Prins in campania de promovare a ultimului sau film, Cristian Mungiu si-a facut totusi timp sa ne raspunda la cateva intrebari. Tanarul regizor, care a adus cinematografiei romanesti cea mai prestigioasa distinctie din istoria ei Premiul Palme d’Or, la editia cu numarul 60 a Festivalului de la Cannes nu are deloc aer de vedeta. Are insa siguranta celui care isi stie bine drumul si prioritatile in viata.
Cu 4 luni, 3 saptamani si 2 zile pelicula care i-a adus nu mai putin de trei premii la Cannes Cristian Mungiu si-a propus sa faca un film diferit de Occident (primul sau lungmetraj), care sa-i pastreze insa “amprenta personala”. Povestea unei tinere studente (interpretata de Laura Vasiliu) care, in perioada de sfarsit a Romaniei comuniste trece prin experienta unui avort i-a impresionat in asa masura pe membrii juriului incat decizia de acordare a Palme d’Or a fost unanima. Desi in competitie se aflau nume “grele” precum Emir Kusturica, Quentin Tarantino sau Joel si Ethan Coen.
Indata dupa stralucitele rezultate de la Cannes unde si filmul neincheiat al regretatului regizor Cristian Nemescu, California dreamin’ , a obtinut Marele Premiu al sectiunii Un certain regard -, presa romaneasca a atras atentia asupra faptului ca Centrul National al Cinematografiei si Ministerul Culturii nu au de ce sa se mandreasca, fiindca nu ele i-au sprijinit pe tinerii regizori romani. La concursurile pentru finantare, membri din CNC au acordat proiectului lui Mungiu note mici. In cuvantul de dupa decernarea premiului, el a subliniat, de altfel, faptul ca in urma cu un an nu stia daca va avea bani pentru realizarea acestui proiect.
Din peisajul bucuriei generale nu au lipsit umbrele. La scurt timp dupa anuntarea premiului, prozatorul Dan Mihu l-a acuzat pe Cristian Mungiu ca a copiat ideea acestui film de la el: in 2006, scriitorul a participat la concursul de scenarii HBO cu un proiect similar, iar Cristian Mungiu a fost in juriu. Acuzatia a ramas fara ecou; avortul in perioada comunista au spus criticii este o tema pe care oricine o poate aborda.
Nascut la iasi, in 1968, Cristian Mungiu a facut studii de filologie si de regie de film. Ainceput ca asistent de regie, lucrand cu regizori precum Bernard Tavernier (Capitanul Conan) sau Radu Mihaileanu (Trenul vietii).
Etapa urmatoare a fost, in mod firesc, scurtmetrajul. Deja din aceasta perioada incepe sa se evidentieze ca o voce distincta in peisajul cinematografiei romanesti. In 1997, filmul de scurtmetraj Mariana ii aduce premiul pentru cel mai bun regizor la CineMAiubit; un an mai tarziu, Mana lui Paulista ii aduce, in cadrul aceleiasi competitii, premiul pentru cel mai bun film de scurtmetraj si este selectat pentru Oscar. Cristian Mungiu mai primeste, la aceasta categorie, si alte premii, printre care premiul Dakino 2000.
In 2002, primul film de lungmetraj al lui Cristian Mungiu, Occident, la care semneaza si scenariul, va fi prezentat in cadrul sectiunii Quinzaine des Realisateurs de la Cannes. Tot el ii aduce Premiul pentru cel mai bun debut la Festivalul international al filmului de la Leeds.
Domnule Cristian Mungiu, privind retrospectiv, ati putea identifica momentul in care ati decis sa renuntati la profesorat, la jurnalism si ati ales o meserie atat de nesigura precum cea de “regizorde film in Romania”?
In clasa a cincea am scris o compunere care a amuzat pe toata lumea. Undeva, pe atunci aveam deja sentimentul ca imi doresc sa fiu povestitor. Mai tarziu, vazand tot felul de filme romanesti la cinema, mi s-a parut ca m-as putea putea descurca mult mai bine. Jurnalismul si mai cu seama profesoratul au fost doar experiente conjuncturale, inevitabile datorate perioadei, pe care nu le regret, insa n-am fost niciodata in cumpana fata de ce as vrea sa fac la modul ideal.
Sunteti considerat regizorul reprezentativ al generatiei postdecembriste. Ce aduce “noul val” in cinematografia romaneasca?
O atentie mai mare pentru poveste, un stil mai direct, inclinatia catre realism si verosimil, mai multa stiinta a povestirii, un anume tip de umor. Si, mai presus de toate, recunoastere internationala.
Ati fost rasfatat cu foarte multe premii intr-un timp scurt; Palme d’Or, FIPRESCI si Premiul Educatiei la Cannes. Pe ultimul cine l-a acordat si ce valoare are pentru dumneavoastra?
Ministerul Educatiei din Franta. Asta inseamna ca filmul va ajunge pe DVD in toate liceele franceze. Conteaza mult pentru mine, data fiind componenta educativo-moralizatoare a filmului, pe care mi-am dorit-o. Imi doresc foarte mult ca cei care vad filmul sa-si reanalizeze pentru o clipa modul de a gandi.
Care a fost momentul “cel mai fierbinte” de la Cannes? Cum a primit presa franceza succesul regizorilorromani?
Presa franceza ne-a primit cu atatea laude ca ne simteam stanjeniti. Deopotriva, presa internationala ne-a considerat favoriti la Palme d’Or din prima pana in ultima zi a festivalului, chestiune care ne-a facut cea mai mare placere. In partea a doua a festivalului, majoritatea articolelor s-au axat pe succesele in lant ale noului val de regizori romani, iar premiile de la final au venit sa confirme asteptarile.
Cum ati receptat decoratia acordata de presedintele Basescu si declaratia sa ca va acorda “Steaua Romaniei” pentru puterea de a trece peste birocratia romaneasca?
Pentru asta ar trebui sa-mi dea o decoratie in fiecare zi.
Din juriul competitiei a facut parte si scriitorul Orhan Pamuk, laureatul premiului Nobel de anul trecut. Avand in vedere vechea pasiune pentru scris, l-ati cunoscut mai indeaproape?
Nu ai cum vorbi cu cei din juriu pe durata festivalului. Am cunoscut la receptia de dupa premii un singur membru al comisiei, care mi-a marturisit ca alegerea fimului meu a fost o decizie in unanimitate a juriului.
Cum a primit familia succesele dumneavoastra?
Cu bucuria faptului ca succesul filmului nu m-a schimbat cu nimic.
