii studentiei. Este tanara si indragostita: de muzica, de viata si de sotul ei. S-a casatorit de doua saptamani si face naveta intre Montréal si New York. O sperie gandul autosuficientei si este adepta modestiei in sala de studiu. Considera prepararea sarmalelor “o treaba grea”, dar ii place sa gateasca. Cea mai mare parte a timpului o dedica muzicii si finalizarii doctoratului la Université de Montréal.
Ati inceput studiile in Transilvania si le-ati continuat la Montréal…
Am facut un an la Conservatorul “Gheorghe Dima” din Cluj si am continuat la “Universitatea Transilvania” din Brasov; a fost o perioada foarte frumoasa din viata mea. Acum fac un doctorat in muzicologie la Université de Montréal, la clasa prof. Paul Stewart. Tema lucrarii de cercetare o constituie lucrarile de pian ale lui George Enescu.
In Canada ati venit pentru studii?
In Canada sunt de cinci ani, fratele meu este aici de mai multa vreme. Eu am venit sa fac un master si apoi m-am inscris la doctorat, pe care-l voi termina anul viitor, mai am recitalul final.
Concertul se deschide cu Carnaval Op. 9 de Schumann, alegerea este intamplatoare?
Robert Schumann imi place foarte mult, cant piesele sale de la 14 ani. Sigur, putem interpreta orice compozitor, dar vor exista mereu preferinte, compozitori de care ne simtim mai aproape…
Cu cine ati dori sa concertati?
Niciodata nu m-am gandit sa concertez cu cineva anume, insa mi-am dorit sa ajung la nivelul lui Radu Lupu, de exemplu, sa cant cat mai bine, sa ma apropii cat se poate de mult.
Care sunt calitatile cele mai importante, fara de care nu se poate ajunge la performanta?
Perseverenta, iubirea de muzica, daruirea de sine si poate un pic de modestie. Atunci cand consideram ca mai avem pana sa ajungem departe, atunci inaintam, progresam. Daca ajungem sa spunem «eu sunt cel mai bun, eu stiu tot», de acolo incepe stagnarea.
De obicei, aici sunt multi artisti care spun “eu sunt cel mai bun”.
Intr-un fel e bine asa, inainte de inceperea concertului este o atitudine buna, dar in sala de repetitii se cuvine sa fim modesti.
Ce va place in afara de muzica?
Sa citesc, limbile straine care aduc cu ele si cultura tarilor respective -, sa calatoresc.
Cum receptati Canada si Québecul?
Pentru mine este putin diferit, pentru ca sunt la scoala. Sunt izolata oarecum, mai ales sectia de pian care acopera un etaj intreg, nici nu avem contacte cu ceilalti instrumentisti, cum eram obisnuiti. La inceput nu mi-a placut asa mult, dar acum m-am razgandit: imi place. E un mediu care-ti permite sa te realizezi, adica sa faci ce vrei, ce te pasioneaza, sa evoluezi. E un mediu deschis la noutate, intr-un fel; in alt fel insa, exista si o anumita inchidere pe care o simt, dar nu o pot explica.
Care sunt proiectele legate de Canada?
Imi doresc sa predau pianul la CJPsi apoi la universitate. Apoi mi-as dori tare mult sa infiintez o formatie de muzica de camera. In Romania aveam una cu care am cantat des in timpul facultatii.
Nostalgii uneori?
Singurul lucru care-mi lipseste este muzica de camera. Aici am facut mai mult solo. Nici nu am cautat, dar trebuie sa gasesc pana la urma oameni seriosi, cu dorinta de a face asta.
Cand sunteti in concert, aveti o stare de spirit deosebita?
Cred ca adrenalina isi face efectul si ca exista o stare de alerta a tuturor simturilor e o stare deosebita, pe care n-o pot avea orisicand. Este un mare consum psihic. Inainte de spectacol este tracul, iar dupa, oboseala si critica si autocritica.
