De ce sunt singur

Cu scopul de a continua si avansa în strângerea de semnaturi pentru Petitia care se adreseaza Adunarii Nationale a provinciei Québec, prin care se cere eliberarea si salvarea Centrului Cultural Român din Montréal (CCRM), duminica, 8 iulie a.c., am fost la picnicul organizat de Biserica Buna Vestire (BBV) unde ma asteptam sa vad mult mai multa lume. Stând pe trotuarul din fata bisericii si continuând informarea credinciosilor cu textul din aceasta Petitie, mai multe persoane, printre care si un prieten drag mie, mi-au adresat o intrebare care nu m-a surprins câtusi de putin si care mi s-a mai pus si cu alte ocazii: “De ce sunt singur? De ce numai eu ma ocup cu strângerea de semnaturi si nimeni altcineva nu o mai face!?”
Dorind sa le raspund celor care mi-au pus aceasta întrebare, printre care se afla si prietenul meu drag, n-am ezitat o secunda sa le dau raspunsul: “Pentru ca nimeni altcineva nu mai are curajul sa o faca. Toata lumea stie ca acesti indivizi (adica membrii Consiliului parohial al BBV) sunt extrem de periculosi si pot face mult rau celor care îndraznesc sa se opuna lor”.
Pe scurt, acesta a fost raspunsul dat în acea discutie scurta si rapida. Totusi, pentru a continua raspunsul, ar trebui mentionat faptul ca administratorii BBVau dovedit cu vârf si îndesat faptul ca sunt în stare sa comploteze împotriva oricui si sa faca mult rau celor care se opun politicii lor abuzive si manierei în care ei trateaza probleme bisericesti.
Exact ca si în “(i)epoca de aur”, eliminarea opozantilor a functionat si la BBV zeci de ani de zile. Iar în ultimii ani ei au dovedit ca pot complota în fata ierarhilor episcopali sau a organelor de politie si cere eliminarea, îndepartarea, arestarea si pedepsirea tuturor celor care au avut curajul sa ceara respectarea si aplicarea legii, atât a legilor bisericesti cât si a legilor laice ale statului.
Iata deci ca frica de cei care s-au dovedit a fi niste indivizi bine organizati, bine închegati si gata de orice miselie pentru a-si apara portofoliile a fost si este primul motiv pentru care am fost si sunt singurul responsabil de aceasta Petitie. Ei au bani, multi bani, foarte multi bani câstigati intr-o maniera ilicita la sala CCRM si pot plati pe oricine ca sa faca jocul lor murdar. Si, din pacate, cozi de topor gata sa se puna în serviciul lor s-au gasit si se gasesc tot timpul.
În afara fricii, al doilea mare motiv pentru care am fost si sunt singur în aceasta campanie pro-CCRM, a fost si este indiferenta. Cu adevarat, cei mai multi membri din comunitate au fost si sunt indiferenti fata de problemele noastre comunitare. Daca ar fi libertate la CCRM si daca ar fi numeroase activitati culturale si românesti acolo, poate ca si românii montrealezi ar fi mult mai solidari si mai saritori. Asa, starea aceasta de apatie a încurajat si sustinut indiferenta celor multi.
Si, nu în ultimul rând, pe lânga frica si i indiferenta se adauga si tradarea, tradarea preotilor si a aliatilor lor fata de interesele legii si fata de interesele generale ale comunitatii. Cu adevarat, în primul rând preotii Episcopiei Vatra profesori si mari teologi de altfel, buni cunoscatori ai Dreptului Canonic si ai Bibliei, stiind foarte bine care au fost si care sunt principiile si obligatiile unui episcop, în loc sa ceara respectarea si aplicarea legii, au preferat sa taca si sa se faca complici indirecti ai acestei situatii extrem de rusinoase. Iar aceasta complicitate indirecta, aceasta tacere si nepasare a preotilor si a apropiatilor lor, nu a adus servicii, nici comunitatii, nici Petitiei pentru CCRM, si nici nu a contribuit la dezvoltarea si afirmarea culturii românesti la Montréal.
În acelasi timp, tot continuând sa raspund la întrebare, ar trebui spus ca de fapt nu sunt chiar asa “singur pe lume”. Ziarul “Pagini Românesti”, ziarul pe care îl tineti în mâna citind acest articol, a fost foarte mult implicat si antrenat în lupta pentru dreptate si libertate la CCRM. Daca si celelalte doua ziare centrale ale comunitatii ar fi acceptat sa se alature in lupta împotriva coruptiei si a hotiei comunitare, asa cum în aparenta o fac cu situatia din România, n-ar mai fi fost acceptate si bine primite în BBV. Dar, pentru ca le-a fost frica si au fost indiferente fata de problema CCRM, în loc sa stea “pe trotuarul din fata”, prefera sa stea “înauntru”…