O intalnire cu actorul Stefan Iordache este o provocare artistica, o intalnire cu omul Stefan Iordache este o bucurie, a carei amintire te face sa zambesti si… sa reflectezi. De ce? Pentru ca are inteligenta, puterea si curajul de a fi el insusi. Actorul nu se adapteaza la niste granite trasate artificial. Pe scurt, e remarcabil si neindoielnic seducator. Cocheteaza cu ideea de amurg si batranete, dar sclipirea din ochi e a unui pustan pus pe sotii. Are simtul umorului, o blandete inefabila si stie pe ce butoane nevazute pentru altii trebuie sa apese pentru a destinde atmosfera. Probabil are multa intelegere pentru oameni, ca si pentru propriile slabiciuni: animalele, alcoolul.
Prietenii sunt importanti, esentiali chiar, asa cum este si natura. Ainterpretat, de-a lungul carierei sale, personaje dintre cele mai diverse, de la regi la betivi, intelectuali cinici, scriitori ratati, pana la rolul de degustator de femei frumoase si mancaruri fine din Ticalosii. Un observator al acestei lumi corupte, din care face parte, dar de a carei dezumanizare se dezice prin organizarea propriului parastas. La EUROfEST, publicul montrealez i s-a parut lui Stefan Iordache cald si receptiv.
Cum a fost primit filmul Ticalosii la Bucuresti?
A venit lumea, s-a uitat la el si am fost pe locul 3 vreo doua saptamani, dupa doua productii americane.
A avut modele reale, inspirate din fauna politica actuala?
Serban Marinescu a facut scenariul dupa cartea lui Dinu Sararu Ciocoii noi cu bodyguard, pe care n-a respectat-o, dar acela a fost punctual de pornire. Eu n-am citit cartea, doar scenariul. In ce masura personajele filmului sunt inspirate din personaje reale? In masura in care spectatorul vrea sa descifreze neaparat corespondentul real in personajele din film, ceea ce mie nu mi se pare corect; stiu ca vrei sa afli mai multe, dar nu-ti spun. Coruptia exista la toate nivelele, in toate tarile: iata, acum am aflat ca fostul presedinte al Frantei si-a pitit banii prin Japonia. Nu, nu e vorba de comunism aici, nu e nicio racila a comunismului. Este un dat al societatii in care traim. Acum nu mai suntem in socialism, ci intr-un capitalism feroce.
E mai convenabil?
Da’dumneavoastra va convine aici?
Fac apel la memorie si il vad pe Stefan Iordache in Ciuleandra, apoi in Glissando. Ma uit la actorul din fata mea si am sentimental ca parul lui alb e de recuzita ca, oricum, e o mica gluma a timpului si nimic altceva.
Intalnirea cu Horia Lovinescu a fost importanta pentru cariera dumneavoastra?
Da, extraordinara, el m-a crescut, mi-a urmarit evolutia, in primul rand nu m-a lasat sa joc in filme cu comunisti si ceapisti, mai tarziu mi-am dat seama de asta. M-a pus in situatia de a juca Hamlet, Raskolnikov… multe, deci m-a format.
A fost un privilegiu?
Pentru mine, da.
Urmatoarea sansa?
A fost Dinu Sararu, care a mai pus niste ingrediente peste mine, la el am facut rolul din Maestrul si Margareta, regizat de Catalina Buzoianu.
Dupa ‘89 ati fost adoptat de Teatrul National din Craiova.
Da, eu cu Purcarete ne-am dus la TNB pentru Titus Andronicus si s-a intamplat ceva, am fost refuzati si atunci Emil Boroghina, directorul Nationalului Craiovean a zis: “veniti la mine”; pe el il consider cea de-a treia sansa a mea.
Incerc sa decodez marele farmec al acestui om; fara indoiala, vocea joaca un rol foarte important, are un timbru unic si o nota de nostalgie calda si tandra, ca un amurg de vara. Spune ca e mostenita de la mama si lucrata de timp, tutun si alcool. Nu multi actori romani pot scoate un disc de succes, Stefan Iordache a reusit.
De ce ati ales titlul Magazinul de vise?
Intamplarea a facut ca doamna care a scris textul e o desavarsita poeta, se numeste Andreea Andrei. Una dintre melodiile albumului are acest titlu si, pentru ca mi-a placut, am dat numele ei discului. “Inchid usa, trag oblonul si incui/ magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui.” E frumos, desi trist, se potriveste cu varsta mea. Este un imn adresat femeii, iubirii si amurgului. In Romania este o invazie de manele, asa ca ne-am gandit sa scoatem un disc care nu stiu daca este pe gustul tineretului -, dar venim cu ceva, poate inlocuim manelele astea care ne-au zapacit de cap. Orchestratia este aproape de muzica de camera, facuta de Ionel Tudor, Orchestra Radio.
Domnule Stefan Iordache, care este valoarea la care v-ati raportat in viata?
Grea intrebare, nu-mi plac modelele.
Nu-i vorba de model, ci de alegere, de optiune.
Imi plac animalele foarte mult, pentru ca nu vorbesc, ci transmit sentimente, mangaiere, iubire, imi place natura si, cand sunt intrebat ce job am, spun: Viata.
