Opinii despre filmele romanesti de la Festivalul E

“Filmul lui Mitulescu m-a lasat in «stare lichida». Imi aduc foarte bine aminte de primavara lui ‘89, a fost primul meu an petrecut la Bucuresti, in Militari, intr-un bloc nou si nefinisat; ploua tot timpul si apa se aduna in fundatiile din jur, noroiul era rege. Pe langa senzatia asta de umezeala si vascozitate, muzica m-a impresionat foarte tare. Toate fragmentele acelea de cantece patriotice, versurile stupide… era o intreaga epoca acolo. Am fost cucerita de calitatea jocului actorilor si a copilului; e o enorma diferenta fata de filmele romanesti cu copii pe care le vedeam pe vremuri. Cred ca fiecare s-a regasit in cate ceva din film. Era langa mine un grup – doua doamne si un domn; la faza cu autobuzul care vine si face manevre din acelea de suie lumea prin copaci, dupa care toti se imbulzesc inauntru, una din doamne a zis: «Ei, chiar asa!», la care domnul i-a raspuns cu naduf: «Ba chiar asa era, mama ei de viata!»“ (Mihaela, Montréal)
“Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii este un film de care am auzit multe si mi-am dorit foarte mult sa-l vad. Pot spune ca povestea cu pomul laudat nu s-a adeverit: filmul este intr-adevar foarte bun, cu actori extraordinari. Si, spre deosebire de multe alte filme romanesti care au aparut dupa Revolutie si care fac abuz de injuraturi si de sexualitate, el evita aceasta capcana. Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii surprinde – cu foarte multe nuante – lumea romaneasca din ultimii ani ai regimului comunist. Drama micilor familii care traiesc in pragul saraciei, dorinta de evadare a tinerilor, preocuparile emotionant belicoase ale copiilor care ar vrea sa schimbe lumea – e un univers care mi-a desteptat multe amintiri si – culmea – chiar o usoara nostalgie. Pana la urma, aceea a fost copilaria si tineretea mea.” (Ileana, Montréal)
“Eu nu am reusit sa ajung la deschidere, insa am fost la cateva filme. Imi face mare placere sa aud actorii vorbind in limba mea si constat cu bucurie evolutia cinematografiei romanesti. As vrea sa vorbesc despre Ryna, coproductie Romania-Elvetia, cu Dorotheea Petre in rolul principal. E un film care m-a impresionat. Tema e simpla: mentalitatea traditionala declanseaza drame. La care se adauga o viziune oarecum feminista: nobletea si bogatia sufleteasca a unei adolescente, comparativ cu violenta, viciul, meschinaria, lasitatea si interesele materiale care domina lumea barbatilor, in care e obligata sa-si duca viata. Sunt sigura ca sunt multe femei care se vor regasi – chiar daca nu in toate elementele in povestea Rynei.” (Delia, RiveSud)
“Am venit la Occident, cu oarecare retinere, fiindca ma temeam sa nu fie vreo comedie neagra, dar n-a fost asa. Mi-a placut foarte mult si m-a amuzat teribil. Ce-i drept, nu-mi pot da seama cat e de real scenariul, fiindca eu am plecat din Romania de la varsta de 10 ani. Mie mi s-a parut ca e prea mult accent pus pe saracie si mizerie si am simtit un soi de rasism, o serie de prejudecati ale oamenilor simpli in fata unor evenimente care ii bulverseaza. Insa consider ca filmul e foarte reusit, ba chiar, ca tehnica, mi-a amintit de Inarritu.” (Vladimir, Montréal)
“Am fost foarte ocupat saptamana asta si, din pacate, nu am reusit sa ajung la atatea filme cate as fi vrut. Insa am fost la Ticalosii si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat. M-a si intristat foarte tare; mi-a amintit de ce am plecat din tara. Coruptia aceea, la toate nivelurile, in toate straturile: cocoana la ea acasa. Si mi-a mai amintit ca avem actori mari.” (Sebastian, Montréal)
“Chiar imi era dor sa mai vad un film romanesc. Am plecat de trei ani din tara si nu am reusit sa mai vizitez Romania de atunci, asa ca tare mi-a placut sa vad filme de-ale lui Pintilie, sa le revad, mai bine-zis, dar si din cele semnate de regizorii tineri. Cred ca filmul romanesc va avea un viitor mare in lume si ma bucura sa vad ca sunt multi oameni chiar si aici, atat de departe -, care stiu sa aprecieze si altceva decat filmele de actiune americane. Sper sa avem in fiecare an un astfel de festival si poate chiar un cinematograf unde sa ruleze mereu cate un film romanesc.” (Pavel, Laval)